Povestea unui inger

"Era dimineata, o dimineata racoroasa de primavera, o primavara tarzie ce amagea sufletele celor indragostiti de caldura veri. Ea se trezeste, priveste lung spre locul gol din dreapta ei, se da jos trista si isi incepe banala activitate zilnica.. Somnoroasa paseste usor spre revigorarea sufletului cu apa rece de la ghiuveta, pune de cafea si asteapta.. Dar aceasta asteptare o face sa sufere mai tare si sa planga mai mult de fiecare data cand isi aminteste ca El nu mai este langa ea. Si-a propus sa nu mai iubeasca niciodata, de teama sa nu mai piarda inca o data fiinta draga. El era sufletul ei pereche. Se cunosteau de mici copii, locuiau la doar cateva strazi distanta. Verile si le petreceau impreuna, la bunici, amandoi fiind din acelasi sat minunat de pe creasta celor mai inalti munti din tara.

Se iubeau inca de cand erau doi pustani, copii ce abia descoperisera sentimentele. Ii unea acea iubire pura si inocenta, acea iubire nevinovata ce nu o intalnesti la oamenii mari. Erau in lumea lor, lume ce cu trecerea timpului i-a unit si mai mult. Dragostea lor s-a transformat usor intr-o pasiune nebuna , intr-o atractie ce parea ca-i va uni pe vecie. Intr-una din serile petrecute impreuna, el ii propune ei sa mearga cu el in locul unde s-au sarutat pentru prima data. Ea nu a ezitat si a acceptat, stia care era motivul acestei cerinte, stia pentru ca il cunostea atat de bine incat si-a dat seama ca toate emotiile si fastacelile lui din ultimile zile nu indicau decat un singur lucru: avea sa-i ceara mana.

Au pornit catre cel mai superb loc din lume, catre malul mari, acolo unde pentru prima data si-au impartasit dragostea. Din pacate drumul lor avea sa fie mai scurt decat ar fi trebuit.. Dumnezeu a decis gresit, iar printr-o intamplare nefericita ii desparte pe cei doi definitiv, luandu-l pe el alaturi de ingeri, dar dandu-i ei inca o sansa la viata. O data cu trecerea anilor, in sufletul ei amintirea lui este inca atat de vie, incat in fiecare dimineata, cand face cafeaua se aseaza la masa si il asteapta sa vina, sa o sarute usor pe gat si sa-i spuna cat de minunata este viata lui alaturi de ea, asa cum facea in fiecare dimineata. Dar nu, el nu a mai venit niciodata… Constienta ca traieste amagindu-se, se imbraca cu primele haine ce-i pica in mana si porneste spre Universitate. Nu, nu-i mai pasa de cum arata si nici de ce zic cei din jur. Nimic nu mai avea rost fara el, chiar daca au trecut mai bine de 4 ani.

Nu poate intelege de ce Dumnezeu a decis asa. Ingandurata si indurerata se loveste in curtea Universitatii de un coleg, un nou coleg… Se apleaca sa isi ridice cartile de pe jos, dar mana ei este cuprinsa de mana lui, se retrage, isi ridica privirea si il vede.. Era El! Brunet cu ochii verzi… privirea aceea.. Nu, nu avea cum sa uite o asa privire. Clar, este El! Dar cum este posibil..?
- Buna, sunt Mihai..
Nu, nu se poate… Mihai.. asa il chema si pe el. Cum se poate asa ceva? Gandea ea..
- Nu-mi spui numele tau..?
- Ba daa… Cris, spuse ea timid
- Frumos nume.. Am fugit. Paa paaa

A ramas uitandu-se dupa el.. L-ar fi strigat sa-l certe ca a lasat-o singura, dar stia ca nu este el, stia ca viata ii joaca feste. A ramas toata ziua cu gandul le el. Seara isi intersecteaza din nou viata cu el.. De aceasta data in fata casei ei.
- Ma urmaresti Cris? O intreaba el glumimd
- Euu… nu.. nu.. aici locuiesc.
- Glumeama.. Si eu stau prin zona, m-am mutat de curand si stii.. e cam greu ca nu cunosc zona, lumea.. Vin tocmai din…
El incepe sa-i povesteasca pe scurt viata lui, acolo in fata casei, dar ea, ea nu aude. Se uita fix la el, uimita de asemanarea izbitoare dintre acest Mihai si El, Mihai al ei. Gesturile, mimica fetei, parul, inaltimea, culoare pielii, stilul vestimentar totul era identic cu baiatul ce i-a arata pentru prima si ultima data in viata ei de pana atunci ce inseamna iubirea…
- …Si uite asa am ajuns aici la Universitate… Heei, Cris, ma auzi, esti aici pe pamant cu mine?!
- …trebuie… trebuie sa plec, imi pare rau..
Si a fugit. Lacrimile ii curgeau pe obraz, nu a vrut sa o vada el asa. Noaptea ce a urmat a fost lunga, gandul ei era doar la el.

Inima a inceput sa-i bata din nou cu putere, iar zambetul acela fermecator i-a revenit pe buze. Nu stia daca aceste lucruri se intampla pentru ca el seamana izbitor de bine cu sufletul ei, sau.. sau ce se intampla? A doua zi s-a trezit, s-a dat repede jos din pat, si-a facut obiceiurile diminetii si a pornit grabita spre Universitate.. Pe drum si-a dat seama ca asta a fost prima zi dupa cumplitul accident cand nu si-a facut cafeaua si nu l-a asteptat pe El. Era atat de nerabdatoare sa-l intalneasca pe Mihai. Avea in gand un jurnal intreg de intrebari pentru el, dar cand l-a zarit a uitat tot.
- Neata Cris.. Arati bine azi. Imi place de tine, arati exact ca fata visurilor mele..
- Chiar crezi?.. intreba ea inrosind.
Dupa cateva schimburi de replici, si-au dat intalnire, pe malul marii. Da, locuia la mare. S-a mutat acolo la putin timp dupa accident. Vroia sa fie mai aproape de locul ce-i amintea cel mai mult de El. Ziua a trecut, iar seara a prins-o in fata dulapului, cautand si proband rochia perfecta. Nu inceta sa se intrebe ce este cu ea, de ce isi doreste atat de mult sa mearga la intalnire, de ce sta in fata dulapului, de ce se aranjeaza, cand astea erau lucruri atat de nesemnificative pentru ea? Dar cel mai important, gandul ce nu-i dadea pace: de ce a acceptat intalnirea tocmai pe malul marii?? Acela era un loc sfant pentru ea.. Si-a propus sa nu se mai gandeasca la nimic si sa traiasca momentul, desi uita-se cum se face lucrul acesta.

Si a plecat spre mare… Cei doi isi intalnesc privirile printre oameni, parca pentru prima data. Erau nedumeriti, nu se cunosteau foarte bine, dar totusi parca se stiau de o viata. Un schimb de cateva vorbe a fost suficient pentru a se cauta reciproc in orele ce aveau sa urmeze. Timpul trecea mult prea repede pentru ei. Vroiau mai mult... Vroiau sa se cunoasca, sa ajunga mai aproape unul de celalalt, dar parca totul era impotriva lor. Timpul ii presa, dar cu toate acestea s-a intamplat inevitabilul. Un prim sarut... Ei ii batea inima atat de tare, iar imbratisarile lui ce au urmat ii dadeau fiorii primei iubiri.

Totul s-a schimbat, timpul a stat in loc doar pentru ei. Parfumul, gesturile si vorbele lui, i-au ramas adanc tiparite in minte si in suflet. Au profitat de primele clipe de tandrete ce le-au fost oferite. Se tachinau, se priveau, buzele ei doreau cu tot trupul sa sarute buzele lui. Vroia doar sa se bucure de el cat mai mult, ca si cum sfarsitul ar fi aproape. Vroia sa fie a lui, iar el sa-i apartina ei o intreaga noapte. Au plecat in lume impreuna, fara sa le pese de nimic. Erau doar ei in tot universal. Au profitat de ceea ce viata le-a daruit si au spus da dorintei nebune ce ii cuprinsese pe amandoi. Aveau sa fie una si aceeasi persoana in noaptea ce a urmat. S-a indragostit nebuneste de el, de sarutarile lui si de tot ceea ce inseamna el. L-a simtit in ea, si ar fi dat orice ca acele momente sa dureze o eternitate. Atingerile lui tandre si vorbele dulci ce el i le soptea la ureche au facut-o sa fie cea mai fericita femeie de pe pamant. Au adormit epuizati, cu trupurile goale, lipite, cat mai strans unul in bratele celuilalt. A doua zi s-au trezit la fel, imbratisati.

- Buna dimineata soare, ii sopteste el usor la ureche
Ea isi ridica rusinata privirea si ii multumeste pentru tot..
Viata ei a inceput din nou. A renascut din umbra acelei fete ce nu mai spera la nimic, ce nu mai indraznea sa viseze la o viata mai buna. Incetul cu incetul, cei doi au inceput sa petreaca tot mai mult timp impreuna. El s-a mutat la ea, la casuta aceea ca din povesti, casuta de pe malul mari.
Aici au petrecut nopti fierbinti si zile pline de aventuri, aici si-au declarat iubirea, aici inca traiesc.. Nu exista zi in care Cris sa nu-i multumeasca ingerului ei pazitor pentru minunea facuta.
- Multumesc Mihai pentru tot.. te iubesc nespus de mult, asa cum probabil nu o voi mai face niciodata, asa cum tu mai invatat. Multumesc ca mi-ai oferit sansa sa invat din nou sa merg, pentru ca asa ma simt, ca un nou nascut ce acum invata sa faca primi pasii. Si iti multumesc ca ai avut mereu grija de mine. Datorita tie sunt ceea ce sunt astazi.. Nu te voi uita niciodata. Te iubesc!"

Love songs


Poveste in afara concursului. 
Pin It