Invitatie in oras

In momentul in care 80% din zi sunt calare pe blog, tot incercand sa scriu diverse desi nu am nici o idee, clar este grav! Asa si de aceasta data. Vreau sa va povestesc ceva, dar nu stiu ce. Evit sa va spun chestii din viata mea: ce fac?, unde merg?, cand merg?, de ce?, cum? etc. Gandesc ca-i obositor pentru putinii mei cititori sa vada zi de zi tampenii ce, hai sa fim seriosi, nu intereseaza pe nimeni, nici chiar pe mine daca citesc dupa cateva zile. Incerc sa leg aceasta lipsa de insipratie cu altceva. De exemplu cum am facut cu articolul anterior "Straniile intrebari din capul meu" si cum fac in majoritatea cazurilor. Hai ca v-am pierdut deja :))
Ideea este asta: nu intereseaza pe nimeni un blog personal, poate doar pe acei prieteni apropiati, care se plictisesc si mai dau cate-o tura pe la tine pe blog. De aceea incerc sa evit sa scriu despre lucruri ce nu au cautare, pentru ca, sa nu fiu magarita, ma intereseaza traficul, care a crescut mult de cand am inceput sa scriu si altceva decat despre je. Evident, si eu la fel ca restul populatiei sunt "obsedata" de afisari nu de vizitatori, dar asta-i problema mea.
Iar acum, daca va intrebati care-i legatura intre titlu si ce am insirat eu pana acum, aflati ca nu-i niciuna. Abia acum urmeaza povestioara ce face legatura cu titlul. Astazi m-a invitat Kimbozaurul in oras la papa bun. Ce papa bun? O saorma de la turc :)) Ce poate fi mai bun de atat??! Totusi sunt mandra de mine ca am refuzat aceasta saorma aseara la 8 juma (era tarziu draga, eu nu mananc dupa 6 decat salatzica)..
Deci.. atat. Nu mai am ce spune.. Am intins la maxim articolul asta, ca mno.. nu putea trece o zi fara sa-mi ales amprenta pe aici.
PS: Lucrez la un articol mare! :D Pin It