O a doua şansă

Azi, venind de la muncă, cu soarele în ochi, bocancii târâş, părul prins dezoronat, prin autobuz cu capul în nori şi gândul departe, brusc îmi trece prin minte faptul ca aş da orice pentru o a doua şansă, sau mai bine zis, o a doua ocazie sa mă nasc din nou şi să fiu întâmpinată în viaţă de aceleaşi probleme şi oportunităţi, numai că acum îmi doresc să pot reacţiona altfel, sa pot avea ocazia să aleg cealaltă variantă.
Aş vrea să-mi înceapă viaţa din clipa în care am păşit pentru prima dată în liceu (oricum nu-mi prea mai aduc aminte de ceea ce a fost înainte). Îmi amintesc adesea cu drag şi amuzament de faptul ca timp de patru ani de zile am stat lângă colegul meu de bancă fără să ne fi sărutat măcar odată. Ştiu, sună a copilărie, dar asta eram, o puştoaică ce era îndrăgostită nebuneşte de colegul ei, dar fără să fi avut ocazia să-şi împărtăşească marea dragoste. Ei bine, mi-ar place să văd cum ar fi dacă aş fi putut să o fac. Am întâmpinat multe în liceu, dar greul a început în momentul în care am întâlnit un băiat, cel care credeam că este alesul, cel de care m-am despărţit dupa 2 ani în scandal şi bătaie. Este un capitol al vieţii mele pe care nu l-aş schimba în totalitate, ci aş schimba doar comportamentul meu, faptul că m-am lăsat călcată în picioare de un om care nu ma meritat! Nu vreau să-l şterg în totalitate pe acest om din viaţa mea, pentru că datorită lui am învăţat să "citesc" omul, să nu mă mai las calcată în picioare şi să nu mă mai avânt cu capul înainte fără să gândesc, în tot ceea ce imi oferă viaţa.Totuşi, nu rezist să nu mă întreb cum ar fi fost dacă mi-aş fi impus punctul de vedere şi părerea propie, atunci, la momentul potrivit.
BAC-ul.. Nu aş schimba nimic :)) Nu mi-e ruşine să recunosc că m-am apucat de învăţat în ultimile doua săptămîni şi când am ajuns în faţa faptului, am realizat că nuam ce căuta acolo. Totuşi, am trecut şi peste asta, şi nu oricum, cu o notă chiar măricică. De fiecare dată când îmi amintesc, că în ceea ce priveşte istoria, ziceam "de luni mă apuc de învătat", mă bufneşte râsul. Mă apucam, învătam dacii şi romanii şi o lăsam baltă. După câteva săptămâni mă apucam iarăşi, evident tot cu dacii şi romanii, şi tot aşa. Ghiciţi ce mi-a picat la BAC la istorie? Dacii şi romanii! Nu-i aşa că e tare? :D
Aşa cum am mai povestit, la sfârşitul liceului l-am întâlnit pe El, parcă pentru prima oară, deşi timp de patru ani de zile am fost colegi. Un an jumătate ne-am simţit minunat. Cred că acum am ajuns la punctul culminant al poveşti. Acum nu cred că este loc de cum ar fi fost dacă, pentru că în cazul lui aş prefera să nu-l fi întâlnit niciodată. Dacă aş spune cum ar fi fost dacă nu l-aş fi lăsat acum mai bine de 2 ani, nu l-aş fi întâlnit pe cel cu care sunt acum, şi nu aş vrea asta pentru nimic în lume, de aceea aş renunţa de tot la El în noua poveste.
Ajungem la facultate. Relaţii Econimice Inernaţionale. Nu, nu aş schimba-o. Din simplul motiv pentru că am avut niste colegi de nota 10, cu care am împărţit totul şi cărora le mulţumesc acum din suflet că m-au ajutat la proiecte şi mi-au şoptit la examene. Gaşca mea nebună, de care acum îmi este atât de dor. Dar nu reuşesc să nu mă gândesc cum ar fi fost dacă nu aş fi lucrat din primul an de facultate. Cu siguranţă m-aş fi bucurat mult mai mult de anii studenţiei.
Cu toate acestea, pot spune mai mult ca sigur că nu aş schimba nimic la mine, nici acum, nici într-o altă viaţă. Îmi place felul meu de a fi, comportamentul şi gândirea mea.
Aaa da, mi-am amintit. Dupa vreo sapte ani de zile mă cauta pe o mare reţea de socializare un fost prieten. Eram în clasa a noua şi el a 12-a când ne-am împrietenit. O experienţă placută. Cine mai era ca mine? Un boboc umbla cu unul de-a doispea'. Zilele aceste, dupa ore bune de chat-uit şi aflat chestii noi unul despre celălalt, mă întreabă foarte emoţionat ceva: "îţi mai aduci aminte când ţi-ai tăiat pe mâna cu lama numele meu?" Ă? Wtf are you talking about? Am făcut eu aşa ceva, îl întreb speriată? Îmi răspunde cu o mare satisfacţie că DA! Ei bine, un motiv în plus să cred că îmbătrânesc înainte de vreme, căci memoria îmi joacă feste rău de tot, întrucât nu îmi amintesc deloc acest capitol. În acest caz nu ezit să mă întreb cum ar fi fost dacă nu aş fi făcut asta? Băiatul ăsta a rămas profund marcat de fapta mea, şi cică incă nu m-a uitat, deşi e însurat!
Whatever... Deci, până acum m-am gândit doar la câteva alternative, cu care aş schimba o mică parte din aventurile vieţii mele. Probabil o să mai revin la subiectul acesta... sau poate nu :P Pin It