Cand mintea o ia razna...

Am ratat la mustata autobuzul ce ma lasa in fata casei. Aveam de ales intre stat in statie 20 de minute sau mers pe jos 2 statii. Am ales sa fac putina miscare, ca de cand cu frigul asta stau cat mai putin pe afara, ceea ce nu-i ok deloc..

Dupa putine minute, apare autobuzul in care aveam sa ma sui. Eram doar eu in el. Si ce? mi-am spus, doar nu-i prima oara! Dupa primele doua statii se mai aglomereaza, adica mai apar inca vreo 3 - 4 oameni. Dupa inca vreo doua statii se suie un ciudat. Un om buhait de alcool, rosu la fata, cat un munte, dar totusi imbracat cat de cat ok. Ma fixa cu privirea. Eu ma uitam pe geam, cica nu-l vazusem, dar privirea lui imi sageta creierul, oricat as fi vrut sa-l ignor. S-au mai urcat si alte domnite in autobuz. La fel se uita si la ele. Mi-am zis ca am scapat, e un obsesdat de mai multe, nu doar de una. Relaxarea mea avea sa se sfarseasca in scurt timp. Cu vreo 2 statii inainte de capat coboara toata lumea. Ghiciti cine mai ramene in autobuz? Ati nimerit: eu si ciudatul. Primul gand: am pus-o! In seara asta geanta mea chiar era usoara, deci iesea din discutie genti in capul omului pentru a scapa. Ce altceva as mai putea face? De fugit nu aveam nici o sansa, ca la cat de munte era omu', ma prindea dupa primii trei pasi. Am zis ca nu cobor din autobuz. As fi preferar sa ma plimb cu el dintr-un capat intr-altul decat sa-mi risc viata. Zis si nu facut. M-am dat jos. Nici picior de om prin cartierul "rezidential" prin care imi fac veacul. Evident, ciudatul la un metru in spatele meu. Ii vedeam umbra si juram ca acum imi da in cap. Frica si gandurile astea nu le doresc nimanui. Vreo zece metri a mers aproape la un metru in spatele meu. Ii vedeam umbra tot mai aproape si din clipa-n clipa asteptam sa scoata un cutit ceva. Brusc coteste la dreapta si intra intr-o curte. Atunci mi-am dat seama ca de fapt pe omul asta l-am mai vazut in autobuz. Si nu doar o data, ci de fiecare data cand urc acasa cu autobuzul de la ora respectiva. Da, stiu, sunt o paranoia mica, dar nu sunt singura. Nu putine sunt persoanele prin gandul carora trec astfel de idei, nu? Bine, faptul ca ai habar de cine-i persoana respectiva sau simplul fapt ca ai mai vazut-o, ca in cazul meu, nu-ti asigura ca respectivul are toate tiglele la mansarda si ca nu o sa-ti vina de hac cu prima ocazie..
In scurtul drum pana acasa, m-am tot gandit oare ce as face intr-o astfel de situatie? Mereu mi-am spus ca la o adica m-as descurca. Pumni, picioare, urlete, dar oare chiar asa de simplu sa fie? Cred ca as fi atat de speriata, incat nici un deget nu as mai putea misca. Doamne fereste de asa ceva, dar la cati idioti misuna pe strazi in zilele astea, trebuie sa te gandesti si la asa ceva. Apropo, spray-urile paralizante/lacrimogene/cu piper se dau "pe reteta"? :D Pin It