vineri, 29 aprilie 2011

Cresc iarba in balcon

1 maaaaai! Inca nu, dar peste 1 zi jumatate, da. Nu o sa fiu la mare, nici la munte, nici in alta tara, nici macar in alt oras, ci o sa fiu la a doua mea casa, cea de vacanta, care de fapt este la munte si este in alt oras. My mistake, sorry!
O sa ne ospatam cu un bine meritat si mult asteptat gratar, o sa jucam carti (ca de obicei) si o sa ne imbatam (ca de obicei), iar luni revenim la munca, sfarsiti si mai mult tarash decat pe picioarele noastre. Doar suntem romani si nu stim sa facem altceva de 1 mai, decat sa ne 'gratarim' si sa bem. Nimic nou.
Zilele petrecute alaturi de prieteni fac toti banii, mai ales cand gasca in care te invarti este formata din oameni de nota 10.
O sa ne auzim saptamana viitoare, cu impresii legate de acest minunat weekend.

PS: Azi se intoarce in Anglia prietenul de care va povesteam in postarea anterioara. Este putin mai resemnat. O sa-i fie greu, dar o sa avem grija sa ii amintim ca suntem alaturi de el si ca lumea nu se sfarseste doar pentru ca ea nu a stiut sa aprecieze ce are.
PSS: Pierd nunta printului!!
PSSS: Nu am balcon!

Have fun! Pin It

marți, 26 aprilie 2011

Din categoria: nu totul este roz!

Este trist sa-i vezi pe cei din jurul tau cum sunt in stare sa faca orice pentru iubire. Cu adevarat trist este ca eu ii judec, eu cea din afara, cea care isi traieste propia telenovela in ceea ce priveste acest subiect.
Cum sa vii tu de pe o zi pe alta tocmai din Anglia, doar pentru ca ea te-a anuntat ca si-a gasit pe unu' si vrea sa se desparta de tine? Bine, este adevarat, 6 ani jumatate nu este deloc putin, dar chiar si asa?! Sa iti pierzi job-ul si ceea ce ai realizat acolo, sa vii aici si sa fi calcat in picioare? Asta este iubirea adevarata? Egoism, lipsa de bun simt, indiferenta, uitare... Ce cuvinte 'frumoase' caracterizeaza acest sentiment atunci cand ajungi la final. Nu este corect! Iti dedici atatia ani unei persoane, ca mai apoi sa te dea la o parte, doar pentru ca nu te mai ridici la nivelul ei, pentru ca nu-i mai poti oferi ceea ce vrea? Se pare ca adesea uitam de unde am plecat, si alaturi de cine am pornit la drum. Nu zice nimeni ca trebuie sa-ti petreci tot restul vietii alaturi de primul haiduc ce-ti iese in cale, dar nu, nu asa se pune capat.
Pentru cei ce nu cunosc povestea in intregime, nu o sa inteleaga mare lucru, iar eu din pacate nu am timp sa spun chiar totul, si sincer.. nici nu vreau sa dau prea multe amanunte.
Sa nu uitam ca feeling-ul de la inceputul unei povesti iti poate suci mintile, astfel incat sa ajungi sa faci mari tampeni. Asta o poate confirma oricine. Dar sa nu uitam ca feeling-ul trece, norisori si stelutele se retrag si ramai cu ceea ce ai ales, poate o alegere bune, poate nu...
In final, propun sa nu mai traim pe alte planete, sa coboram din pod si sa asteptam si un al doilea gand, inainte sa ne aventuram cu capul inainte ca niste berbecuti ce nu vad nici in stanga nici in dreapta. Pin It

joi, 21 aprilie 2011

Miros de primavara

Pin It

miercuri, 20 aprilie 2011

Uitam sa multumim, dar cerem in continuare

Multi imi critica gesturile, iar si mai multi rad. Nu o fac pentru ca este post, sau pentru ca este saptaman mare, este un gest pe care-l fac din clipa in care am inceput sa fiu "pe banii mei". Mi-e mila de mine si ma compatimesc acum cand ma gandesc cat de nerecunoscatoare sunt pentru ceea ce am. Ma plang ca nu-mi ajung mereu banii sa ies in oras in fiecare saptamana, ma plang pentru ca nu am bani sa-mi cumpar haine de firma o data la 2 saptamani, ma plang pentru ca nu mereu dispun de banii necesari pentru plecarile din weekend cu gasca. M-am plans ca nu am avut bani pentru avansul de Grecia, dar a 2 zi ii aveam in portofel. Da, sunt o nerecunoscatoare. Ma plang pentru niste lucruri atat de marunte, incat uit cateodata sa arunc cate un ochi si in jur sa-i vad pe oamenii ce sunt indreptatiti sa se planga.
Doamna de la pasaj... Are in jur de 30 de ani, dar ii dai mai mult, pentru ca este o femeie muncita, iar asta i se citeste pe chip. Are 2 copilasi, imbracati modest, nu murdari, nu cu haine rupte. Pe femeia aceasta nu am auzit-o niciodata sa zica "dati-mi va rog un ban sa-mi cresc copii" sau alte chestii de genul. Singurul cuvant ce l-am auzit din gura ei vreodata a fost bogdaproste. Si asta mereu o zice cu ochii luminati, multumindu-ti ca i-ai dat acel putin cu care mai poate trai o.. jumatate de zi. Astazi, ei bine nu ma laud, dar i-am dat ultimii leuti din portofel. Nu imi pare rau si nu am facut-o pentru ca e post si ca trebuie sa faci fapte bune. Pur si simplu, aceasta femeie sunt sigura ca nu sta la cersit pentru a avea mai mult. Sunt sigura ca nu are o vila si nici sot miliardar. A coborat la acest nivel satula de gandul "Doamne, cu ce cumpar maine o paine?" Mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca eu ma plang ca nu imi ajung banii sa-mi fac toate mofturile. Eu mananc zilnic numai mancare buna, dulciuri, fast-food, fructe de fiecare data cand am pofta. Am mereu bani in buzunar. Imi cumpar parfumuri scumpe, ma plimb, ies in oras, am internet, am telefon, iar mama gateste aproape zilnic altceva, un lux ce sigur acea femeie nu si-l permite. Ma intreb, cum de am curajul sa ma plang ca nu am destul? Cum de am tupeul sa cer mai mult, cand viata mea este perfecta si plina cu de toate?!
La fel si cu batrana de la magazin. O doamna in varsta, careia i-am dat 10 lei. Imbracata modest, fara a scoate un sunet, dar fixandu-te cu privirea si cerandu-ti cu disperare un mic ajutor. Privirea ei dupa ce i-am dat banutii m-a pus pe ganduri. O privire blanda, cu ochii inlacrimati. Si acum cand imi amintesc ma ia cu fiori.Atunci mi-am dat seama pentru prima oara ca nu sunt corecta.
Acestia sunt oamenii impinsi la astfel de gesturi poentru ca intradevar nu au si nu pot face nimic. Oameni disperati, pentru care ziua de maine este departe.
Un gest marunt pentru tine, pentru cel care are, inseamna enorm pentru cel din fata ta, cel care intradevar priveste bucata de paine ca un dar de la Dumnezeu.
Cu o lacrima in coltul ochilor, va indemn sa multumiti celui de sus pentru ceea ce aveti si sa fiti recunoscatori. Pin It

Afara soare, inauntru frig...

Mi-e cald, mi-e frig... din nou mi-e cald si iar mi-e frig, inchid geamul, il deschid si tot asa. M-am plictisit sa tot fac asta, m-am plictisit si de munca, m-am plictisit de mutrisoarele ce ma inconjoara, m-am plictisit de gandurile mele, m-am plictisit si de hainele mele, desi spre disperarea unora, o data la cateva zile adaug ceva nou in garderoba. Sunt o plictisita. Recunosc si nu mi-e rusine.
Oare cum devenim plictisiti? Oare de ce doar intr-un anumit punct spunem: gata, m-am plictisit!? Din cate m-a invatat mama, plictiseala ne da tarcoale in 2 cazuri: atunci cand nu avem ce face (nu este cazul meu) si cand lenea sta si ne sufla in ceafa. Plictiseala inseamna de fapt lipsa de chef si de energie. Nu ai energie, asa ca trebuie sa faci rost de ea, iar pentru asta iti trebuie o vointa maaare, ceea ce din nou, nu este cazul meu. Singurul lucru pe care l-as face acum, cu o nespus de mare placere, este sa stau in pat ca o leguma si sa consum timpul degeaba, ca si asa este destul.
Singura bila alba a plictiselii (zic si eu, ca si cum ar exista asa ceva) este faptul ca involuntar facem lucruri noi si unele chiar ingenioase. Desenam, pictam, colectionam, ne jucam, citim (stiu, astea nu sunt lucruri ingenioase, dar nu mi-a venit nimic altceva in cap)
La urma urmei, cu totii suntem niste plictisiti si niste plictisitori. Face parte din viata noastra aceasta stare, si.. in pana mea, ii acordam prea mult timp!
Hmmm...oare acum eu sunt plictisita, sau doar sunt o lenesa si jumatate? Pin It

vineri, 15 aprilie 2011

Raindrops keep fallin' on my head...

Afara ploua. Nimic nou as putea spune. Asa se arata vremea dincolo de geamul aburit al biroului de cateva zile bune. Dar nu ma descurajez, este abia inceputul (inceputului) sezonului cald si stiu ca in concediu o sa am parte de soare si caldura. Apropo, s-ar putea sa bucur de minunatiile Greciei mai repede decat as fi crezut. Mai exact, prin iulie. Stiu, sunt oarecum dezamagita. Nu am timp sa ma fac piesa pana atunci :))Dar lucrez din greu la asta si poate reusesc. Dar mai piesa as fi in septembrie :D
Asadar, cum dau pe aici din ce in ce mai putin (in sensul ca scriu rar, ca de intrat pe blog intru zilnic - doar pentru a vedea actualizarile blogurile 'urmarite'), m-am hotarat sa parasesc incet-incet terenul de joaca si sa ma retrag in cochilia mea. Nu mai am aceeasi tragere de 'mana' sa scriu si parca nici chef sa-mi insir povestile mele de zi cu zi pe aici...
Cred ca de la vreme mi se trage, asa ca tac si ma mai gandesc la asta peste weekend (la un pokeras) :D
PS: Weekendul trecut a fost de nota 10+ (multumiri scumpilor mei prieteni)
...they keep fallin' Pin It

luni, 4 aprilie 2011

Spre.. nicaieri

"Ati vazut filmele alea in care oamenii, ca sa se razbune, mai trag niste gloante in cadavrul dusmanului lor desi stiu ca acesta e mort? Ei bine, oricate gloante ai descarca in cadavrul unei iubiri pierdute n-o sa-ti potolesti setea..."

(Sursa: http://tudorchirila.blogspot.com/2011/04/prostii.html) Pin It

vineri, 1 aprilie 2011

1 Aprilie... 2011

Conform wikipedia: "Una din numeroasele explicaţii ale acestei tradiţii este următoarea: în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franţei ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obişnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărţirea de cadouri şi după anul 1564, dar sub forma unor farse şi glume nevinovate."
Poate multi stiu de unde provine tradiatia asta, dar sunt sigura ca si mai multi habar nu au ca 1 aprilie, pe langa ziua pacalelilor, mai este si ziua pasarilor. Nu stiati, nu? Ei bine, aflati ca pasarile au si ele o zi a lor. Ziua Pasarilor, sarbatorita in 1 Aprilie, este o traditie romaneasca ce dateaza din perioada interbelica, fiind reinviata in 1993 la initiativa Societatii Ornitologice Romane.
Acum ca am aflat 2 lucruri noi, pot trece la prostioarele mele...
Este ora 10:30 si inca nu am incasat-o de la nimeni :D Sunt mandra ca ma tin tare. Anul trecut am cazut in plasa colegilor care au facut numeroase glume inca de la prima ora. Dar ziua abia a inceput. Mai este mult pana la 5 jumatate cand plec.
Pana atunci, sa aveti parte de un 1 aprilie prietenos si un weekend pe masura! Pin It