Toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Nu-mi plac ploile si nici frigul, dar ador zambetul oamenilor ce parca au un alt chef de viata. Pentru mine, totul incepe toamna. Anul incepe in octombrie. Privesc altfel viata, si nu mica mi-a fost mirarea cand am realizat ca in anii precedenti, cam prin aceasta perioada am realizat lucruri semnificative in ceea ce ma priveste.
Chiar daca imi place toamna, am tot refuzat sa cred ca aceasta s-a instalat peste noi, dar pana cand sa ma amagesc? Frigul si ploile nu-mi plac si nici nu ne dau pace, asa ca imi este cam greu sa nu vad si sa nu simt. Eram mult prea calita de temperaturile extreme, ca sa fac trecerea la bocanci si geaca groasa. Dar ca intotdeauna, peisajele m-au linistit si am uitat ca trebuie sa ma infofolesc cu cele mai groase haine din dulap.
Nu degeaba se spune ca toamna este un anotimp ce te face sa fii cu capul in nori. In ultimul timp, mai mult ca niciodata, am fost o visatoare. Nimic premeditat si bineinteles, nimic iesit din comun. Am tot visat la cursurile de chitara si de dans ce vreau cu atata patos sa le urmez. Pe cele de chitara le mai aman putin, dar dansului o sa-i spun 'buna ziua' de saptaman viitoare (cel putin asa sper).
Si din nou ma cuprinde melancolia provocata de dorinta de a-mi lua masina, de a conduce cat vad cu ochii, cu Vama in boxe, fara ca nimic sa-mi pese. Uff... cat timp o sa mai treaca pana cand o sa pot face asta cu propia mea masina. Dar sunt absolut sigura ca va veni si acea vreme, trebuie doar sa mai astept putin.
Acum inchei, cu un zambet larg pe buze pentru ca sunt fericita, foarte fericita. O fericire fara motive prea mari, doar o simpla fericire...
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu