Ce titlu sa pun articolului? Hmmm...

Privind in urma, asa cum face Aletzsa, ma dezgust putintel citind aberatiile de acum un an. Se pare ca atunci am fost ceva mai lenesa, pentru ca mi-am facut aparitie in blogosfera abia prin 13 ianuarie cu un La multi ani ce tipa de la o posta a lene si a lipsa de chef de orice.
Fata de inceputurile inceputurilor (prin octombrie 2009) parca se simte o mica imbunatatire si un chef ceva mai mare in a abera pe diferite subiecte. Totusi gramatica sucks in continuare cat si ideile. Nimanui nu-i pasa ce aberez eu pe acilia, ceea ce mi se pare si normal, caci nici eu nu ma declar un fan inrait al jurnalelor publice ale prietenilor. Cu exceptia AVON-ului si emoticoanelor de la Yahoo Messenger celalalte articole n-au nici o treaba cu traficul meu. In schimb ma declar fan in a scrie tot felul de ciudatenii pentru sufletul meu. De mic copil m-am invatat sa scriu tot ceea ce simt, ce vreau, ce vad si ce traiesc in diferite caiete/agende ce poarta numele de jurnale. Si acum le am, si sunt vreo 11 la numar. Le-as reciti, pacat ca imi da batai de cap scrisul foarte ortografic ce-l aveam pe vremea aceea.
Ce vremuri frumoase cand eram copil si-mi petreceam 3 luni din an (vacanta de vara) la tara la bunica, in Arges, unde eram inconjurata de prieteni, oameni de care acum nu mai stiu nimic, decat foarte putine si asta datorita facebook-ului.. In acea perioada umpleam jurnale intregi de povesti si trairi. Iubeam asa de mult si totusi atat de putin, in masura in care cunosteam sensul cuvantului "iubire" la acea vreme, caci nu eram decat o pustoaica de 14 - 15 ani care se indragostea nebuneste de pimul baiat ce-i zambea. Of ce "crai balai" am fost la viata mea si cate inimi am frant..
Trec de la una la alta, fara ca macar sa fac o introducere. Nu-i bai! Cine are ochi sa citeasca printre randuri o poate face si fara introduceri si fara The End-uri..

Garbage - Tell Me Where It Hurts



Pin It