Ieri am avut o zi calduroasa, din toate punctele de vedere: temperatura ce nu ne-a iertat si prietenii care 'mi-au tinut de cald' si mi-au adus aminte cat de frumoasa a fost viata de facultate. M-am dezobisnuit in a scrie romane, dar presimt ca asta va fi o postare lunga, pentru ca am atatea de spus si atatea poze de aratat, incat o sa va plictisesc. Asadar, din micuta noastra gasca, trupa de soc, gasca
de nebuni sau gasca de macao (cum ne-a numit decanul), ieri am reusit sa fim doar 4, lipsind bobocelul nostru ce din pacate isi face veacul prin indepartatul Calarasi si Catalina, care oricum s-a 'despartit' de gasca inca din primul an. Am petrecut si am palavragit jumatate de zi vrute si nevrute. Se vede ca ne-am maturizat, poate ca fizic nu foarte mult, dar cert este ca gandim altfel fata de cum o faceam in facultate.
De exemplu, nu ma gandeam niciodata ca o sa ajungem sa discutam cu Razvan despre iubire, dar uite cum viata schimba omul si te invata sa privesti cu alti ochi ceea ce te inconjoara. De asemenea, nici prin cap nu mi-a trecut ca noi fetele, vom sta in fata in masina, iar baietii in spate. Asta poate pentru ca mereu eram ba cu 2 masini, ba cu Bubu cu masina.
Dar din nou, viata te surprinde. In mod placut, in ceea ce priveste ziua de ieri.
Nu stiu daca v-am povestit vreodata de o lista cu lucruri pe care vrem sa le facem impreuna. Erau vreo 15 chestii insirate, din care am reusit sa taiem doar vreo 4 sau 5. Dar timpul nu este pierdut. Suntem inca tineri (si nelinistiti, episodul 5000).
Am adus vorba de aceasta lista din agenda nu stiu cui (da, se pare ca nici unul dintre noi habar nu mai are pe unde'i bucatica celebra de hartie), pentru ca ieri am fost pe Tampa, iar asta era unul din obiectivele noastre. Am urcat si am coborat cu telecabina. Ne-am bucurat de Brasov, acel Brasov vazut de sus. Absolut superb.
Ne-am facut poze, in toate partile, formele si directiile si ne-am topit ca ciocolata (cum a zis Aletzsa). Altitudinea si mersul mult pe jos (:D) ne-au facut foame. Si uite asa am ajuns la Ando's. Da. si sefu' si-a luat, desi el nu mananca fast food. El papa salatica si bea apa plata cu lamaie. Sanatos, ce sa zic :)) (pentru cei ce nu stiu, despre Bubu vorbesc).
Ne-am amintit si de vremurile cand jucam macao, si ne-am amintit nu oricum, ci la o carte proaspat cumparata de la magazinul din colt. Dar... dar parca nu a mai fost la fel. Clar, ne-am schimat, ne-am schimbat chiar mult. Poate este doar impresia mea, poate nu...
Amintirile nu mor niciodata, si presimt ca de fiecare data cand ne vom revedea, vom pierde ore in sir, aducandu-ne aminte de cat de tineri si razvratiti eram. Nu prea ne pasa de examene, invatam in ultima zi, proiectele le cautam pe net. Pentru oricine care a trecut prin anii studentiei, aceste lucruri nu ii sunt deloc straine.
Mi-ar placea sa ne vedem mai des, mi-ar placea sa vorbim mai des si mi-ar placea ca macar o data pe saptama sa ne mai bucuram de acele conferinte lungi in care ne contraziceam la maxim, pe diferite subiecte importante sau mai putin importante. Mi-e dor sa pierd noptile pana pe la ora 2 facand copiute ca mai apoi sa ma prezint a doua zi dimineata la ora 7 la scoala pentru a prinde un loc strategic la examen. Pentru toata gasca.
Desi mi-ar placea sa cred in continuare ca suntem aceeasi nebuni, se pare ca nu este asa, oricat am nega.
In concluzie, Aletzsa a ramas aceeasi fata dulcica pe care o stiu de 5 ani, Bubu a ramas acelasi om important din totdeauna (telefoane peste telefoane :D), iar Razvan iubeste si radiaza de fericire.
In schimb, despre Anca nu pot spune nimic, pentru ca nu am mai vazut-o de mai bine de un an. Mai exact, pe 25 luna asta se implineste exact 1 an.
Sincer, instinctul meu de fata mare (ce nu ma inseala) imi spune ca vom fi in formula consacrata de 5 ciudati, doar la nunta unuia dintre noi. Speram sa nu fie asa, ca in cazul tuturor, aceste 'fapte marete' sunt departe de noi. (Nu, pozele de pe margine nu au nici o legatura cu ceea ce scriu. El, cel din stanga, nu este Anca..)
Despre mine ce sa va spun? Cica as fii o narcisista mica-mica. Hmmm... nu recunosc nimic! Nu sunt chiar asa, nu?
In prima poza de sus - de la stanga la dreapta: Bubu, Aletzsa, eu, si Razvan.. Singura poza recenta este prima. Restul le-am pus pentru ca... ei bine, pentru ca mi s-a facut dor de acele vremuri.
Pin It
tu ai povestit mai bine decat mine... mama ei de lipsa de inspiratie.
RăspundețiȘtergereAdevarul e ca nu a fost cum eram noi probabil si pt ca lipsea cineva si pt ca ne-am schimbat, de fapt voi v-ati schimbat psihic....eu doar m-am ingrasat :))
Recunosc ca mi-a facut foarte mult bine iesirea si sper sa mai fie...poate... cateva anul asta :)....eee.. Noi sa fim sanatosi.
Si acum sa-l barfim pe Razva, ca si asa nu citeste, emi s-a parut tare schimbat..parca-parca aducea cu ala pe care il stiam noi.
e normal ca in timp sa te maturizezi .... ramaneti nebuni, insa ati crescut si se vede :) poate daca ati putea sa va vedeti mai des ar fi altceva
RăspundețiȘtergere@Ale: Poate avem noroc si pana in 26 iulie se prezinta si Anca la apel, daca nu, cu ea, in formula asta ne mai vedem la anul, daca avem noroc si vine Bubu in tara. In ceea ce-l priveste pe Razva, eu zic numai de bine, pentru ca o sa-i dau sa citeasca :))
RăspundețiȘtergere@Yoyo: Intradevar, daca am reusi sa ne vedem mai des, poate ca nu am mai parea atat de schimbati, dar circumtantele sunt cum sunt. In Brasov sunt doar eu cu Razvan. Desi asta nu ar trebui sa fie o piedica, o bag la 'naintare ca o scuza jalnica pentru ca nu suntem in stare sa ne vedem macar o data pe luna. Dar tot mai dulce-i intalnirea asta o data pe an :)
:)) oala!!!!!!!!!:)).... ufff.... stiu ca e aiurea dar dupa poza cu fete in spate mergea si aia cu baietii...muuuhaahahahahaha (evil)
RăspundețiȘtergereGata sefa' o punem si pe aia!
RăspundețiȘtergerehihi....acum m-am uitat la poza baietilor in spate... la moacele lor....nu prea le place :)))
RăspundețiȘtergere