Piatra Mare - o experienta minunata la 1844 m

Ma credeam in stare sa urc un asa munte fara probleme, dar acestea au aparut de indata ce am urcat primii 30 metri... in altitudine. Ma gandeam ca sunt pregatita, dar m-am inselat. Nu este deloc usor, iar traseul a fost greu. Ma asteptam sa fie un drum ca pe Tampa, dar acela este de gradul 1 pe o scara de 1 la 10 in dificultate. Traseului facut ieri ii dau un 10, desi am inteles ca sunt altele muuult mai grele.
Desi trebuie sa iti iei la tine cel puntin 2 litri de apa si ceva mancare (recomand mancare de munte: slanina, branza, ceapa etc), pe drum iti vine sa arunci si pachetul de servetele care nu cantareste mai multe de 10 grame. Este greu traseul si iti solicita toate grupele de muschi. Asadar, daca nu ai antrenament, ar fi bine sa eviti drumul, sau eventual sa te pregatesti cu vreo saptamana - doua inainte.
Pe langa haleala si apa din ghiozdan, obligatoriu trebuie sa ai la tine tricou si pantaloni de schimb si ceva haine groase, desi asta este un functie de perioada in care mergi. Dar sa stiti ca acolo sus este foarte schimbatoare vremea. Noi am dat de ceata de abia vedeai la 10 metri in fata, soare arzator, nori, chiar si cateva picaturi de ploaie. Neaparat sa ai ceva pe cap (bate ingrozitor vantul acolo). In picioare de preferat sunt bocancii de trekking. Nu simti pietrele si iti protejeaza si gleznele. Aaa si sa nu uitam de ciocolata. Sa stiti ca nu tine mitul cu Snickers. Eu nu am luat-o la fuga de prea multa energie. Dar asta este cazul meu.
Ca sa va pun in tema si sa vedeti pe unde am hoinarit ieri timp de 10 ore si 5 minute va las sa va clatiti ochisorii cu niste peisaje parca rupte din rai de pe Piatra Mare (scuzati calitatea, am uitat sa pun aparatul pe auto si sa le fac la maximum de mega pixeli)
Va dau o singura explicatie la o singura poza: in prima, ceea ce vedeti este o mica portiune de "autostrada", pentru ca 85% din traseu trebuie sa va cocotati pe stanci si sa faceti pasii maaari. Deci ceea ce vedeti in poza este lux!
So... enajoy!

Cand esti acolo sus, printre nori, parca esti un alt om. Toate grijile si toate problemele simti ca le-ai lasat in urma, acolo jos, la poalele muntelui. Daca ai noroc sa fi si inconjurat de prieteni adevarati, poti spune ca esti pe culmile fericirii.
PS: traseu pentru mine inseamna 7 scari - platou, respectiv Varful Piatra Mare. Pana la 7 scari... mergi ca pe bulevard :D Pin It

Ceaiul de dupa-amiaza

Nu este zi de stat in casa, dar primul pas facut in bataie soarelui m-a determinat sa nu mai ies din casa pana dupa ora 19:00 cand soarele este cu mult in spatele casei mele. Faptul ca imi place caldura nu a reusit sa ma convinga sa ies ca tot omul din barlog si sa ma bucur de caldura, soare si alte cele. Nici macar nu am fost in stare sa imi fac plaja asteptata de cateva luni bune. Parca totusi, este mult prea cald, pana si pentru gusturile mele. Ce sa mai zic ca nici statul in casa nu m-a determinat sa ma misc din fata calculatorului si sa fac ceea ce mi-am propus ieri: sa mut mobila! Nici macar patul nu mi l-am facut pana la ora asta :D
Sunt o lenesa, dar dupa 5 zile de munca a cate 8 ore pe zi, te bucuri nespus de mult de zilele in care nu faci altceva decat sa te plictisesti de lenevit. Si eu asta fac: ma bucur, mai ales ca maine o sa am o zi grea, dar abia astept sa ma vad "deasupra lumii"! Pin It

Un weekend de... 30 de grade!

Am luat un pic de pauza pentru blogging :D
Stiu ca acum ceva vreme ma vaitam ca este frig la birou, iar acum incep sa ma vait ca este cald. S-ar putea spune ca nici eu nu stiu ce vreau, dar concluzia la care am ajuns este urmatoarea: mai bine frig, decat cald. Ti-e frig, iei pe tine mai multe cojoace, bei 10 ceaiuri fierbinti pe zi, 3 perechi de sosete, fular, manusi si caciula si ai terminat cu frigul (va zic din propia experienta, pentru ca am stat asa la birou in vreo 2 zile). Dar ce faci cand ti-e cald? Bunul simt nu-ti permite sa te prezinti la munca in pantaloni scurti si in maiou, asa ca trebuie sa rabzi cu un pantalon lung si un tricou. Chiar daca hainele de pe mine stau la 5 cm de corp (sunt mai flu-flu, ca altfel nu se poate) tot imi vine sa ma balacesc in apa rece. M-am intors la geam si la usa deschise, m-am intors la curentul ce imi mangaie pletele, dar rabd, ca doar nu-mi pot lua 4 luni de concediu cat tine vara, nu?!
Acum ca v-am impartasit suferinte mea, va anunt ca am planuri marete, chiar perfecte pentru un weekend cu 30 de grade. Cu chiu cu vai, ne-am strans cativa din gasca si ne-am hotarat sa urcam pe munte. Si nu oriunde, ci pe Piatra Craiului. Nu am fost niciodata pana sus, m-am oprit la 7 scari, dar atunci am jurat ca nu o sa mai urc pana acolo in veci. Pe vremea aceea eram o lenesa, acum consider ca am ceva conditie fizica si rezistenta, asadar nu cred ca o sa-mi fie chiar atat de greu sa ma tin de "capul" gastii, care urca regulat pe Piatra.
Asadar, duminica ne vedem pe Piatra. Daca ultima zi din saptamana va fi una incarcata, ei bine, si cea de-a 6-a zi va fi la fel. Numai ca nu o sa fac lucruri ce imi fac placere, ci treaba. Multa curatenie, cu multe mutari prin casa. Neinteresant, dar asa sunt eu. Am chef de o schimbare, asa ca imi mut mobila prin camera, ca bani de una noua odata la 2-3 luni nu am.
Si cum va spuneam de escapada mea din acest weekend, va anunt ca abia astept. Bocanci, pantaloni scurti, maiou, sapca, ghiozdanul cu cei 2 litri de apa si sunt gata de drum. Singura problema este ca inca nu stiu sigur daca sa imi iau si fetita cu mine sau nu? Cand ma gandesc ca trebuie sa car un catel de 40kg pana sus, inclin sa nu o iau. De ce zic sa o car? Practic, nu o duc in brate, dar trebuie sa o tin in lesa, pentru ca nu e dusa la dresaj, si daca se vede libera si se mai si intalneste cu alti caini (am inteles ca mai sunt si alti oameni nebuni ce urca cu animalu' pe Piatra) uita de stapan si uita si cum o cheama, pentru ca nu mai raspunde la nici o comanda invatata cu greu, dar recompensata din belsug. In schimb, cand ma gandesc la cat de fericita ar fi catelu' meu in natura, mai mai ca m-as chinui sa o duc in lesa, doar sa o vad cum zburda sus pe platou. Ma mai gandesc pana duminica dimineata la 8, cand e plecarea.
Daca nu intelegeti de ce este greu sa o duc in lesa, iata explicatia: trage ca un caine turbat! :))
Pana atunci, va doresc tuturor un weekend pe plac, cu soare mult, dar racoros (cat sa supravietuim)
PS: It's Official! A VENIT VARAAAA!!!

Later edit: sa imi fie rusine! Dupa imediat 24 de ore, mi-am dat seama ca nu o sa merg pe Piatra Craiului, ci pe Piatra Mare. De fapt stiam asta, dar le-am incurcat. My mistake, sorry! :D Pin It

Alizee - Amelie M'A Dit

Ar trebui sa imi fie rusine pentru ca habar nu am de nici macar o 'boaba' de franceza. Nu inteleg, nu stiu sa citesc si cu atat mai putin stiu sa vorbesc aceasta mirifica limba.
Imi amintesc cum, copil fiind, pe bancile scolii (si aici ma refer la generala, pentru ca in liceu nu am facut franceza, iar in facultate mergeam doar la examene) eram geloasa pe colegii mei fonfaiti care incercau sa se buna bine cu profa vorbind numai in franceza, iar eu nici macar sa numar pana la 10 nu eram in stare. Nici acum nu sunt. Rusine sa-mi fie, cu R mare!!! Glumesc. Nu mi-e rusine, daca nu-mi place, nu-mi place. Prefer sa invat germana, care are o gramatica ingrozitoare (oricum germana e pe lista mea cu "must do...")
Dar acum hai sa va arat ceva.
Mai jos aveti ceva dragut de la Alizee... varianta in engleza si cea in franceza. Prima oara am ascultat-o pe cea in franceza. Mi-a placut la nebunie, chiar daca habar nu aveam despre ce vorbeste. Apoi am cautat-o pe cea in engleza (Am sperat pana in ultima clipa sa gasesc si o varianta in romana, dar nimic :D)
Care-i mai draguta? Eu dau o bila alba celei in franceza... Voi?

Engleza:
Amelie m'a dit (engleza)



Franceza:
alizee - amelie m'a dit



Ciudat, melodia se numeste la fel in ambele variante :D Pin It

Middle of nowhere...

Am prins viata, ca un fluture ce porneste in calatoria lui de o zi. Asa am pornit si eu, agale, la drum lung, spre.. middle of nowhere. Tare mi-ar placea sa aflu unde o mai fi si asta.. Oare trebuie sa mergi mult sa ajungi acolo? Oare te mai poti intoarce? Dar oare ajungi acolo by mistake, sau mergi constient catre.. nicaieri?! Folosesc adesea acest 'set' de cuvinte, fara a sta sa ma gandesc ca uneori chiar nu are nici o noima ceea ce zic. Dar pe cine intereseaza asta, atata timp cat din gurita ta ies 3 cuvinte in romana si 10 in engleza, esti in trend, si nu mai conteaza daca zici ceva inteligent sau.. nu! Ciudat.. anturaju' meu nu-i asa. Ei sunt patrioti si nu vorbesc alta limba decat romana, oarecum :D
Dar hai, ca trec de la una la alta, si nu-i corect, ca la nici una nu inchei speechu'.
Asadar, sa ne intoarcem la... nicaieri. Unde este? Cum ajungem acolo? Oare este cald, frig, ninge, ploua sau este canicula... Viziunea mea despre acest middle of nowhere (nu ca ar interesa pe cineva :D) este asta: desert, un copacel uscat in mijlocul intinderii de nisip, cativa scaietii purtati de vant si atat... a daa, cer senin si o canicula de nu iti poti imagina... Cam asa ar arata acest middle of nowhere pentru mine. Desi daca ma gandesc mai bine, in loc de nisip, ar da mai bine niste pamant uscat de seceta (nu d'ala negru, ci d'ala de culoarea nisipului, dar care nu-i nisip, ci e pamant.. you get it!)
In fine, hai ca trebuie sa plec. O sa adorm urmarind 'Paul' care cica-i bunicel. De fapt nu o sa adorm, ca o sa fiu la Cityplex. Dar poate ma aduce jumatatea mea pe brate, asta daca intradevar o sa adorm, desi ma indoiesc ca o sa fac asta, oricat de prost ar fi filmul.
PS: Are we alive, or are we just a bunch of zombies?! (you know.. yesterday.. May 21th 2011) Pin It

Cum ma imbrac in concediu la turci

Cu aceasta combinatie de cuvinte, cineva a juns pe blogul meu. Pacat ca nu a gasit ce cauta, dar in schimb mi-a dat mie un subiect. Ei bine, de aici incep sa dezvolt idei, planuri si ganduri. Pacat ca trag de timp, si asta pentru ca habar nu am ce sa scriu. Totusi ma intreb, oare trebuie sa ne imbracam cumva anume daca facem concediul la turci? Hmmm... nu cred ca exista un tipar specific. Te poti imbraca cum vrei, in limita bunului simt (intelegeti voi unde bat). Atata timp cat te simti comod, ce conteaza ca nu porti tocuri de 15 la fel ca restul de 90% din pitipoantecele ce dau vulgar din fundulet pe langa tine, sau ce conteaza daca buzele si unghiile tale nu sunt roz aprins, iar blondul din parul tau nu orbeste soarele?! Trebuie sa fii mandra de cum arati, de cum te imbraci si de cum gandesti (desi la o prima vedere inteligenta conteaza intr-o proportie foarte mica) pentru ca la urma urmei mergi acolo sa te simti bine, alaturi de prieteni, nu sa etalezi ce ai tu mai nou in garderoba. Acum ca am dat impresia de fata inocenta si cuminte, hai sa insir niste must have-uri ce nu o sa-mi lipseasca din troler-ul meu cel nou, gri cu floricele, de la Lamonza (scuze, trebuia sa ma laud): platformele, costumele de baie - cat mai multe si cat mai colorate (eu m-am oprit la 4, dar pana in septembrie, cine stie?), rochitele flu flu, placa de par, bratarile ultra mega imense impreuna cu cercei ultra mega imensi (scuze exagerarea), palariuta de plaja, pareo (la fel de colorate si la fel de multe)... Sunt absolut convinsa ca am uitat cateva lucruri, dar daca mai insir, o sa va zic tot ce imi iau la mine. Deci, astea numai must have nu sunt. Si sa nu mai intru si la trusa de cosmetice, cu care o sa duc o mare lupta sa nu o fac de 2 kilograme.
In concluzie, haine cat mai lejere, cat mai colorate, un machiaj cat mai natural, un par prins alandala intr-un (sau intr-o, pentru varianta in enegleza?) poneytail, unghii colorate natural (clar, facem exceptie pentru cei 10 mititei de jos, pe care abia astept sa-i colorez in 10 culori diferite), gentuta mica - cat sa incapa un mic telefon mobil si un mic aparat foto (bani nu ne trebuiesc, ca avem jumatatile cu noi). Sunt pro pentru platforme, de orice fel, orice culoare. Iti lungeste piciorul si iti da o tinuta minunata.
Mama ce tare sunt. Hai ca am scris cateva idei, si parca nu imi vine sa ma opresc, desi ar fi cazul, pentru ca maine ma trezesc devreme, iar la munca - ca de obicei in ultimul timp - am muuulte de facut.
Asadar, un concediu placut tuturor celor care pleaca pe undeva la vara, si.. la cat mai multe zile de lenevit pe alte meleaguri! Pin It

1 2 3.. Cine da mai mult?

Gasca incepe sa creasca. Gasca de concediu incepe sa creasca, pentru ca noi suntem aceasi ciudati dintotdeauna, ba chiar ne imputinam (multumim pentru asta prietenilor care au plecat peste hotare sa plateasca impozite si altor state: multumiiim)
De la 4 tolomaci intr-o masina, acum suntem 8 tolomaci in 2 masini, adica 4 perechi. Asadar, care se mai baga la o Turcie la inceputul lui septembrie? Hai ca nu-i scump :D Pin It

Vine vara, vine vara!

Gata, am intrat in 'febra' concediului, a verii, a bronzului cu care o sa ma imbrac, sper, cat mai curand. Imi fac curat in dulap, scot hainele subtiri mai la indemana, ce conteaza ca afara nu sunt mai mult de 15 grade?! O sa ma incalzesc cu caldura sufleteasca :D Si ce daca in concediu o sa plec prin 30 august? O sa fie 10-11 zile, din care vreo 3 le petrec pe drum, cu 'nasii', hai-hui pana in Turcia si 8 zile de stat tolanit la soare. Pana atunci trebuie sa ma gandesc cum sa trec peste vara, ce iesiri scurte sa organizez ca sa nu fiu suparata ca este asa departe concediul.
Asadar, hai vara, ca de supravietuit... om supravietui!

Rosu si Negru - Val de mare

Pin It

Biiig change of plans, in a good way!

"Grecia, Grecia, Grecia... Hmmm.. Totusi nu Grecia, hai in Turcia." Cred ca asa au gandit baietii nostri cand au fost sa plateasca avansul pentru concediu (da, abia acum). Au plecat cu banii pentru Grecia, dar intr-o ora s-au intors cu banii dati pe 7 nopti in Kusadasi, all inclusive la hotel Akbulut (pe dinafara tot comunist arata, la fel ca cel din Grecia).
Ce sa zic, este ok, atata timp cat ma duci la mare, iar aici pare chiar ok. O sa profit de tot acel all inclusive la maxim. Abia astept. Pin It

Trista, azi si cateva zile de acum inainte

O zi tare obositoare si full, dar nu las sa se vada asta pe fata mea. Chiar daca ma vait, nu fac din asta un capat de lume si cu atat mai putin nu las cele 8 ore sa-mi strice cele cateva ore ramase pe zi pentru distractie (aceste randuri sunt pentru Aletzsa)
Ziua de azi a inceput ok, relax, dar in jurul orei 14 lucrurile au inceput sa o ia razna, dar razna rau de tot, intr-un sens urat. Nu pentru mine, ci pentru un coleg ce mi-e foarte drag si cu care ma inteleg super ok. Au iesit la iveala niste prostioare facute de el, prostioare ce nu le face de azi, de ieri, ci de vara trecuta. Nu dau detalii. Si-a dat demisia la zi, fiind constrans de circumstante. O sa fie tare urat la munca fara el. Era sufletul etajului. Radeam impreuna de ne tavaleam pe jos, fara sa ne pese ca ne aud pana si cei ce trec prin fata cladirii. Sincer, sunt socata de ceea ce am aflat. Sedinta de azi cu domnul director, avocatul, sefa departamentului lui si sefa mea a tinut cateva ore bune. Cel putin domnea linistea in biroul respectiv, o liniste mult prea inspaimantatoare ca sa ramai indiferent. Nu cred ca o sa mai vina la munca dupa ziua de azi. Nici nu am apucat sa-mi iau la revedre. L-as suna, sa-i spun ca imi pare rau si ca nu-l condamn, dar nu cred ca mi-ar raspunde, si in plus de asta mi-ar fi rusine de rusinea lui. In schimb, mi-ar place tare mult sa tinem legatura, noi, gasca aia traznita de la etajul 1, dar o sa fie greu. Probabil sunt singura care nu-l arata cu degetul. Cel putin deocamdata, pentru ca inca nu se stie. Cateodata ma enerveaza ca lucrez la departamentul la care lucrez, pentru ca intotdeauna aflu prima si stiu tot ceea ce se intampla, si ma enerveaza ca trebuie sa-mi tin gura. Dar noh, asta-i regula si prefer sa stau pe fundul meu si sa nu o incalc. O sa-mi spun parerea in ceea ce-l priveste pe colegul meu, in momentul in care cineva cu gura mare din cei ce stiu nu se va putea abtine. Asteptam momentul, ca sigur va veni curand. Macar sa nu se afle de la mine.
Gata, am incheiat subiectul asta, desi as vrea sa va reamintesc ca inca sunt in stare de soc, si cred ca asa voi fi cateva zile de acum incolo.
Asa cum v-am zis vineri, va povestesc cateva chestii legate de 1 mai, dar sincer prea multe nu am ce sa spun. Weekend departe de casa, cu gasca, gratar, bautura, poker (profitam si jucam cat de des putem, acum ca ne-am cumparat servieta cu 'chips-uri' si carti), noapte alba, dormit putin, mancat mult, baut mult, ras mult... Mai pe scurt: inca un weekend reusit, desi era mai reusit daca ajungeam la mare.
Acum ca i-am dat detaliile cerute lui Yoyo, ma retrag sa fiu trista ca de maine nu va mai fi la fel la munca.

Later edit: Imi vine sa plang, pentru ca am mai pierdut un coleg de munca de nota 10. Am lacrimi in ochi... Stiu, sunt o plangacioasa, dar sunt atat de trista... Pin It