Ziua de azi a inceput ok, relax, dar in jurul orei 14 lucrurile au inceput sa o ia razna, dar razna rau de tot, intr-un sens urat. Nu pentru mine, ci pentru un coleg ce mi-e foarte drag si cu care ma inteleg super ok. Au iesit la iveala niste prostioare facute de el, prostioare ce nu le face de azi, de ieri, ci de vara trecuta. Nu dau detalii. Si-a dat demisia la zi, fiind constrans de circumstante. O sa fie tare urat la munca fara el. Era sufletul etajului. Radeam impreuna de ne tavaleam pe jos, fara sa ne pese ca ne aud pana si cei ce trec prin fata cladirii. Sincer, sunt socata de ceea ce am aflat. Sedinta de azi cu domnul director, avocatul, sefa departamentului lui si sefa mea a tinut cateva ore bune. Cel putin domnea linistea in biroul respectiv, o liniste mult prea inspaimantatoare ca sa ramai indiferent. Nu cred ca o sa mai vina la munca dupa ziua de azi. Nici nu am apucat sa-mi iau la revedre. L-as suna, sa-i spun ca imi pare rau si ca nu-l condamn, dar nu cred ca mi-ar raspunde, si in plus de asta mi-ar fi rusine de rusinea lui. In schimb, mi-ar place tare mult sa tinem legatura, noi, gasca aia traznita de la etajul 1, dar o sa fie greu. Probabil sunt singura care nu-l arata cu degetul. Cel putin deocamdata, pentru ca inca nu se stie. Cateodata ma enerveaza ca lucrez la departamentul la care lucrez, pentru ca intotdeauna aflu prima si stiu tot ceea ce se intampla, si ma enerveaza ca trebuie sa-mi tin gura. Dar noh, asta-i regula si prefer sa stau pe fundul meu si sa nu o incalc. O sa-mi spun parerea in ceea ce-l priveste pe colegul meu, in momentul in care cineva cu gura mare din cei ce stiu nu se va putea abtine. Asteptam momentul, ca sigur va veni curand. Macar sa nu se afle de la mine.
Gata, am incheiat subiectul asta, desi as vrea sa va reamintesc ca inca sunt in stare de soc, si cred ca asa voi fi cateva zile de acum incolo.
Asa cum v-am zis vineri, va povestesc cateva chestii legate de 1 mai, dar sincer prea multe nu am ce sa spun. Weekend departe de casa, cu gasca, gratar, bautura, poker (profitam si jucam cat de des putem, acum ca ne-am cumparat servieta cu 'chips-uri' si carti), noapte alba, dormit putin, mancat mult, baut mult, ras mult... Mai pe scurt: inca un weekend reusit, desi era mai reusit daca ajungeam la mare.
Acum ca i-am dat detaliile cerute lui Yoyo, ma retrag sa fiu trista ca de maine nu va mai fi la fel la munca.
Later edit: Imi vine sa plang, pentru ca am mai pierdut un coleg de munca de nota 10. Am lacrimi in ochi... Stiu, sunt o plangacioasa, dar sunt atat de trista... Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu