marți, 20 martie 2012

Primavara pe ulita

Fobiile mele ies la iveala incet, dar sigur. Cum ne invartim in perioada sezonului de imperechere la porumbei, asa se invart si ei imbufnati si umflati in pene pe trotuare pe langa piciorusele noastre. Astazi de dimineata in drum spre munca am fost nevoita sa trec printr-o turma de porumbei ce stateau la ciugulit painica aruncata de pensionari (si cica pensionarul roman ii sarac?!) Din pacate nu aveam alta varianta. Nu puteam ocoli turma prin strada ca veneau masini de zici ca s-a dat drumul la bariera si nici nu puteam astepta ca micii monstruleti sa-si termine micul dejun pentru ca as fi aratat ca o ciudata careia ii este frica de niste fiinte mici si gingase - in ochii iubitorilor de astfel de specimene. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am strabatut iadul cu pasi mici si repezi. Le citeam ura in ochisorii aia mici si bulbucati si ii vedeam cum se alearga unul pe altul gronganind niste chestii straine de inteligenta mea. Sunt sigura ca isi faceau planul cum sa-mi faca felul maine dimineata cand merg la munca. Ne cunoastem de vreo doua saptamani: eu merg la munca si ma intorc de la munca pe aceeasi strada, iar ei isi au culcusul prin zona respectiva. Singurule imagini si ganduri ce se deruleaza in mintea mea cand micutii astia gingasi sunt prin preajma mea, sunt cele in care eu sunt mica, facuta ghem pe strada si scumpetele alea mici cu gherute si ciocuri se napustesc asupra mea si vorbesc! Da, vorbesc! Ai citit bine... Sunt singura, nici urma de alti oameni pe strada. Probabil i-au mancat mostruletii inainte sa se napusteasca asupra mea. Oricum, sunt niste pasari inteligente, oricat as vrea eu sa cred ca in capsorul lor nu este nimic, chiar daca dau din el de parca abia au iesit de la ospiciu... Ma bucur pentru ei, dar as dori si eu libertatea de a circula in siguranta pe trotuarele patriei. Nu vreau porumbei, tigle ce nu stau ok pe case, ornamente ce stau sa cada si nici bannere imense cu reclame la care oricum nu se uita nimeni. Am planuri mari pentru viitorul meu si am de gand sa le duc la capat.
Acestea fiind spuse si avand in vedere ca oricum in majoritatea cazurilor vorbesc singura, prefer sa fac treaba asta.. Asadar, sper sa nu deranjez vreun columbofil ce ajunge din greseala pe aici. Sunt mai ciudatica eu de fel, iar porumbeii sunt pe lista mea neagra. Sa ma fac inteleasa, ei sunt draguti, insa sunt mult prea draguti pentru gusturile mele sumbre.. :)


PS: Am spus de atatea ori cuvantul "mici", incat asa as hali o tavita de 16 mici bine facuti pe gratar cat ai zice "porumbel"..

LE: Azi dimineata am trecut din nou prin aceeasi turma de porumbei. Macar ieri dimineata au avut bunul simt sa-si tina posteriorul la sol, dar astazi au inceput sa zboare in jurul meu. Geez, so fuckin' scary!! Pin It

Un comentariu:

  1. e adevarat, in stol par "agresivi" nu stii cand te bombardeaza si te umpli toata de "noroc" :))

    RăspundețiȘtergere