vineri, 16 martie 2012

Lungul drum spre casa...

Merg pe strada, savurand din plin mireasma noxelor zecilor de masini ce trec pe langa mine si evitand pe cat posibil baltile de pe trotuare. Trotuarul este ingust, atat de ingust incat tre' sa stai pe loc si sa dai prioritate batraneilor ce in loc sa-si pregateasca somnul de veci ies la promenada seara tarziu.. Ciudat, la ora respectiva de obicei sunt acasa, dar de o saptamana am trecut la programul de vara, adica mers pe jos la si de la munca. Inaintez cu pasi repezi, ca doar nu sunt la plimbare. Foamea-i mare si pare'se, se simte ca la ea acasa.. Cand fac loc colegilor de traseu, cand ma infig dand din coate in disperare. Vad in departare un pustan. N-are nevoie de prioritate asa ca ma infig cu increderea unei virgine in noaptea ei ce mare. Trec pe langa "domnul" in cauza fericita ca mi-e calea libera pana mai sus si hop, ma trezesc cu o palma peste fund.. In socul momentului bag carbuni la neuroni si ma gandesc ce sa fac?? Clar, eu m-as fi intors si i-as fi dat o geanta peste ochi pustanului ce nu avea mai mult de 15 ani, dar m-am abtinut. O lady nu ar incepe sa urle ca la usa cortului si cu atat mai putin sa ia copii "mici si inocenti" la bataie pe strada. Am tacut din gura. Nu mi-am intors privirea, nu am facut nici macar acel gest obscen, bine meritat in acest caz... Mi-am vazut de drum cu lacrimi in ochii ca imbecilul a scapat de gura mea cea mare. Totusi... Copii din ziua de astazi credeam ca sunt ceva mai destepti, ceva mai maturi fata de generatia mea. Cand aveam eu 15 ani, atunci feta erau plesnita peste fund de baiatul care-o placeam dar care timid fiind, ii atragea atentia prin chestii de genul. Si cand ma gandesc cat de socata eram atunci de gesturile alea. Nu le intelegeam nici daca mi le desena-i.
Apropo, am glumit la faza cu lacrimi in ochi. Sunt imuna la copii prost crescuti care nu au nici un viitor... Pin It

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu