Nu sunt fanul pozelor cu catelusi si pisicute razgaiate care cersesc mila, se joaca sau alearga dupa ghemotoace de te miri ce.. Nu-i vorba ca nu-mi plac, dar pur si simplu nu-mi vine acel impuls de-a face asa: "uuuu, vaaaai, cat de dlagut este.. vaaai, dar nu pot sa cred cat de dulce este.. uita-te la el.. imi vine sa-l pap!!". No way, departe de mine asa ceva. Nu vad absolut nimic atat de "dlagalas" intr-o poza incat sa reactionez asa. Sunt poze cu animale in pana mea! Ma intreb ce-o fii cu surprinderea si emotia din creierul omului cand se uita la asa ceva ca sa scoate acele zgomote si acele fraze de zici ca au vazut unicorni roz plutind pe norisori.Imi plac animalutele si reactionez asa cand vad ghemotocul de blana pe viu si-l pot smotoci si iubi pana nu mai pot. Atunci da, mi se par firesti reactiile de genul.
Nu ati vrea sa-mi vedeti fata cand ma uit la poze cu animalute. Nici macar un gest nu schitez. Zici ca ma uit la poze cu diverse modele de caramizi.. Nimic frate, nici o reactie pe mutra mea. Si eu ma mir cateodata cat de insensibila sunt la capitolul acesta.
Acasa ma asteapta in fiecare zi o labradorita pe care o iubesc la nebunie si de care nu m-as desparti pentru nimic in lume. Cand a fost mica a fost o rautate si jumatate, dar imi umplea sufletul de fericire de cand ma trezeam dimineata si pana cand adormeam seara, cu toate relele ce le facea.. Ma rog, cand sunt mici, cu totii sunt asa. Acum, la 3 ani jumatate, este o mare rasfatata, dar extrem de cuminte si de ascultatoare. Si-o iubesc tot mai mult. Kira mea frumoasa.. O sa v-o prezint intr-o zi.
Sa revenim la drumul nostru. Navigand azi putintel pe facebook, am dat peste poza alaturata. Fara sa-mi dau seama am zambit. Prima poza de genul care mi-a smuls un zambet. Surprinzator, mai ales ca nu-i cine stie ce. Am tinut neaparat sa va aduc la cunostinta acest fapt, ca-i totusi o mare realizare pentru mine.
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu