Acum incep sa-i simt lipsa. Am fost dezamagita cand s-a inchis, era ca a doua mea casa. Nu mergeam foarte des pe acolo, dar aveam grija ca odata la 2 - 3 saptamani sa ii calcam pragul. Ne linistea.Atmosfera romantica si o doamna de nota 10 ce mereu ne intampina cu zambetul pe buze. Muzica? Romantic FM. Nu publicitate, nu stiri, ci doar o muzica placuta oricui. Mereu serveam aceasi mancare: pizza, desi sunt sigura ca meniul era plin de multe bunataturi. Dar... dar era cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata, si am mancat pizza la mama ei, in Milano.
Acum trec aproape in fiecare zi pe langa Regal si privesc cu tristete casa, terasa ce odinioara ne lumina zilele. De cand s-a inchis, nu am mai iesit la nici un restaurant (exceptie, bineinteles, facand barurile si terasele unde ne strangem sa bem). Acolo nu iti permiteai sa bei pana nu mai puteai, era mult prea elegant si de o finete mult prea rara.
Acum realizez ca niciodata cand i-am calcat pragul nu am vazut restaurantul plin. 2 - 3 mese la care stateau cativa oameni si.. cam atat. Si ma mai intreb de ce oare s-a inchis? Cu siguranta nu a fost descoperit la timp.
Tin minte ca noi aveam masa noastra in colt, de unde vedeam totul, chiar si plasma ce se atarna pe perete in zilele cu meciuri tari (nu, nu era o bodega unde veneam toti betivi sa se uite la meciuri, ci oameni stilati, cu clasa ce veneau si serveau cina uitandu-se si la fotbal)
Acum... acum trebuie sa caut un alt loc de liniste. Parca simt nevoia sa ies la un restaurant, sa ma comport ca o domnita finuta. Of, ce pacat... ce pacat...
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu