Jos palaria!

Astazi ar fi trebuit sa scriu ceva chestii patriotice, sa povestesc inceputul inceputului, ceva istorie, dar mai ales  sa insir 2 - 3 cuvinte legate de Romania si de romani, si ar fi trebuit sa fac asta la prima ora a zilei, astfel incat tot poporul ce cauta chestii legate de 1 decembrie sa ajunga si pe la mine. Din pacate nu voi scrie nimic legat de aceasta mareata zi. Tot ce ar trebui spus, au spus-o altii. Cu toate astea, va insir o poveste ce merita toata atentie, o poveste din care ar fi bine sa invatam ceva. Dar asta mai spre finalul articolului..
Hai ca am scris 1 decembrie, asa ca la anu' profit de ceva trafic ;)
Aseara aveam in mintea mea creata ceva idei, dar la ora asta vad ca deja sunt fumate de colegii mei din blogosfera, asa ca m-am lasat pagubasa in a spune pentru a mia oara la multi ani Romaniei si romanilor de prin lume.
Apropo, daca exista p'acilea vreo persoana doua trei care se intreaba ce am facut eu astazi, aflati ca am inaintat putin la Prince of Persia, iar dupa-amiaza am fost la Codlea la un gratar. Un gratar in perechi, si nu cu nasii, ci cu burlacul si a sa partenera. Da, sunt la fel de uimita ca si voi :D
Sa ne intoarcem la ziua Romaniei. Azi dimineata am vazut un reportaj la stirile Pro TV ce sincer m-a pus pe ganduri.. In sensul bun. Mi s-a confirmat inca o data ca in aceasta tara careia multi i-au intors spatele mai exista oameni ce nu se gandesc doar la binele lor, oameni ce dau din putinul lor si celor din jur. Astfel de reportaje ajung greu pe sticla, cel putin la postul mai sus mentionat, dar si atunci cand ajung mereu imi lasa lacrimi in ochi. Cu riscul de a spune lucruri ce deja au mai fost spuse si nu neaparat de mine, realizez ca Romania este o tara ce poate fi schimbata doar de ai sai locuitori. Oameni buni, oameni ce au curajul sa se afirme, asa ca Iulian, dar si oamnei ce nu au avut parte de acel "sut" necesar pentru a inainta si a face din Romania o tara bine vazuta in toata lumea. Acestea fiind spuse, ma indrept si ma inclin in fata lui Iulian Vacarean, omul cu limonada.



Si-a propus sa invete oamenii ca gesturile marunte pot schimba lumea. Vinde limonada la colt de strada ca sa ajute micutii bolanvi de cancer si salveaza casele vechi din Bucuresti mutand in ele tineri cu talent.
Iulian, baiatul bun care salveaza lumea vanzand limonada
A trecut prin lectii de viata dure ca sa inteleaga ca bunatatea nu te scapa de rele, dar te ajuta sa devii un om frumos. Pe Iulian n-ai cum sa-l uiti. E unul dintre acei oameni care, dupa ce-l cunosti, iti rapeste o parte din ganduri si te lasa cu intrebari.
E omul care sfinteste locul, naivul boem care reinvie Bucurestiul de altadata, baiatul bun care salveaza lumea vanzand limonada. Iulian face limonada pentru micutii bolnavi de cancer de la Marie Curie.
"Am reusit sa strangem 25.000 de euro, ne-au fost de foarte mare ajutor ca sa amenajam etajul cinci de la oncologie pediatrica si am reusit sa facem minuni pentru cei mici", a spus Iulian.
Povestea "limonadei lui Iulian" 
Totul incepe chiar pe holurile Spitalului Marie Curie. Inca din primii ani de studentie la Teologie, Iulian venea aici si de atunci isi dorea sa schimbe intr-un fel conditiile din spital.
La inceput le-a vazut doar suferinta, apoi le-a ascultat povestile si abia mai tarziu a reusit sa vada acolo speranta. Zilele petrecute cu ei ii dadeau energie si certitudinea ca e de folos. Ca e un om bun, ca gesturile marute se transforma in ochii lor in fapte mari.
Pana intr-o zi, cand toata constructia asta despre el, despre valorile lui, despre bunatate si compensatie s-a ruinat. Mama lui fusese diagnosticata cu cancer.
Socul unui diagnostic atat de grav l-a trezit din viata boema de pana atunci. A adus-o pe mama lui in Bucuresti si i-a fost alaturi in tot ceea ce au insemnat urmatorii sapte ani de tratament.
Era, de fapt, un schimb. Intre timp, mama a plecat. Mai e putin si se implineste anul de cand nu mai e. Nu-si dorea ca suferinta ei sa provoace compasiune. Stia ca bunatatea se educa. Ca oamenii nu se nasc cu ea. Iar fiul ei putea sa faca asta. Sa faca lucruri simple care sa traga atentia asupra unor nevoi mari.
Copil fiind isi imagina ca orice boala se trateaza cu lamaie, asa ca de ce nu i-ar salva pe micutii cu cancer folosind acelasi truc pe care il folosea bunica lui.
Incercarea lui Iulian de a reinvia Bucurestiul de altadata
La Bucuresti, Iulian nu salveaza doar micuti, ci si orasul. Inchiriaza case vechi, le renoveaza, muta studenti la etaj, iar ei isi coboara pasiunile la parter sub forma unor evenimente. Cu banii castigati isi platesc chiria.
Florentina Ciocanea l-a ajutat pe Iulian sa mai deschida o casa in zona Halei Matache. A dat anunt pe Facebook si a selectat studentii in urma unui interviu. Alaturi de ei si alti voluntari au reusit sa o transforme intr-un loc cool si de ce nu, in timp o pot transforma in franciza pe care sa o vanda altora din celelalte orase.
A vazut ca se poate anul acesta cand a inchis strada Matasari pentru trei zile, a inchis circulatia si a invitat bucurestenii sa se bucure de orasul lor. Nu stie cat de departe va merge cu planul lui de a schimba Bucurestiul, dar stie ca ce a facut pana acum ii va inspira si pe altii.
Stie ce vrea sa faca cu el, cu viata lui, cu oamenii din jur, cu tara in care traieste. Iulian a inteles in toti anii astia ca lucrurile marunte pot schimba lumea. Ca limonada lui vanduta la colt de strada inseamna viata pentru micutii bolnavi, ca incurajati sa-si arate pasiunile, oamenii se pot transforma.
Poate ca ajuta oameni ca sa se ajute pe el, poate ca schimba orasul ca sa traiasca el mai frumos, dar poate ca daca ne-am privi cu totii in felul acesta egoist, dar frumos, s-ar schimba si lumea in care traim.
Articol preluat de aici Pin It