Intalnire de gradul "infinit"!

Ies linistita de la munca, resemnata ca ma asteapta un lung drum spre casa in arsita dupa-amiezii. Am avut marea surpriza sa constat ca inamicul meu numarul 1 ma astepta la colt de strada. Singura solutie sa evit momentul era sa fac stanga-n prejur si sa o tai la fuga unde vad cu ochii. Nu sunt genul care sa fuga de confruntari, asa ca am mers cu incredere inainte, direct in gura lupului. Linistita revedere. Acele 5 minute ce nu i le-am acordat niciodata cum trebuie i le-am oferit acum, ca sa poata omu sa-si spuna tot oful ce-l are pe suflet. Cele 5 minute s-au transformat in 3 ore care au trecut ca vantul. De mai bine de 6 ani nu am mai vorbit asa, de fapt absolut deloc nu am apucat sa vorbim face to face dupa finalul demn de un film prin care am trecut. Mi-a tinut companie pe drum, ca mai apoi sa ne asezam pe o banca si sa ne spunem tot ceea ce aveam de spus. M-am gandit ca totusi 6 ani de zile ajung si ca merita dreptul la cuvant, drept ce in tot acest timp i l-am “retezat” prin taierea cracii inca din secunda doi cand avea cate o tentativa sa comunice cu mine. Intr-un final am ajuns sa-i dau dreptate cand mi-a spus ca nimeni nu se schimba. Poate fizic, poate doar de aparente, dar esenta va continua mereu sa fie aceeasi. Eu ma bucur ca am ajuns la concluzia ca sunt aceeasi. Apropo, sunt ca o batranica ce sta la banca prin satele tipic romanesti, ce observa si studiaza ca ma apoi sa barfeasca. Ei bine, am studiat si eu bine omul ce tot incerca sa-si justifice faptele si gesturile de acum 6 ani si am ajuns la minunata concluzie ca “ma bucur ca am depasit faza cand adoram sa ies cu baieti smecheri”. Sunt mai linistita acum si mult cu picioarele pe pamant fata de acea perioada. In cazul de fata, atat esenta cat si fizicul au ramas la fel, poate doar putina cizelare in vorbire, in sensul ca laudele se opreau in gat, nu ieseau pe gurita asa cum faceau in acea perioada. Slava Domnului, ca o luam la fuga de nu era asa… Cu toate astea, am purtat o discutie ce, oricum, odata si odata trebuia purtata. Acum sper doar ca o astfel de intalnire si de punere la curent cu ce se mai intampla in jurul nostru sa aibe loc pe putin peste tot atatia ani… Asta asa, ca-s egoista si ma gandesc doar la mine. Domne, daca eu nu vrea, apai nu vreau!

Am tot explicat o chestie, si-o voi repeta la nesfarsit: oameni care nu-mi "imbunatatesc" viata in nici un fel nu au ce cauta in ea. Nu am nevoie in preajma mea de oameni care-mi sunt indiferenti si care ma demoralizeaza si-mi strica ziua cand ii vad. Repet: Nu consider ca avandu-l pe el ca amic m-ar ajuta cu ceva. Nu am ce invata de la el, si asta spune multe cred. Slava Domnului, am o multime de oameni dragi sufletului meu in preajma mea, si nu vreau sa stric locurile ramase vacante strecurand cu forta pe cineva care nu are ce cauta acolo. Sper ca ieri m-am facut inteleasa cu toate tampeniile astea..

Acestea fiind spuse, ma retrag in gloria momentului urandu-va o dupa-amiaza mirobolanta. Pin It