Amintiri din agenda prafuita.. part 1

Silvard - Life is grand


"A fost odata ca niciodata, pe vremea cand existau povestile cu zmei si zane, atunci cand la marginile curcubeului se gaseau pungutele cu bani si tot atunci, in lumea basmului exista o poveste minunata de dragoste pe care eu o sa vi-o spun chiar acum.
Toate aceste intamplari se petrec pe taramul fermecat al lui Paul, imparatul celor noua regate. Acest imparat avea un fiu pe nume Florin care urma sa mosteneasca cel de-al patrulea regat care era cel mai mare si cel mai bogat din toate cele noua. Regatul acesta urma sa intre pe mana lui Florin doar atunci cand acesta se va casatori, insa prin familia regala nici nu se pomenise acest cuvant. Toate regatele erau minunate, toate erau inmiresmate de flori ce sunt foarte rare, in toate daca priveai spre rasarit vedeai casute impodobite cu flori pe la geamuri, in toate vedeai bucuria si frumusetea, numai cel de-al noulea regat era cel mai mic si cel mai saracacios. Era cel mai dispretuit de catre toata lumea. In acest loc nu traiau decat cei care nu erau la fel de bucurosi de viata, traiau doar cei saraci. Printre acesti oameni era si o fata cum nu se mai vazuse pana atunci, o fata cu parul ca razele soarelui, cu ochii ca puritatea apei cristaline, o fata de care nimeni nu putea sa se atinga din cauza parintilor ei. Aceasta fata, prin numele ei simboliza ceva si anume "Cu noi este Dumnezeu", deoarece pe ea o cheama Emanuela, sau Ema cum ii spun prietenii, asa ca si noi tot Ema o sa-i spunem..
Florin, mostenitorul celui de-al patrulea regat era in cautare de printese pentru nunta. Facu el o mare petrecere la care fusesera invitate toate printesele din cele opt regate. Una din acestea avea sortit sa fie cu printul. Ema, care auzise de acest bal, si-a dorit foarte mult sa mearga, dar stia ca acest lucru este imposibil insa ea nu a incetat niciodata sa spere. Din dorinta ei arzatoare de a merge la acel bal s-a nascut o mica speranta si anume zana cea buna care traia in cel de-al doilea regat. Ema nu a mai ezitat si a pornit lungul drum spre zana cea buna. In drumul sau a intalnit multi oameni care au intampinat-o asa cum trebuie, insa cel mai greu a fost in cel de-al treilea regat unde a intalnit-o pe cea mai inspaimantatoare fiinta din cele noua regate: vrajitoarea Malefica (asta era numele ei, va spun sincer)..
Malefica stia de povestea frumoasei Ema, asa ca s-a oferit sa o ajute. I-a zis ca o poate transforma intr-o printesa asa cum nu s-a mai vazut, o poate face asa cum a visat mereu sa fie, numai ca in schimb trebuie sa-i dea medalionul de la masa sa adevarata. I-a fost foarte greu Emei, deoarece acel medalion era singura amintire de la mama ei. Totusi a renuntat la el pentru fiinta iubita. Malefica s-a tinut de cuvant si a transformat-o pe Ema intr-o printesa fermecatoare cum nu se mai vazuse pana atunci. Totul era minunat, Ema se afla in al treilea regat, iar petrecerea se tinea in cel de-al saptea regat. Drum lung pana acolo, dar Malefica nu mai vroia sa o ajute sa ajunga acolo. Singura solutie era sa mearga pe jos. Drum lung, insa a ajuns cu bine, dar sa nu mai vorbim despre felul in care arata. Minunata rochie era distrusa si la fel se simtea si Ema. Insa nu a renuntat si s-a dus asa cum era la bal. Dar acolo a fost alungata in cel de-al saselea regat condus de Filip, cel mai de temut trol al regatelor. Acesta a aflat si el la randul lui de povestea Emei si a incercat sa o ajute apeland la zana cea buna care o astepta de mult. Aceasta a inteles prin ceea ce trecea biata fata, i-a inteles suferinta si a ajutat-o. L-a transformat pe Filip intr-o caleasca minunata, iar pe ceilalti trei troli in doi cai superbi si intr-un vizitiu care avea ordin sa o duca pe Ema in cel de-al saptelea regat unde se tinea petrecerea. Cat de entuziasmata de cele intamplate era Ema. Ea se sui in caleasca insa uita ca mai are nevoie si de haine noi. Ea uita, insa zana nu. Dintr-o data, o stea de pe cer, dupa care mai multe au inceput sa cada peste caleasca lasand in urma lor minunate culori si forme. Dintr-o data, din caleasca se zari o lumina puternica. Toate acestea semnificau transformarea fetei sarace intr-o printesa careia avea sa-i surada viitorul.
Ajunsa la bal, era destul de tarziu, deoarece printul isi alesese printesa, insa pentru Ema nu a contat. Ea si-a facut o aparitie ca-n povesti si nu a ezitat nici o clipa sa nu fie prin preajma printului. La un moment dat, fara sa vrea, zana cea buna ce a devenit ingerul pazitor al fetei a facut in asa fel incat Florin cu Ema sa se intalneasca. Ea, in sfarsit si-a vazut visul cu ochii: un baiat dragut, brunet, cu ochii caprui (asa cred..), insa el nu a reactionat in nici un fel.
Dupa doi ani, s-au reintalnit. Ea nu mai era fata naiva care era demult si unul dintre cele mai importante amanunte: nu mai traia in cel de-al noulea regat, ci in cel de-al doilea, deoarece zana cea buna o lua cu ea. Aceasta reintalnire, dupa atata timp a insemnat si pentru Florin destul de mult deoarece in acesti doi ani, toate printesele erau dezamagite de acel bal. Cum am inceput, acea reintalnire a fost punctul final deoarece atunci si-au dat seama amandoi de dragostea ce si-o poarta unul pentru celalalt. Si au facut ei atunci nunta mare, dar Malefica ca sa se razbune i-a trimis pe amandoi in viitor si i-a facut sa uite de cele intamplate in trecut.
Poate ca ei si acum mai traiesc pe undeva in cel de-al patrulea regat, fara sa stie de ceea ce a fost intre ei candva demult. Poate intr-o buna zi Malefica ii va lasa sa se iubeasca ca la inceput si le va readuce aminte ceea ce fost intre ei.."

Iunie 2002

Pin It