Judecata unei intruse

La cerintele singurului meu cititor, fidel chiar, o sa scriu despre ceea ce si-a dorit sufletelul sau, si anume, citez: "Tell us about the boy you are hanging around right now. Describe him as you really think about him!"
Sa stii ca ma gandeam, in momentul ala de insomnie de la ora 3 AM sa scriu despre el. Si cum lenea era mare, si nu m-am dat jos din pat, mi-am notat in telefon cateva idei, ca doar inspiratia vine o data, nu bate la usa la fiecare 10 minute.
Ideea e ca ma uimesc pe mine insumi, cat de sucita sunt. Acum cateva zile plangeam dupa El, ca ma cautat din nou si mi-a amintit de anumite lucruri dureroase, iar acum... sunt fericita si zambesc. Dar acum ma gandesc si am ajuns la concluzia ca sunt o mare fraiera ca stau si plang dupa amintirea a ceva ce a fost (stiu, stiu ca am mai zis treaba asta de nenumarate ori). Dar daca nu a fost sa fie ceva de durata, inseamna ca nu eram meniti unul pentru celalalt. Ar trebui sa zic multumesc celui de sus ca mi-a dat pe cineva care sa ma ajute sa trec peste.
Mi l-a dat pe cel cu care sunt acum.
Chiar daca este o diferenta de 9 ani de zile intre noi, asta nu este o piedica sa ne simtim bine. Este un alt El, in varianta mai matura si mai cu picioarele pe pamant. Lucrul acesta imi place, pentru ca ma completeaza pe mine, pustoaica aia nebna si mereu cu capul in nori. Ador la el faptul ca stie sa fie copil alaturi de mine. Ador ca ma accepta asa cum sunt, cu defectele mele. Ador ca stie sa ma uimesca in fiecare zi cu ceva nou. Am parte de acele mici lucruri, nesemnificative pentru uni, dar care fac enorm de mult pentru mine. Un simplu mesaj cu "Te Iubesc" atunci cand nu te astepti; cuvantul "hai" atunci vand sunt obosita dupa munca, ne face sa ne suim in masina si mergem unde vedem cu ochi, numai ca sa fim departe de civilizatie; un CD cu muzica, atent selectionata cu titlul "Songs for You" capitolul ... (astea le primesc de doi ani, cand ma astept cel mai putin). Chiar daca suntem colegi de munca, si ne vedem 8 ore acolo, cand ajungem acasa, ne comportam ca si cumnu ne-am mai vazut de zile intregi. Catelul meu frumos este cadou de la el, deci pe langa lucrurile mici si nesemnificative, are grija sa ma surprinda cu lucruri "mari". Nu vreau sa dau impresia ca sunt materialista, pentru ca acesta nu este un cuvant care ma caracterizeaza, dar stie mereu sa aleaga surprizele in asa fel incat sa raman placut surprinsa.
Pe langa toate acestea, mai este un lucru pe care il admir la el: stie cand este prea mult. Daca azi ii zic, de exemplu, nu ne vedem, pentru ca nu ma simt bine, nu insista, imi respecta decizia, desi uneori nu ma prea intelege. Stie, sau cel putin banuieste, ce este in sufletul meu, referitor la El, dar are grija, sa ma faca sa il uit. Nu-mi vorbeste desprea ceea ce a fost, si nici nu incearca sa-i copieze lui comportametul, doar ca sa ma impace pe mine.
Cateodata stau si ma gandesc, ca este um om prea bun pentru mine, prea.. "pasnic". Nu merita sa-i fac ceea ce ii fac eu, dar isi accepta soarta fara sa zica nimic.
Singurul lucru care l-as schimba la el, ar fi calmul cu care judeca lucrurile cand eu fierb de nervi. Dar din nou, acesta este un lucru care ma completeaza. Macar unul din noi trebuie sa dea dovada de rationamnet. Deci, in final, si asta este ok.
Nu stiu daca esti multumit de raspunsul meu, dar pot continua cu multe altele, daca inca nu esti convins. Dar asta intr-un alt episod, ca totusi, azi este 1 mai. Lumea trebuie sa se mai si distreze. Pin It