luni, 29 aprilie 2013

Vama - Perfect fără tine

În sfârșit s-a lansat noua melodie și noul videoclip Vama.. L-am așteptat cu sufletul la gura. De când au aparut pe canalul lor de youtube teasere cu videoclipul am fredonat întruna refrenul. Kimo al meu se uita cam ciudat, i-am explicat că nu are nicio legatură cu el și că nu-i cu dedicație.
Aseară la ora 21:00 (ora la care urma să fie lansat oficial videoclipul) eram călare pe youtube și facebook, asteptând cu inima cât un purice și cu emoțiile primei zile de școală melodia ce urmează să-mi facă vară mai frumoasă.. 

"Clipul nostru vorbește despre prietenie. Prietenia care nu-și supune participanții la încercări demonstrative. Iubirea solicită demonstrații. Prietenia le presupune, le conține. Orice iubire ratată se reface mai întâi în brațele prietenilor. Așa că într-o zi, când nu mai poți, îți iei câmpii și fugi la mare. Asta am învățat eu că avem, fuga către mare ca să ne rescriem povestea. Pare un clișeu comercial. O fi. De câte ori nu fotografiezi răsăritul? Este un cântec vesel, optimist, de vară și pentru asta am ales ca refrenul să fie reggae. Pentru noi Perfect fără tine este imnul verii” povestește Tudor Chirilă

Versuri:
Nu mai urla
Se aude in bloc
Am inteles ideea
Ai risipit iubirea pe un dobitoc
Iesi naibii din casa
Eu asta astept iubito
Esti libera sa cauti fraierul
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)
Te-am inselat
Ma declar vinovat
Am circumstante insa
Am vrut si eu sa vad cum e sa fii barbat
Te-ai transformat In instanta morala
Dar ai uitat
Dansai prin vama goala si era
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)
Ti-aduci aminte cand ne-am combinat
Era frumos, era perfect, era adevarat
Pe mese sau sub mese dar numai impreuna
Iubirea si distractia se cam tineau de mana
Apoi te-ai transformat usor, usor in profesoara
Si-am inceput sa am restante in fiecare seara
Ziceai ceva de genul “iubirea-i lupta grea”
Dar o cam luasesi razna, luptai doar pentru ea
Acum sunt singur in masina dar nu e suparare
De cat premiant in inchisoare
Mai bine repetent
In drum spre mare
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)

Pin It

miercuri, 24 aprilie 2013

Primele fire de păr alb


..primele două extrem de vizibile. Daaamn!! Noroc că sunt mai blonduță și nu se văd decât în urma unei atente inspecții. Și noroc că doar eu și Kimbozaurul meu avem de-a face cu căpățâna mea mult prea mică în proporție cu restul corpului.  Acum serios, altcineva de ce s-ar uita în capul meu cu atenția necesară observării semnelor îmbătrânirii?!
În gașca mea cu zăpăciții de la bloc există o vorbă ”de la o vârstă…”, vorbă ce sincer speram să mă prindă din urmă doar foarte târziu, dar acum când faptul e consumat și încep să răsară primele semne că nu mai sunt o căprioara tânără și sprintenă constat că nu-i chiar un capăt de țară. Totuși, nu mai am nici eu 18 ani. Au cam apus vremurile când rezistam până dimineața la băutele din weekend și de asemenea au trecut vremurile când eram în stare să urc cele 4 etaje de la Kimbozaur de acasă fără să simt că leșin și că inima mi-e undeva prin creier. Stai așa, niciodată nu am fost în stare să urc acele scări fără să gâfâi ca o girafă fugărită în deșert.
Cu toate acestea și în urma unei cugetâri ceva mai profunde ca de obicei, îmi dau seama că nu-i un lucru atât de rău să îmbătrânești. Bine, eu sper că deodată cu firele albe din cap vor apărea și câțiva neuroni fresh, pregătiți să absorabă toate informațiile posibile și imposibile ce-mi trec prin fața ochilor și prin dreptul urechilor, exact ca o gaură neagră care înghite tot.
Întrucât mi-am spus of-ul și mi-am eliberat pe calea scrisului lacrimile ce-mi stăteau în ochi cât pe ce să o ia la goană pe obraz în jos, constat că m-am resemnat așa că diseara voi sărbători cele două fire de păr alb la Cityplex, watching Oblivion.
Cheers!

Pin It

luni, 22 aprilie 2013

Departe de civilizaţie

Și a mai trecut un weekend, unul departe de casă așa cum au tot fost cele din ultimile săptămâni. De data aceasta am decis să fim pe cont propiu, nu de alta dar pensiunile cu restaurant ne-au ajuns. Și am mai decis că nu este nevoie să străbatem sute de kilometri ca să ne simțim bine. Așadar am început căutările de vile/cabane în jurul Brașovului. Uite asa am ajuns la vila Ionela din Predeluț. Un loc superb cu un peisaj de-ți taie respirația. Vila este situată chiar la ieșirea din ”stațiune” pe un mic deal, fapt ce-i oferă turistului liniștea după care tânjește. Am închiriat vila complet, de vineri până duminică la un preț foarte bun și ne-am bucurat din plin de prezența reciprocă, de frumusețea locului cât și de tone de mâncare și băutură .
În ceea ce privește peisajul am avut noroc, întrucât munții erau încă acoperiți de zăpadă iar dealurile din jur erau verzi, toate acestea combinate cu weekend-ul călduros și cerul fără nicio urmă de nori m-au determinat să pun această locație pe primul loc în lista mea cu locuri preferate unde am fost cazată. O combinație ce-ți încântă ochiul fără doar și poate.
Am făcut foc de tabără, am stat la povești, ne-am uitat la filme, am mâncat, am baut, într-un cuvînt ne-am relaxat, deși acum sunt parcă mai obosită ca atunci când am plecat.
Vila are 4 camere, fără baie în cameră. Am crezut că acest lucru o să fie o problemă dar nici vorbă de așa ceva. La parter este living-ul, o cameră, o baie și bucătăria care din păcate este cam mică pentru 8 persoane, câți am fost noi, dar cum am avut vreme frumoasă am servit masa mai mult pe afară. La etaj sunt 3 camere, o baie și un balcon destul de măricel. Toate camerele au pat matrimonial, dulap, măsuță și televizor care apropo, pentru cei interesați de acest aspect, prinde multe canale nu ca în alte locuri unde butonezi de 3 ori și o iei de la capăt. Bucătăria este complet utilată. Afară în curte este un loc special amenajat pentru grătar cu masă, scaune/băncuțe cât și un grătar mare din cărămidă, un balansoar și încă un loc special amenajat pentru foc de tabără sau pentru a prepara mâncărică la ceaun cu butuci în jur pe care poți sta.
Aaa da, era să uit un lucru important de care am râs tot weekend-ul.. Vecinul de lânga vila Ionela avea oi și capre. Nu am știut că oile pot behăi atât de mult, pe atâtea voci și atât de funny.
Cu siguranţă vom reveni pe acele meleaguri, căci ne-a plăcut prea mult pentru a da uitării acest loc.



Pin It

joi, 18 aprilie 2013

Cine, ce nu înțelege?

Şi din nou apelez la voi. De data aceasta cer şi eu câteva păreri despre ce, cum, când, de ce (plus alte întrebări menite să-ţi ruineze ziua), păreri despre ceea ce credeţi voi despre mine în funcţie de prostioarele ce le scriu. (Propoziţia asta-i cam dubioasă din punct de vedere gramatical, dar fie, treacă de la mine).
Culmea, azi am aflat că am nevoie de un alt partener de discuţii (Wtf?!). Am întrebat uimită de ce şi mi s-a răspuns să-mi citesc blogul ca să aflu răspunsul. 
Ei bine, m-am așezat confortabil și am început să frunzăresc blogul în căutarea articolului, frazei sau chiar a cuvântului minune ce l-a făcut pe respectivul individ să-mi spună asta. Nimic. Nada. Nothing. Nichts. Niets.
Acum urmează întrebarea: ceea ce scriu eu pe blog dă impresia că-s nemulţumită, nefericită și alte adjective d-astea negative? 
Nu de alta, dar îmi place viaţa mea, aşa imperfectă cum este ea. Poate câteodată mă mai plâng că nu-i totul de un roz piţiponesc, dar asta nu înseamnă că nu sunt fericită. Din contră, mă bucur mai mult atunci când îmi răsar în cale diverse obstacole pe care de fiecare data le trec cu brio, decât să am parte de o linişte mormântală care ar speria şi pe cel mai emo dintre.. emi?! (care spanacu’ meu e plurarul de la „emo”??)
Să arunce cu pietre cel ce consideră că are o viaţă perfectă, cel care are bani să facă tot ce vrea şi să-şi plimbe paşii prin toată lumea asta, este împlinit din punct de vedere profesional având job-ul mult visat şi evident bine plătit, are alături o persoană pentru care ar străbate mări şi ţări şi cu care nu se cearta-n veci, are familia aproape şi o mulţime de prieteni care îi sunt alături mereu. Deci, eu aşa cred că arată o viață perfectă. Dacă mă iau după ceea ce tocmai am spus, viața mea nu este nici pe departe perfectă pentru că nu am ascunşi în spatele casei munţi de bani, nu am nici cel mai cool job din lume şi nici o jumătate cu care să nu mă cert. Dar în schimb am o familie care mă înțelege, îmi este aproape și care mă sprijină în orice idee tâmpită aș avea, nişte prieteni pentru care aş înota 7 mari (păcat că nu ştiu să înot :D) şi da, un partener de viaţă care mă acceptă aşa cum sunt şi care în ciuda faptului că sunt complicată (da! recunosc) îmi face toate poftele chiar şi atunci când nu merit altceva decat să stau la colţ pe coji de nuci. Asta mă face pe mine fericită şi sincer, nu cred că mi-ar rezista organismul la acea perfecţiune de care povesteam mai sus. Cred că m-aş plictisi îngrozitor să nu am cu cine să mă „bat” şi să nu trec prin acele momente gen „ioooi, şi uichendu’ ăsta ieşim! de unde pana mea să mai fac rost de bani?” 
Acum serios. Chiar îi rog pe cei ce citesc ce înşir eu pe acilea, acei câțiva cititori, să-mi spună în 2-3 cuvinte ce impresie dau.. Chiar par nefericită? Dacă da, tre’ să-mi schimb felul de a scrie că nu am fost înţeleasă cum trebuie..
Mulţam celor ce-mi răspund şi datorită cărora îmi voi da și eu seama cum sunt percepută „din afară”, dacă trebuie să mai lucrez sau nu la expimare că să înțeleagă poporul ce trebuie din poveştile mele.
PS: Nu trebuie să ai cont de blogger ca să laşi un comment anonim.
Acum serios, chiar aș aprecia un semn de la voi.. Tulai Doamne că cerșesc atenție :D

Carla's Dreams feat INNA - P O H U I
Pin It

luni, 15 aprilie 2013

Când viața îmi dă lămâi, plâng!


Sunt genul de om care pune enorm de mult suflet în ceea ce face, iar când întâmplările reale din viața devin pararele cu ceea ce și-a imaginat sufletul meu că ar fi frumos să se întâmple, sunt complet dărâmată și câteva zile nu mai funcționez la capacitate maximă. Din păcate în acest weekend mi-am demonstrat încă o dată că așa sunt eu și că mă entuziasmez mult prea devreme pentru lucrurile mărunte care îmi place să cred că au menirea de a-mi face viața ceva mai frumoasă. De fapt stai așa, că ăsta e scopul lucrurilor mărunte, să facă viața mai frumoasă și să te facă sa zâmbești în orice condiții. Păcat că uneori altul este planul gravat cu litere de-o șchioapă pe filele vieții. Nu contează cât te opui sau cât speri și te rogi ca ceva să se întâmple, când viața-ți stă scrisă undeva acolo sus nu ai șanse prea mari să schimbi ceva. Ce-i drept, prefer să cred că am puterea de a-mi schimba destinul și că decizile luate pot schimba ceea ce este scris. Din păcate acest gând iși ia zborul destul de rapid, deoarece viața mereu are grijă să-mi reamintească faptul că lucrurile sunt uneori mai complicate decât par. 
Oooh boy, hai că nu-mi place cum am început săptămâna. O ador pe Emma ai zăpă căreia îi place să râdă non-stop și să facă glume proaste.
Switch mode: ON pe happy Emma.
Laaa laaa lalala la laaa
O săptămână faină dragii mei, vouă, celor 2 cititori ai mei. 

Fun - Carry on


Later Edit: contrar aparenţelor, nu este vorba despre mine şi Kimbozaurul meu. Pin It