In asteptarea destinului

Vezi mai multe video din Muzica

Scriu, chiar daca nu am nimic de spus, scriu... Sper ca voi gasi un subiect in cele din urma. Sper ca ceea ce am inceput acum sa scriu, acest ceva fara sens sa duca spre ceva cu un final fericit.. Ma rog doar sa te regasesc, si sper sa ma regasesti si tu, undeva, candva... Incerc sa nu ma mai gandesc, dar totul este impotriva mea! Nimeni nu ma ajuta sa trec peste. Parca as inota impotriva curentului si simt cum ma inec, dar degeaba, nimeni nu-mi aude strigatul de ajutor, nimanui nu-i pasa. Suntem cu toti niste indivizi egoisti. Traim doar pentru noi, nu ne pasa de cei din jurul nostru. Ne este atat de usor sa ne folosim de ceea ce ni se ofera, ca mai apoi sa ne lepadam de tot si de toate. Nimeni nu tine cont de sufletul ce va suferi, de cel ce va fi distrus. Atata timp cat tie iti este bine, de ce sa ne pese de cel pe care-l facem sa sufere? Incep sa vorbesc fara nici o noima, dar nu ma pot opri din scris. Degetele apasa butoanele negre si tari ale tastaturii, nici macar sa ma opresc sa vad ce am scris nu pot. Cuvintele imi curg prin minte si am atatea de spus, si atat de putin timp, incat nu stiu cu ce sa incep. Nu este nimic important, cel putin nu pentru cei ce vor ajunge sa citeasca, dar aceste lucruri neimportante, m-au facut sa fiu ceea ce sunt azi. Ganduri, sperante, vise... din asta ma compun eu. Din vise! Inca nu este momentul sa ma trezesc, nu inca. Trebuie sa mai astept, sunt sigura. Voi afla cand trebuie sa revin, voi fi anuntata, dar pana atunci vreau doar sa visez, pentru ca doar asa vad ca sunt fericita. Vreau sa dorm, sa ma intind in pat si sa ma trezesc doar in momentul in care voi fi pregatita sa fac fata vietii reale, problemelor de zi cu zi si starii acesteia de doi bani in care sunt de cateva zile. Nu stiu ce a fost cu mine, dar nu am fost deloc in apele mele. Nimic nu ma multumeste. Parca este ba prea mult, ba prea putin... Ajung sa nu mai inteleg nici eu gandirea unei femei, pentru ca realizez ca nici macar pe mine insumi nu sunt in stare sa ma inteleg. Stiu doar ca am incredere in destin si in ceea ce imi este scris, si stiu ca cineva acolo sus ma iubeste si va avea grija sa imi ofere acel ceva ce imi este destinat mie. Candva voi primi ceea ce merit. Stiu sigur asta. Sper doar sa nu fie prea tarziu. Imi accept destinul si ma resemnez. Si astept... Pin It