Putina nebunie..

De mult timp nu am mai facut lucrul acesta. Dar si mai mult timp a trecut de cand am uitat sa ma bucur de natura, de ceea ce ma inconjoara. Este putin mai greu acum sa pun in valoare micile lucruri ce imi insenineaza ziua, si asta pentru ca ajung tarziu acasa, ora la care deja intunericul noptii este stapan peste coltul meu de rai. Cand spun mici lucruri ce imi insenineaza ziua, ma refer la lucrurile din jurul meu, lucruri pe care nu stiu sa le pretuiesc, dar care ma ajuta in fiecare zi sa fac cate ceva. De exemplu cana mea de ceai, cumparata din Bremen cu un scop bine definit: sa imi incalzeasca sufletul la munca, dupa ce defilez prin frigul diminetii; bolul meu verde jad in care gasesti la orice ora ceva de rontait; cutie mea cu catelusi in care gasesti servetele albastru antic; jucaria mea lego lipita de monitorul de la munca, jucarie ce-l intruchipeaza pe Jack Sparrow, in a carui mana zace frumos un steag facut de un coleg plictisit; bambusul meu ofilit din coltul biroului ce inoata in aceeasi apa chiar si cate 3 saptamani pentru ca sunt o uituca si jumatate (spre surprinderea mea, apa nu are nici un miros.. straniu, nu?); elefantul din coltul celalalt al biroului "imprumutat" de la Kimbozaur si care mereu sta invers fata de cum spune feng shui-ul. Acestea au fost cateva din lucrusoarele de la munca ce-mi bine dispune ochii de fiecare data cand imi arunc privirea in directia lor.. Acasa ma bucur de poza mea cu Kimbozaurul, poza facuta pe vremea cand eram amandoi tineri si nelinistiti; bolul cu pietricele si nisip adus din Turcia; floricica galbena din lemn, ce sta asezata langa monitor, perfect aliniata cu acesta; floarea mov din ghiveciul la fel de mov, asezata langa fereastra; coltul de langa dulap unde mi-am insirat floarea soarelui, un pitic umblaret si cantaret si un iepuras mare si frumos; mica biblioteca in care stau frumos asezate carti prafuite (in sensul ca sunt vechi, nu nemiscate :D).. Of si cate lucruri de acest fel fac parte din viata mea si trec zilnic pe langa ele fara a ma bucura de acestea. Nu, nu as simti lipsa nici unuia din aceste obiecte, pentru ca nu sunt de neinlocuit, dar as fi trista daca nu mi-as face rutina zilnica acompaniata de ele..
De unde am plecat si unde am ajuns?! Pornisem cu ideea sa mai fac ceva poze si sa le insir pe aici. Poze la copaci, la flori, la cer, la nori si la alte ciudatenii de prin jurul meu. De aceea am zis ca seara cand ajung eu acasa este tarziu, iar intunericul nu-mi permite sa fac pozele dorite, dar vine el weekend-ul.. Pin It