A world without friends

Ma intreb daca am putea avea o viata fericita fara prieteni? Sincer nu cred, si nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi sa trec prin viata fara sa am langa mine oamenii care-mi aduc zambetul pe buze cu fiecare ocazie.. Unii considera ca daca ai o familie si un partener de viata esti implinit, dar lucru mai gresit ca acesta nu se poate spune. Vorbesc strict din punct de vedere social. Nu bagam in discutie cariera profesionala.
Oare cum este sa ai o durere in suflet si sa nu ai pe nimeni pe al carui umar sa-ti versi lacrimile si care sa-ti spuna o vorba buna? Oare cum este sa nu ai pe nimeni in jurul tau care sa-ti binedispuna diminetile la o cafea si-o mondenitate? Cum ar fi ca in alea 2 saptamani de concediu din vara sa nu ai cu cine evada in lume? Cum ar fi ca sfarsitul de saptamana sa nu se diferentieze cu absolut nimic fata de restul zilelor? Ce faci daca nu ai cu cine merge la un film, sau n-ai cu cine sa imparti o pizza, sa mergi la o praji, la o tura de shopping, la un condus nebun pe soselele patriei, la un club pe a carui muzica sa-ti vibreze inima si dupa doua zile? Cum ar fi ca atunci cand te imbeti ca un porcusor sa nu aiba cine sa te duca de brat pana la baie unde o sa-ti blestemi zilele si o sa-ti juri ca nu o sa mai bei cat vei mai trai? Se spune ca un prieten adevarat este acela care te tine de mana cand dai la rate dupa o betie. Ma scuzati, ca-i cam urata imaginea ce tocmai v-am creat-o in minte, dar cred ca-i pe bune faza... Oricum, este trist sa faci toate astea de unul singur... Nu mi-as imagina viata fara prietenii mei, care Slava Domnului sunt destui si sunt de soi bun.
Din pacate, anul ce tocmai s-a incheiat nu am reusit sa bifez multe lucruri alaturi de cativa dintre ei. Ar fi frumos daca am reusi anul acesta, desi sunt slabe sanse, fiind imprastiati prin diverse colturi de lume. Dar planurile noastre raman scrise, dovada sta urmatoarele:

Fericit sa fie cel ce are familia langa el, jumatatea care sa-i dea batai de cap si prietenii alaturi de care sa tzopaie pe strazi doar pentru ca viata este frumoasa.
Totusi, pentru cei ce considera ca familia si partenerul sunt suficienti, ma intreb oare ce fac cand ajung in momentul in care au ceva pe suflet, lucru ce nu-l poti discuta cu partenerul si cu atat mai putin cu familia?! Straniu.. Isi fac blog, nu? :))

De prin 2012 culese

Sunt fericita ca alaturi de "jumatatile mele" am strabatut cateva tari: Ungaria, Bulgaria, Turcia, Cehia, Slovacia, Germania, Olanda si candva demult si Italia (din pacate nu cu cu prietenii de acum), si cu putin noroc, anul acesta, tot alaturi de prieteni voi ajunge si pe pamant african.
Tot alaturi de ei am invatat multe si mi-am perfectionat unele calitati la care mai aveam de lucrat: incredere, responsabilitate, punctualitate, respect..
Alaturi de ei, weekend-ul a fost intotdeauna ca o gura de aer proaspat venit dupa cate o saptamana de munca.
Singurul lucru pe care nu am reusit sa-l fac alaturi de ei a fost sa invat sa inot, sau cel putin sa fac pluta. Oricat am incercat, fara nici o sansa. Cred ca voi invata doar la cursuri speciale cu instructor special, plin de muschi si cu fata de telenovele.
Acum ca m-am linistit, si ca am potolit melancolia inceputul de an, imi ramane sa spun doar ca va iubesc dragii mei prieteni, si va multumesc ca existati. Pin It