Primele fire de păr alb

..primele două extrem de vizibile. Daaamn!! Noroc că sunt mai blonduță și nu se văd decât în urma unei atente inspecții. Și noroc că doar eu și Kimbozaurul meu avem de-a face cu căpățâna mea mult prea mică în proporție cu restul corpului.  Acum serios, altcineva de ce s-ar uita în capul meu cu atenția necesară observării semnelor îmbătrânirii?!

În gașca mea cu zăpăciții de la bloc există o vorbă ”de la o vârstă…”, vorbă ce sincer speram să mă prindă din urmă doar foarte târziu, dar acum când faptul e consumat și încep să răsară primele semne că nu mai sunt o căprioara tânără și sprintenă constat că nu-i chiar un capăt de țară. Totuși, nu mai am nici eu 18 ani. Au cam apus vremurile când rezistam până dimineața la băutele din weekend și de asemenea au trecut vremurile când eram în stare să urc cele 4 etaje de la Kimbozaur de acasă fără să simt că leșin și că inima mi-e undeva prin creier. Stai așa, niciodată nu am fost în stare să urc acele scări fără să gâfâi ca o girafă fugărită în deșert.

Cu toate acestea și în urma unei cugetâri ceva mai profunde ca de obicei, îmi dau seama că nu-i un lucru atât de rău să îmbătrânești. Bine, eu sper că deodată cu firele albe din cap vor apărea și câțiva neuroni fresh, pregătiți să absorabă toate informațiile posibile și imposibile ce-mi trec prin fața ochilor și prin dreptul urechilor, exact ca o gaură neagră care înghite tot.
Întrucât mi-am spus of-ul și mi-am eliberat pe calea scrisului lacrimile ce-mi stăteau în ochi cât pe ce să o ia la goană pe obraz în jos, constat că m-am resemnat așa că diseara voi sărbători cele două fire de păr alb la Cityplex, watching Oblivion.
Cheers!

Pin It