Intre viata si moarte

Absenta mea din peisajul blogosferei este intemeiata, dar sa incepem cu inceputul. Ziua de luni, zi in care am facut 24 de anisori a fost una fericita, cu multe cadouri si felicitari de la persoane de la care nu ma asteptam. Dar fericirea de luni a fost marti umbrita de un eveniment deloc placut. Un vecin a murit.La doar 31 de ani… A fost parasit de sotie pentru un altul. Copilasul l-a luat cu ea, lasandu-l singur. Au divortat. El a inceput sa bea, iar intr-un an a devenit o umbra a ceea ce era odata: profesor de sport si om respectat. Alcoolul si-a spus cuvantul si l-a luat de langa noi. La priveghi sotia i-a stat la cap si plangand il mangaia. Poate ca s-a simtit vinovata, deoarece eu asa o consideram. Vorbesc la trecut pentru ca am aflat ca de mai bine de 2 ani el o batea. Fata nu a mai suportat si a plecat. Asadar, vina pentru ceea ce s-a intamplat este impartita. El statea cu bunica, in casa ce i-o lasase lui. Dar nici pe aceasta nu o respata si adesea ridica mana la ea si o trimitea prin vecini sa ceara bani cu imprumut ca sa aiba el cu ce bea. In schimb, in ultimile zile se cumintise. Nu mai era rau si nu mai bea. Duminica chiar si-a cerut iertare de nenumarate ori bunicii. Si-a scos 3 poze cu sotia si a rugat sa nu le mute nimeni de acolo, de unde le asezase el. A intrebat-o pe bunica lui, ca daca se va intampla ceva cu el, ce va face cu casa, o va lua inapoi? Aceasta i-a raspuns ca nu, o va lasa baietelului lui. Inca ma cuprind fiorii cand imi amintesc toate aceste conversatii. Parca presimtea ca luni va spune adio acestei lumi. A facut preinfart. Medicii nu l-au mai putut salva.

Ieri a fost priveghiul. Toata lumea din cartier era imbracata in negru. Atat de sinistru… Aici trebuiau sa vina si doi vecini. Dar au zis ca nu vin si s-au dus cu motorul in poiana. Motor imprumutat de la cineva din gasca… La coborare au facut accident. El a murit, iar ea este in stare foarte grava la Spitulul Judetean. O alta viata luata la doar 21 de ani, iar ea la 18 ani, se zbate intre viata si moarte de imediat 16 ore. Si erau atat de fericiti, si atat de frumosi impreuna. Golul din stomac nu ma lasa deloc sa ma concentrez la ceea ce am de facut, iar starea de soc in care ma aflu de 2 zile nu-mi da pace. Toate s-au intamplat intr-un timp atat de scurt. Brusc, de acum inainte vor lipsi din viata mea 2 persoane.

Astazi nu sunt buna de nimic. Parca prea s-au adunat, incat mi-e si teama de ceea ce ma inconjoara. Nu stii niciodata ce se poate intampla, unde, cand si cum.

Odihniti-va in pace alaturi de ingeri Lucian si Mihai!

Iar tu Alexandra, lupta din greu sa te intorci acasa! 

Pin It