Mancarica, plimbarica, pozica (observati rima?? :D)... Pauza. M-am despartit de a mea gagica si am ramas singurica in statie. M-am asezat cuminte pe banca sa astept autobuzul. Banca era cam la 5 metri de locul special amenajat pentru statie (faza aiai cu "cushmelia" acoperita si locul unde sunt afisate orarele autobuzelor). Nici un bai. Nici nu ploua, nici nu ningea si nici macar vantul nu batea (observati rima?? :D). Picioarele mele au refuzat sa ma asculte, iar creierul meu emitea doar semnale de "lene prea mare ca sa te fac sa te ridici de pe banca", asa ca mi-am scos telefonul, 3 butonori si am ajuns pe site-ul RAT-ului ca sa vad la ce ora am autobuz. Oare nu era mai simplu sa-mi ridic posteriorul si sa fac cel mai probabil 6-7 metri (dus-intors) sa vad orarul afisat de cei de la RAT in statie? Era mai bine, dar nu mai usor... Dupa o portie de aripioare picante la Peperoni e cam greu sa faci ture d'astea deloc necesare supravietuirii...
Sincer, nu m-as intoarce niciodata la telefoanele fara internet si lipsite de "inteligenta". Dar poate ar fii mai bine, ca sunt mult prea dependenta de internet, si tre sa-l am non-stop cu mine, prin orice mijloace, ceea ce nu-i ok damn it!!
PS: Faza din poza alaturata o fac si acum. Geez, ca mi-e rusine.. Parca as avea 14 ani!!
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu