Inapoi pe Pamant

Am citit acum cateva zile, un post pe blogul colegei mele Aletzsa, care tare m-a facut sa fiu nostalgica si cu gandul departe, dar departe rau de tot fata de ceea ce ma inconjoara. Pai hai sa ne gandim putintel: dupa weekend-ul de "1 mai" de care m-am bucurat impreuna cu o prietena pana am vazut amandoua dublu si ne impleticeam in pasi, de fapt noi trei: eu, ea si o sticla intreaga de Disaronno (asta doar sambata noapte), si daca mai punem si postarea mentionata mai sus, cum sa mai fiu eu buna de ceva si ce chef de munca sa mai am?!
A daaa, sa nu ii uitam pe dragii nostri baieti, pe care i-am facut la bautura. (da, o zi memorabila pentru domnitele din grupul nostru, cel putin pentru cele prezente).
Let`s start with the beginning: totul a inceput vineri, cand nu am avut sefi, deci distractie. Sambata... gratar si bautura, carti si fazan (varianata cu valiza) pana dimineata. Duminica... de la capat, ca doar noi toti cei prezenti la celebrul eveniment "1 mai" suntem directori si ne permitem sa mergem la munca de marti. Deci da, duminica noapte la fel ca sambata, numai ca eu am suferit putintel. Fiind mai constiincioasa ca restul, am venit la munca, mai mult taras decat pe picioarele mele, dar am fost prezenta la apel, ce-i adevarat, nu de la 9 dimineata, dar undeva dupa ora 11 am fost trup si suflet dedicata firmei.
Cam acesta ar fi inceputul, ba chiar si intriga si deznodamantul.
Sa trecem la postarea de care ziceam mai devreme. Sa stii ca si pe mine m-a dus cu gandul la vacantele ce le petreceam alaturi de ai mei. Noi, o Dacia 1300, muzica., vantul in par si drumul lung din fata noastra. Intradevar, amintiri de neuitat, dar din pacate am crescut si nu i-am mai onorat cu prezenta, ca doar nu mai am 10 ani sa merg cu parintii in concediu, nu? Acum sunt adolescenta si trebuie sa am grija de imaginea mea :D Pacat. Vremurile acelea nu se mai intorc, iar eu nu am fost in stare sa profit de ele la maxim.
Acum in schimb, ma bucur de astfel de drumetii impreuna cu prietenii.. Mergem unde vedem cu ochii. Noi, tineretul suntem diferinti fata de ei. Noi ne intrecem, facem liniute, mergem pe contrasens doar ca sa stam de vorba pe geam, lucruri ce ai nostri parinti nu cred ca le faceau. Ei erau mult mai constinciosi, iar noi, vorba celor batrani, prea inconstienti. Dar cum altfel sa simti ca traiesti, ca iti pulseaza sangele in vene daca nu traiesti periculos? ar spune multi.
Si daca tot veni vorba de drumetii, mi-am adus iarasi aminte ca nu mi-am satisfacut dorinta nebuna de a fi pe plaja de 1 mai. Eu si inca 80% din populati tarii. Dar poate la anul. Asa ca in circumstantele acestea ar fi bine sa revin cu picioarele pe pamant, si sa atept concediul, cand 2 saptamani nu o sa fac altceva decat sa ma balacesc in apa marii... vecine. Pin It