V-am povestit vreodată cât de credulă sunt? Adică dacă ar opri o maşină în dreptul meu pe stradă şi cel dinăuntru mi-ar spune "hei păpuşă, urcă aici la tati în maşină că am bomboane" primul meu gând probabil ar fi "oare are cu ciocolată?". Da, la nivelul acela de credulă sunt...
Acum să revenim cu picioarele pe pământ.
Sunt o fire maleabilă, eu spun din păcate deşi unii cataloghează acest lucru ca o calitate. Mneeah, fiecare cu păsărica lui. Problema e că eu am un stol, vorba cuiva..
Cred în poveştile alea nemuritoare cu happy endinguri şi în fazele alea mult prea penibile din filme cum că personajul negativ întotdeauna o încasează. Mai dureros e că sunt conştientă că viaţa-i o curvă care mereu complotează împotriva ta dar prefer să mă prefac că nu observ. Parcă să trăieşti ignorând semnele alea cât o baniţă aşezate strategic din metru în metru te face să zâmbeşti ceva mai larg în dimineţile răcoroase din săptămâna când trebuie să te trezeşti să mergi la muncă. Fir-ar, că mai am 39 de ani pâna la pensie şi asta dacă nu se mai schimbă ceva, dar d'oooh trăim în România şi asta o să ne omoare până să prindem prima pensie.
Că tot am atins subiectul muncă.. Am observat pe stradă în ultimile două săptămâni că tocmai s-a inventat o noua metodă de-a face bani cinstiţi. Dacă analizez bine situaţia ajung până la urmă la concluzia că de vină nu-i cel ce practică "meseria" respectivă ci bălălăul care crede şi dă. Furnicar de coşari pe străzile ceva mai circulate din oraş. Îmi aduc aminte de copilăria mea când trebuia să alerg să-mi rup gâtul după câte un coşar să-l ating să am noroc. Acum fug ei după tine şi-ţi descântă cine ştie ce vrăji specifice lui Harry Potter. Îţi pupă mâna şi dacă vede că are de-a face cu o inima de gheaţa ca a mea încep să-ţi blesteme duşmanii că poate aşa te convingi că merită şi ei o ţigară sau o bere.. Da, cam ăsta-i nivelul lor salarial: o bere sau o ţigară, nicidecum o pâine pentru echipa de fotbal de acasă. Da, ştiu, nu toţi sunt în situaţia respectivă, iar atunci de ce o fac?? Oricum trist, iar ochii mei de şoim ieşiţi la vănătoare au băgat de seamă ca din 10 persoane vreo 7 le dă bani. Câte un leu, câte doi că vezi maică e şi el om necăjit.
Cam asta-i ţara în care trăim. Şi da, remarca aceasta cuprinde tot tacâmul: taxe tâmpite puse pe tot ce mişcă sau stă nemişcat, bugete mici alocate celor ce au nevoie şi care pot face ceva să schimbe lumea asta strâmbă în care ne facem veacul, promisiunui electorale care culmea, prinde în continuare la pensionari şi etc etc.
Bine am revenit. Nici că se putea mai bine!
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu