luni, 21 martie 2011

Luni dimineata... poate prea devreme

Si din nou, destinul ma uimeste si ma face sa zambesc. Este ciudat cum, atunci cand ai nevoie de ceva, ai parte in mod surprinzator de acel ceva. Sunt putintel nedumerita. Sambata noapte ascultam Vama Veche, gandindu-ma la 'nemurirea sufletului', iar azi sunt o zambareata si jumatate.. Pin It

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu