Mi-e cald, mi-e frig... din nou mi-e cald si iar mi-e frig, inchid geamul, il deschid si tot asa. M-am plictisit sa tot fac asta, m-am plictisit si de munca, m-am plictisit de mutrisoarele ce ma inconjoara, m-am plictisit de gandurile mele, m-am plictisit si de hainele mele, desi spre disperarea unora, o data la cateva zile adaug ceva nou in garderoba. Sunt o plictisita. Recunosc si nu mi-e rusine.
Oare cum devenim plictisiti? Oare de ce doar intr-un anumit punct spunem: gata, m-am plictisit!? Din cate m-a invatat mama, plictiseala ne da tarcoale in 2 cazuri: atunci cand nu avem ce face (nu este cazul meu) si cand lenea sta si ne sufla in ceafa. Plictiseala inseamna de fapt lipsa de chef si de energie. Nu ai energie, asa ca trebuie sa faci rost de ea, iar pentru asta iti trebuie o vointa maaare, ceea ce din nou, nu este cazul meu. Singurul lucru pe care l-as face acum, cu o nespus de mare placere, este sa stau in pat ca o leguma si sa consum timpul degeaba, ca si asa este destul.
Singura bila alba a plictiselii (zic si eu, ca si cum ar exista asa ceva) este faptul ca involuntar facem lucruri noi si unele chiar ingenioase. Desenam, pictam, colectionam, ne jucam, citim (stiu, astea nu sunt lucruri ingenioase, dar nu mi-a venit nimic altceva in cap)
La urma urmei, cu totii suntem niste plictisiti si niste plictisitori. Face parte din viata noastra aceasta stare, si.. in pana mea, ii acordam prea mult timp!
Hmmm...oare acum eu sunt plictisita, sau doar sunt o lenesa si jumatate?
Pin It
nu pot sa-ti spun decat ca plictiseala cred ca pluteste in aer si e molipsitoare.
RăspundețiȘtergereplictiseala o faci cu mana ta...........din punctul meu de vedere!nu are rost sa intru in detalii.......un paste fericit!!!!
RăspundețiȘtergere