Este aproximativ ora 17:00. Inca sunt la servici, dar am luat o pauza din activitatea mea zilnica si banala, pentru ca asa o vad dupa 3 ani. Sorb dintr-o cafea, putin indulcita. De obicei nu practic acest sport, dar oboseala de peste saptamana m-a impins sa incerc gustul amar al cafelei. Nu sunt foarte incantata. Nu are nici un efect si tocmai de aceea incerc sa nu ma bucur de venirea sfarsitului de saptamana, pentru ca stiu ca va trece prea repede. Prefer viziunea "optimistului pesimist". Vreau sa vina odata ora 17:30 cand voi putea pleca in sfarsit acasa. Mi se pare ireal, dar ma uit in jur si este pustiu. Din nou am ramas cea mai constiincioasa de pe etaj. Dar lasa, in curand voi avea o statuie in fata firmei. Atunci cine va mai fi ca mine? Trecand peste asta, arunc o privire pe fereastra. Sunt profund dezamagita. Ploua si este frig, iar sperante prea mari pentru un week-end cu soare cica nu sunt. Oricum nu aveam planuri foarte mari. Maine urmeaza sa facem o plimbare la capitala, la un film, dar este ok si pe ploaie. Imi pare rau doar de faptul ca nu imi pot etala tinutele de vara, dar voi avea destul timp sa o fac si pe asta, cel putin asa mi-am planificat eu.
Mi se termina cafeaua, iar eu inca nu m-am trezit. Nu stiu sigur daca urmaream sa ma trezesc din starea de somn, sau doream sa ma trezesc la realitatea cruda ce ma inconjuara. Dar este mai bine ca nu si-a facut efectul. Poate nu mi-ar fi placut ceea ce as fi descoperit.
As mai incerca una, dar daca nu mai dorm la noapte? Asta ar insemna sa stau sa ma gandesc si sa fac planuri, doar noaptea este cel mai bun sfetnic. Dar mai bine nu. Oricum nu mai stau mult in aerul acesta de la servici ce imi provoaca atata somn.
S-a intunecat atat de tare afara. Muzica de la radioul vechi din birou imi provoaca starea de somn mai tare ca orice. Muzica buna, dar nu pentru vineri dupa-amiaza. Si imi este atat de frig. Si vreau atat de mult sa te vad, sa fi aici, in fata mea... Nu vreau sa ma trezesc la realitate, imi place atat de mult in lumea mea. Sunt doar eu, si rareori vad ceea ce se intampla dincolo de zidul acesta ce mi l-am creat ca sa ma distantez de lumea ce ma inconjoara. Oare fac bine? Oare o sa fie dureros cand voi realiza ca trebuie sa ma intorc cu picioarele pe pamant? Oare o sa ma doare tare atunci cand ma voi lovi de ceea ce am in jur? ...
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu