Ninge. Atat de frumos ninge incat ma oftic din nou ca nu mai sunt copilul acela de 8-10 ani ca sa zburd afara de cum se lumineaza de zi ca sa ma dau pe derdelusul din spatele casei. Acum sunt un om mare cu responsabilitati. Acum nu ma mai dau pe derdelus cat e ziua de lunga, acum muncesc cat e ziua de lunga. Azi e sambata, si sunt la munca. Ascult Andrei Leonte si incerc sa-mi imaginez cum ar fi daca as da timpul inapoi sa ma mai bucur macar o jumatate de ora de copilarie. Stiu, multi viseaza la asta, dar poate intr-un viitor indepartat sau cine stie, poate apropiat, cineva va descoperi formula magica pentru acest lucru, iar atunci vom trai cu totii fericiti.
Gata, o zi scurta in ale blogosfere taine, pentru ca nu vreau sa ma prinda seara pe la munca.. Totusi e sambata. Apropo, chiar ma linisteste vocea lui Andrei. Se imbina perfect cu fulgi mari de zapada ce danseaza in aer, fulgi ce pot doar sa-i admir pe fereastra.
Aa da, ca sa inchei cu starea ce o am de ieri: sunt foarte trista.. Din martie raman singura la munca. Sefa mea scumpa pleaca :( O sa urmeze cateva zile bune de plansete, ca asa-s eu, o plangacioasa.. Tineti-mi pumnii!
Andrei Leonte - Home (pe repeat, normal)
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu