Eu si gura mea cea mare!

Sunt suparata, plansa, fara chef de nimic, doar de stat in brate cu catelul meu scump. M-am certat cu ai mei parinti, asa de tare incat m-am imbracat si am plecat cu fetita, fara a spune ceva. Am revenit dupa o ora, la fel de trista si cu ochii la fel de plansi. Motivul de cearta: catelul. In cursul saptamanii, eu sunt plecata de acasa de la 8 dimineata pana la 6 dupa-amiaza, asta in cazul in care nu am treaba dupa 6, situatie in care ajung seara tarziu. Punem la socoteala si zilele in care nu ajung deloc acasa. Nu sunt multe, dar sunt cateva. De ceva timp ii rog pe ai mei sa o lase mai usor cu papa la catel. Adica sa i se dea portia ei de mancare dimineata si atat. Poate cate un papucel, oscior mai pe seara. Zic asta, pentru ca am un catel gras pentru un labrador de 2 ani si 2 luni. Si nu zic doar eu asta, ci si doctorul. I-am rugat de nenumarate ori sa renunte la ai da diverse chestii: ei nu mananca tot din farfurie la pranz doar ca sa-i dea si ei. De fiecare data cand intra in camara (acolo sunt si rontanelele ei) ii dau cate ceva. Cand au oase sau mancare in plus, ii dau tot intr-o zi. Rasa lor este predispusa la boli de picioare, si asta pentru ca sunt lacomi si mananca mult si uite asa se fac ca niste porcusori umflati.Astazi am avut musafiri si mancare pe masura. Evident ca al meu catel a mancat de vreo 4 ori (atat am reusit eu sa numar). Imi pare rau ca tocmai la tata m-am enervat, pentru ca saracul nu i-a dat decat un chips mic, dar caruta de nervi adunata de cateva zile (in care am tot vorbit singura se pare) s-a rasturnat tocmai cand l-am prins ca i-a dat acel chips micut. A inceput scandalul, eu le-am atras atentia DIN NOU sa o lase mai moale cu mancarea, pentru ca daca se va imbolnavii cine va trage cu ea pe la doctori (?) tata mi-a reprosat ca pe mine ma doare in c** de ea, ca doar el cu mama ies cu ea afara si de 20 de ori pe zi, ca doar ei strang dupa ea si alte nimicuri de acest fel. S-a uitat de milioanele bagate in fundul catelului de mine pana acum, s-a uitat si de faptul ca atunci cand am timp ies cu ea cu cea mai mare placere. Da, recunosc, sunt o magarita pentru ca nu strang dupa ea, dar nu o fac de lene, ci pur si simplu ca a fot invatata de mica sa isi faca nevoile si sa manance la anumite ore, in functie de ai mei. Ore la care eu sunt pe drum spre munca. Si plus de asta ambii mei parinti sunt acasa toata ziua, si au timp sa o plimbe si sa stranga dupa ea. Mai ales ca eu nu i-am rugat niciodata sa faca aceste lucruri, ci pur si simplu o fac de placere. Amandoi!
Nu am facut decat sa-i rog sa nu o mai indoape cu mancare. Am un verisor care a avut un caine Leia, draguta foc (nu mai stiu ce rasa era), caine ce mergea adesea la concursuri si care a castigat si ceva premii, dar care a murit pentru ca a facut aprindere la plamani. Avea inima slabita pentru ca era grasa (indopata cu "cate putina" mancare de parintii lui) si nu a rezistat. Ei bine, eu nu vreau sa patesc asa ceva! Nu cred ca le-am cerut un lucru imposibil de realizat. Ca sa fie scandalul complet, la masa mai era si al meu frate, care nu suporta sa manance in timp ce catelului i se scurg ochii la fiecare imbucatura. Aici are putina dreptate si el. Nu este placut sa mananci in trimp ce catelul te fixeaza cu privirea, fara ca macar sa clipeasca. A sarit si el cu gura, ca sa o inchidem in curtea de sus, sa nu i se mai dea mancare, sa nu mai stea pe aici si alte bla bla-uri. Ei bine, am inchis-o sus, dar in 10 minute i-a dat tata drumul, ca vai cum sa stea catelusul sus?! Hai jos, sa te indopam cu mancare!
Mi-am propus ca de maine sa ma trezesc cu juma de ora mai devreme sa fac curat dupa ea si sa o scot afara sa-si faca nevoile. Plus de asta, voi lua si ambele lese cu mine la munca in fiecare zi ca sa nu mai iasa cu ea afara, ca mai apoi sa imi scoata ochii ca numai ei o plimba. Ok, daca vreti sa facem asa, asa vom proceda. Uitati ca exista si cu asta basta. Asa cum le-am spus-o si lor, o repet si acum: nu este greu sa ma descurc cu un catel, iar in cazul in care nu voi face fata voi vedea eu ce o sa fac. Pin It