Povestile copilariei

Se spune ca atunci cand iti sarbatoresti ziua de nastere, inainte sa sufli in lumanarile de pe tortul ce se presupune ca il primesti, trebuie sa iti spui o dorinta, dar nu cu voce tare, pentru ca risti sa nu se mai indeplineasca. Ei bine, ultimile dati in care mi-am pus o dorinta, asa ca la carte, respentand toate conditiile, nu mi s-a indeplinit absolut nimic. Atunci, ma intreb, care este rostul sa o spui in gand? Sau care este rostul sa-ti mai pui dorinta? Sau asta este o chestie pentru copilasi, ca sa le faca viata mai roz decat oricum este? (asta in cazul pustilor de pana in 5 - 6 anisori). Sau din toata populatia globului care practica acest 'sport' au avut cu totii parte de surpriza indeplinirii dorintei, si doar eu nu am primit nimic? Ma irita treaba asta!
Hai sa dezbatem putintel si povestea lui Mos Craciun. De ce? Hai sa mintim copii. Desi recunosc, partea din viata in care crezi in mosul acela gras cu barba si par alb, sanie si reni si care incape pe horn, este cea mai frumoasa din toata copilarie. Cine nu isi aminteste cum stateam sa il pandim sa vedem cum arata? Pe el, pe Mos Nicolae si pe Iepurasul de Paste. Acum nu imi convine ca trebuie sa spunem aceste povesti copiilor, dar asta face parte din copilarie. Nu-mi convine pentru ca am crescut si am constatat ca ceea ce ne este prezentat in primii ani de viata nu este nici pe departe real. Ne izbim de problemele societatii inca de mici copii. Dar cu toate astea, povestiile acestea fac parte din viata, fara ele nu am mai fi ce suntem azi. Da, crestem si cu timpul realizam ca nimic din ce ne-au spus cei din jurul nostru nu este adevarat. Bun inceput de viata le dam celor mici. Dar asta nu este o problema, pentru ca oricum acestea sunt chestii minore pe langa ceea ce va intampina pustiul de-a lungul vietii. Dar oare cum ar fi viata daca toate aceste personaje ale copilariei ar fi reale? Oare ar fi totul mai frumos? Cum ar fi sa cerem dorinte si sa ni se indeplineasca? Cum ar fi daca i-am scrie lui Mos Craciun si Mos Nicolae ce ne dorim si sa primim? Cum ar fi ca Iepurasul sa ne aduca mereu ce cerem? Oare viata ar fi mai frumoasa, sau pur si simplu ar fi o monotonie generala? Cu siguranta ne-am satura de atata bine si tot am incepe razboaie si scandaluri, ca doar asta este omul, nici asa nu-i bine, dar nici asa. Suntem o fire tare dificila si greu de satisfacut. Nimeni nu-si aduce aminte de unde a pornit, cu totii uita ca au fost copii si au avut vise si sperante. Totul se rezuma la 'a avea mai mult ca cel de langa tine'.
Dar de ce ma complic? Pastrez subiectul acesta pentru o alta postare :)
Pana atunci, spun asa: copilul din mine refuza sa se maturizeze, iar eu nu vreau sa insist foarte mult. Am cazut de acord doar in faptul ca pana voi avea copilasii mei, ca sa le transmit 'mostenirea', eu continui sa cred in dorinte, in Mosi Craciuni  si in Mosi Nicolae, in Iepurasi, Zane Maseluta, in stele cazatoare si in basme. Pin It