Noutati din trecut

Stiti ce am mai aflat eu astazi?? Cum ca un fost prieten si-a tatuat acum multi ani numele meu pe brat.. sau pe antebrat? In fine, undeva.. Era in armata cand a facut asta. Si-a tatuat numele “Ema”. Cica acum se mai vede foarte putin, dar totusi.. Ce tareee!! Ma simt atat de mandra, desi nu stiu de ce, ca nu-i un motiv sa ma umflu in pene. Dar totusi, a facut cineva treaba asta. Ioooi Doamne, cate mai poti afla doar stand pe scaun la birou si schimband 3 cuvinte pe mess cu cineva cu care faci treaba asta o data pe an.
Sunt uimita cate detalii poate tine minte cineva. Lucruri marunte care s-au intamplat acum multi, multi ani. Eu abia mai stiu daca saptamana trecuta a plouat sau nu. Bine, asta-i un exemplu prost, ca la cele 40 de grade care au fost in ultimile saptamani nu am cum sa uit ca ciu-ciu ploaie, dar intelegeti voi unde bat. Deci eu habar nu am de nici un detaliu, iar omu asta isi aminteste si ca a venit a doua zi la mine, iar afara ploua de rupea. Geez, clar trebuie sa ma apuc sa-mi antrenez putin creierul ca vad ca stau prost tare la capitolul “tinut minte”. Bine, ies la ‘naintare cu justificari gen: “eram in clasa a IX-a, eram mica, nu mai stiu..”, dar nu tine. Cine imi recomanda o carte interesanta care sa ma faca sa renunt pentru cateva zile la facebook si la blogger :D? Daca se poate, una ce o pot descarca de pe net, ca si asa suntem in era in care se practica treaba asta..
PS:  Si nu, strutul nu-si baga capul in nisip. Doar se ascunde de pradatori lasandu-si capatana in jos, pana aproape de pamant, dand impresia ca si-l infig in acesta. Cica s-a facut un studiu asupra 200 000 de struti, timp de mai bine de 80 ani, si nu a fost nici un caz unde s-ar fi vazut vreun strut ascuns cu capul in nisip. Asta asa, ca poate mai sunt unii care inca nu au aflat ca este doar o legenda faza cu strutul si capul in nisip.

Pin It

Picatura care a umplut paharul

Asa cum am mai povestit, sunt genul de om care cand are da. 1 leu, 2 lei, 5 lei.. Ma gandesc ca eu am tot ce vreau, iar altii nu au nici macar bani de o paine. Macar atat pot face pentru a reda pentru cateva secunde zambetul pe fetele celor mai putin norocosi. Evident, ma uit putin la om inainte de a-i intinde o mana. Ieri eram prin parcul central cu Aletzsa. Ne opreste o batranica, mica de inaltime si slabutica, imbraca decent, cu batic in cap, gentuta (ca orice batranica dichisita). Dupa parerea mea era trecuta de 75 de ani. Ne intreaba daca suntem din Brasov. Eu raspund ca da. Ne povestete in 5 cuvinte ca ea este din Zarnesti si ca a venit in Brasov sa-si cumpere medicamente, dar care s-au scumpit si din pacate nu-i ajung banutii sa le ia, si fiind din Zarnesti nu cunoaste pe nimeni pe aici si nu are de unde se imprumuta. Cand am auzit ca incepe cu “.. sunt din Zarnesti”, am aruncat un ochi din cap pana in picioarele batranicii si am studiat-o pret de cateva secunde ceva mai atent. Clar nu era o femeie de 50 de ani careia ii este lene sa munceasca, tiganca nu era si intradevar parea amarata si intr-o situatie penibila, situatie in care statul roman are grija sa te puna cu orice ocazie. Zicea ca mai are nevoie de 12 lei ca sa-si poata cumpara medicamentele. Am scos banutii si i-am dat. La care batranica mi-a multumit si mi-a cerut numarul de telefon spunandu-mi ca ea mai vine in Brasov joi si sa facem in asa fel incat sa mi-i dea atunci inapoi. Eu nu, ea da, eu din nou nu, nu este nevoie, ca intr-un final sa cedeze, moment in care m-a intrebat cum ma cheama. I-am spus Ema, iar ea a zis “Dumnezeu sa te ajute”. Mi-a ajuns la inima aceste ultime cuvinte. Impacata cu mine insumi ca am facut un gest frumos, pornesc mai departe. Mai tarziu, cand am povestit aceasta intamplare unui prieten, mi-a dat peste nas cu o chestie gen “Batranica respectiva cu asa ceva se ocupa.. De cativa ani face treaba asta..” Oook. That’s not good. Din pacate nu stiu sigur daca vorbele prietenului erau adevarate si batranica chiar era evil, sau a fost doar un misto si saraca batranica va mai rezista cateva zile datorita medicamentelor care a reusit sa le cumpere datorira mie. Cert este ca de acum inainte nu voi mai da bani celor care ma opresc pe strada vanzandu-mi cai verzi pe pereti. Probabil batranica respectiva avea discursul pregatit de acasa, iar eu eram poate a zecea persoana care “a ajutat-o” sa-si cumpere nelipsitele medicamente. Acum ma gandesc ca poate respectiva persoana are vile prin poiana si copii cu masini de sute de mii de euro, plus nepoti pitziponci.

In fine, faptul este consumat, desi sunt in continuare socata ca astfel de personae de la care nu te astepti la astfel de marlanii poate face asa ceva. De la mine gestul a plecat ca o fapta buna. Cineva acolo sus vede aceste fapte, iar daca batranica se ocupa cu asa ceva, cel de sus nu va ierta..

Pin It

♥ Linistea de care aveam nevoie..

Mi-am promis ca ma voi intoarce in locul de unde mi-am procurat cele mai frumoase amintirii ale copilariei mele. Am promis si uita ca intr-un final am ajuns. Chiar daca sunt doar 60 de km. pana acolo, am vrut sa astept momentul potrivit pentru a reinvia dulcile amintiri ale tineretii.. Am pasit pe aceleasi drumuri ca acum multi ani, am respirat acelasi aer, am baut aceeasi apa si am revazut dupa multi ani oameni pe care inainte ii vedeam zi de zi. Sat Podul Dambovitei, judetul Arges. Bine ati venit! Cel mai frumos, linistit si spectaculos din punct de vedere al peisajelor loc din Romania..
Cu toate acestea sufletul mi s-a intristat putin cand am vazut ca si pe aici au inceput sa rasara pensiunile si vilele ca ciupercile dupa ploaie. Ce-i drept, deocamdata in limita bunului simt.
Daca sunteti prin zona, va recomand bulzul cu ochiuri de la restaurant/pensiune Izvorul Dambovitei (80 lei camera dubla/noapte). Servire impecabila, muzica linistita, mancare exceptionala si un catel scump foc ce-si plimba blanita prin curte gudurandu-se pe langa fiecare picior de om ce calca pragul pensiunii.
De asemeanea, pestera Ursilor (nu este oficiala, dar daca esti echipat si cunosti macar putin ceea ce ar trebui cand te avanti in asa ceva, vizita iese perfet), pestera Dambovicioara, cheile Dambovicioarei, parcul national Piatra Craiului, barajul Pecineagul, cabana Brusturet, statuile lui Paul Everac plus peisajele ce-ti tare respiratie sunt atractiile turistice ale zonei, si culmea, toate acestea sunt exact in jurul satului, poate cel mult la 10 kilometri de sat (Cabana Brusturet si barajul Pecineagul). Apropo, cumparaturile sa le faceti la magazinul GeDo (in centru, pe drumul ce duce la scoala si la primarie). Produse bune, proaspete si la preturi mai mult deact ok. 
Asadar, daca nu aveati planuri pentru un weekend, va recomand cu cea mai mare caldura acest satuc inconjurat de munti si inca nepoluat de manele si masini de sute de mii de euro +  soferii care vin la pachet cu aceste masini :)

Pin It

♥ Mereu Vama...

Vama.. Din nou Vama. De fiecare data cand ascult melodiile lor, lacrimile incep sa-mi curga pe obraz.
Mi-era dor sa petrec o seara cu ei, cu melodiile lor, cu versurile ce mi-au tinut de urat in zilele in care viata mea era intoarsa pe dos..
Acum ii ascult din cand in cand si mereu plang. Nu stiu de ce fac asta...
Cunosc fiecare vers, fiecare virgula si fiecare punct din majoritatea melodiilor, si de fiecare data pun suflet si cant cu ei. Poate de asta.. Poate prea multe amintiri..
Oricum, multumesc ca existati baieti, mi-ati inseninat multe zile lipsite de soare ♥

Pin It

Intalnire de gradul "infinit"!

Ies linistita de la munca, resemnata ca ma asteapta un lung drum spre casa in arsita dupa-amiezii. Am avut marea surpriza sa constat ca inamicul meu numarul 1 ma astepta la colt de strada. Singura solutie sa evit momentul era sa fac stanga-n prejur si sa o tai la fuga unde vad cu ochii. Nu sunt genul care sa fuga de confruntari, asa ca am mers cu incredere inainte, direct in gura lupului. Linistita revedere. Acele 5 minute ce nu i le-am acordat niciodata cum trebuie i le-am oferit acum, ca sa poata omu sa-si spuna tot oful ce-l are pe suflet. Cele 5 minute s-au transformat in 3 ore care au trecut ca vantul. De mai bine de 6 ani nu am mai vorbit asa, de fapt absolut deloc nu am apucat sa vorbim face to face dupa finalul demn de un film prin care am trecut. Mi-a tinut companie pe drum, ca mai apoi sa ne asezam pe o banca si sa ne spunem tot ceea ce aveam de spus. M-am gandit ca totusi 6 ani de zile ajung si ca merita dreptul la cuvant, drept ce in tot acest timp i l-am “retezat” prin taierea cracii inca din secunda doi cand avea cate o tentativa sa comunice cu mine. Intr-un final am ajuns sa-i dau dreptate cand mi-a spus ca nimeni nu se schimba. Poate fizic, poate doar de aparente, dar esenta va continua mereu sa fie aceeasi. Eu ma bucur ca am ajuns la concluzia ca sunt aceeasi. Apropo, sunt ca o batranica ce sta la banca prin satele tipic romanesti, ce observa si studiaza ca ma apoi sa barfeasca. Ei bine, am studiat si eu bine omul ce tot incerca sa-si justifice faptele si gesturile de acum 6 ani si am ajuns la minunata concluzie ca “ma bucur ca am depasit faza cand adoram sa ies cu baieti smecheri”. Sunt mai linistita acum si mult cu picioarele pe pamant fata de acea perioada. In cazul de fata, atat esenta cat si fizicul au ramas la fel, poate doar putina cizelare in vorbire, in sensul ca laudele se opreau in gat, nu ieseau pe gurita asa cum faceau in acea perioada. Slava Domnului, ca o luam la fuga de nu era asa… Cu toate astea, am purtat o discutie ce, oricum, odata si odata trebuia purtata. Acum sper doar ca o astfel de intalnire si de punere la curent cu ce se mai intampla in jurul nostru sa aibe loc pe putin peste tot atatia ani… Asta asa, ca-s egoista si ma gandesc doar la mine. Domne, daca eu nu vrea, apai nu vreau!

Am tot explicat o chestie, si-o voi repeta la nesfarsit: oameni care nu-mi "imbunatatesc" viata in nici un fel nu au ce cauta in ea. Nu am nevoie in preajma mea de oameni care-mi sunt indiferenti si care ma demoralizeaza si-mi strica ziua cand ii vad. Repet: Nu consider ca avandu-l pe el ca amic m-ar ajuta cu ceva. Nu am ce invata de la el, si asta spune multe cred. Slava Domnului, am o multime de oameni dragi sufletului meu in preajma mea, si nu vreau sa stric locurile ramase vacante strecurand cu forta pe cineva care nu are ce cauta acolo. Sper ca ieri m-am facut inteleasa cu toate tampeniile astea..

Acestea fiind spuse, ma retrag in gloria momentului urandu-va o dupa-amiaza mirobolanta. Pin It

Lunch-ul cel de toate zilele

Am decis ca pauza de masa de la munca dintre orele 13:00 - 13:30 sa fie folosita strict pentru a ma infrupta cu bunataturile facute de mama si asezate frumos la pachetel pentru a sa fiica scumpa si draga care trebuie sa manance tot, pana la ultima firimitura, ca nu cumva sa slabeasca.. manca-o-ar mama pe ea de dolofana :)
In general, cu o mana manuiam mouse-ul facand rapoarte si situatii care mai de care, iar cu una imi tineam papa. Ei bine, consider ca merit si eu o jumatate de ora de pauza pe zi. Asadar incepand de maine intre orele mai sus mentionate in timp ce voi manca voi frunzari putin netul pentru a-mi reveni dupa cele 4 ore de munca neintrerupte decat de pauzele de mers la toy-toy, consecinta ale dozei de 2 litri de apa + nelipsitul ceai verde ce le am in meniu in fieacre zi.
Acest mare anunt fiind facut public, ma intorc la ciudatenile cu care v-am obisnuit, desi cred ca v-ati iesit din ritm in a ma citii, caci eu sigur sunt pe langa drum in ceea ce priveste scrisul.
Cei ce stau calare si pe twitter si ma urmaresc (3 la numar, din care 2 habar nu am cine sunt :D) au aflat ca o saptamana am fost plecata in deplasare. Ca in fiecare an, pe perioada concediului parintilor lui Kimbo eu ma mut la el cu tot cu dulap, purcel, catel si tigai. Bine, am exagerat putin, dar tot am avut nevoie de un troler mare si un ghiozdan ticsit cu chestii ce evident, mai mult de juma mi-au fost inutile.
Timp de 9 zile am fost o casnica draguta si cu gura mare. Da, sunt stresanta la bucatarie si nu ar fi indicat sa stai pe langa mine cand ma invart pe acolo. De aceasta data, cel ce mi-a alimentat starea a fost Kimbo, ce-mi statea ca un ghimpe in spinare mutand toate farfuriile si toate tigaile ce le puneam cu 3 cm mai la stanga fata de locul in care le aseaza mami lui. Mai rau ca o soacra.. Chiar si asa, amandoi am supravietuit, ba chiar eu am iesit din treaba asta cu vreun 'kil juma in plus. Pai si normal, 9 zile/8 nopti in deplasare din care vreo 6-7 am avut musafiri alaturi de care am mancat si am baut toate porcariile. Acum trec din nou la regim, ca-i mai sanatoasa varianta mea de stil de viata :D

PS: "Serviciul Blogger nu mai acceptă browserul dvs. Unele părţi ale serviciului Blogger nu vor funcţiona şi e posibil să apară probleme. Dacă aveţi probleme, încercaţi Google Chrome. | Renunţaţi" - oare doar eu am mai ramas in Univers care foloseste Opera?? Pana si blogger i-a intors spatele... :(


Pin It

Avon brosura 11/2012

Pentru orice comanda de minim 39.99 lei, primesti ceva dragut cadou (transport gratuit in orice colt al tarii cu posta romana - plata ramburs)
Zi de comanda: luni, 30 iulie 2012. Zi de livrare: incepand de joi, 2 august 2012 :)
Pentru detalii si intrebari, ma puteti contacta, lasand comment..
Pentru vizualizarea corecta a brosurilor, dati click pe ele..

Am cautat si brosura 12/2012, dar din pacate cea din Romania inca nu a aparut. In schimb am aruncat un ochi peste o brosura din SUA si am ramas cu gura cascata cand am vazut cate chestii faine au ei.. Oare vor ajunge acestea si pe la noi prin tara?
Va las sa studiati brosura 11/2012 AVON SUA, merita cele 2 minutele.
PS: Preturile sunt mai mici ca la noi.. :)

Pin It

Avon brosura 10/2012

Pentru orice comanda de minim 39.99 lei, primesti ceva dragut cadou (transport gratuit in orice colt al tarii cu posta romana - plata ramburs)
Zi de comanda: luni, 9 iulie 2012. Zi de livrare: incepand de joi, 12 iulie 2012 :)
Pentru detalii si intrebari, ma puteti contacta, lasand comment..
Pentru vizualizarea corecta a brosurii, dati click pe ea..

Pin It

Batraneii din ziua de azi

Saptamana trecuta, in singura zi cu mai putina ploaie ca de obicei, am indraznit sa revin la mersul pe jos pe obisnuitul traseu Schei  - Centrul Civic si retur. Dupa-amiaza, cand cu ultimile puteri urcam "mini-dealul" de la Poarta Schei un domn ma opreste si-mi spune ceva de genul: "Buna ziua. Va rog nu va suparati pe mine ca v-am oprit pentru asa ceva, dar trebuie sa ajung la un priveghi in Codlea si imi mai trebuiesc 3 lei. Ma puteti ajuta va rog?" Am spus nu si am plecat. Cateva minute bune, ba chiar toata ziua aceea, sau ma rog, ce mai ramasese din ea m-a mustrat constiinta ca bietul om nu va ajunge unde vroia pentru ca eu nu m-am indurat de 3 lei. Ideea este ca nu obisnuiesc sa dau bani celor ce vin cu astfel de povesti, dar oricum mi-a parut rau ca nu am incheiat ziua cu o asa zisa fapta buna..
Saptamana aceasta m-am bucurat mai mult de soare asa ca am mers ceva mai mult pe jos. Aceeasi zona, aproximativ aceeasi ora si surpriza, acelasi domn ma opreste din mers. Imi spune: "Buna ziua. Va rog nu va suparati pe mine ca v-am oprit pentru asa ceva, dar trebuie sa ajung la un priveghi in Cristian si imi mai trebuiesc 3 lei. Ma puteti ajuta va rog?" Observati diferenta? :D Evident raspunsul meu a fost un NU cat mine de mare si am plecat. De data aceasta l-am studiat ceva maI bine... Nu trebuia sa mai fiu atenta la poveste ca o stiam de data trecuta. Mai mult ca sigur cei 3 lei de la mine cu ceilalti 3 lei de la nu stiu cine si cu alti cativa lei stransi in timul zilei, banuti bine ascunsi de ceilalti ulii in ciorapel, aveau sa-si gaseasca sfarsitul pe o tejghea imbibata cu alcool ieftin intr-o bodega de la subsolul unui bloc. Sau cel putin asa l-am citit eu. Oricum, constiinta mea este impacata, iar inghetata cu 3 lei papata de mine dupa "eveniment" si-a facut toti banii.. Pin It

Fashion Wishlist - Available Only During The Summer 2012

Mo Jo Jo spunea candva "It was me, It was me, It was me..." Ceva de genul spun si eu acum: vine vara, vine vara, vine vara... Bine, comparatia este exagerata, in primul rand pentru ca vara intarzie sa vina si in al doilea rand pentru ca replica lui Mo Jo Jo nu are nici o treaba cu articolul asta, dar mi-am amintit faza cu maimutica mai sus mentionata si ma gandeam sa o folosesc cumva, ca-i tare simpatica. Avand in vedere ca luna mai a fost una dintre cele mai ploioase luni din ultimii nu stiu cati zeci de ani si tinand cont de faptul ca si iunie se anunta la fel, incep wishlist-ul meu cu:

1. Nu  ma vad purtand asa ceva nici daca ar fi ultima pereche de incaltari purtabile din dulapul meu, dar nu ar strica sa am asa ceva pentru zile negre


2.Continuam povestea cu platformele de vara, care nu trebuie sa lipseasca nimanui. Mie imi lipsesc, cel putin varianta din aceasta poza... Sunt superbe

3.Poate ca exagerez la capitolul sandale de vara, avand in vedere ca v-am aratat un model, dar nu-i asa ca si acestea sunt super extra faine??

4. Daca tot suntem la capitolul papucei,va intreb: cum sa nu adori pantofii nude care tescapa din absolut orice belea? Urmaresc de ceva vreme o pereche care sa-mi atinga sufletul de cum ii vad, dar din pacate prin Brasov cam greu sa gasesti asa ceva..

5. Culoarea mea preferata... Verde, albastru sau ce-o fii, este superba. Chiar imi lipsesc acest gen de cizmulite din garderopa.

6. Exista cursuri care te invata sa faci asa ceva ? Daca da, unde se fac inscrieriile? Nu pare imposibil si nici greu, dar Doamne, nu-mi iese deloc...

7. ...asa ceva cu atat mai putin stiu sa fac, dar sunt dispusa sa invat daca se ofera careva sa-mi deseneze intreg procedeul.

8. Am ceva timp de cand alerg dupa un rimel albastru, verde sau mai exact turquoise. Greu sa gasesti nuanta ideala si pensula perfecta..

Avand in vedere ca postarea asta am inceput-o acum cateva zile si totusi nu sunt in stare sa o termin asa cum mi-am propus, o sa trisez putin. Nu o sa pun poze pentru absolut tot ceea ce sufletelul meu isi doreste, dar o sa va povestesc pe scurt, completand cu niste poze care aduc putin cu ceea ce vreau eu. Asadar: bluze, rochite si fustite lejere de vara cu "trena" ca doar sunt la moda vara asta; genti mici si colorate si multe.. pe un umar toate; balerini inflorati...

Multe accesorii..

Si din nou pantofi

Cautand pe net poze si diverse necesare pentru acest articol, am gasit ceva ce voi pastra cu sfinteneie pana in ziua nuntii mele. Floarea din par o voi inlocui cu floarea soarelui, iar in rest este perfect.. Pana si acea breteluta de rochie aduce cu ce vrea sufletul meu pentru marea zi :X

Inchei cu ceva superb... Oficial, aceasta a devenit melodia pe care voi deschide dansul la nunta mea... Sorry Creedence Clearwater (Have You Ever Seen The Rain)

Francois Feldman - Les Valses de Vienne
Pin It

Time Passes By..

Astazi am avut din nou acel sentiment ce nu mi-a dat pace in ultimul timp. Este atat de straniu sa vezi pustanii ce parca ieri erau de-o schioapa acum liceeni si chiar studenti. Realizezi ca intradevar timpul trece, chiar daca inconstient ignori acest fapt cu toate celulele corpului tau. Ii vezi pe toti cei din jurul tau cum se schimba si participi la toate evenimentele din viata lor, ignorand faptul ca si tu te schimbi si ca incet incet incepi sa te stingi. Timpul trece peste noi si ne schimbam: crestem, pasim prin scoli, trecem pragurile locurilor de munca, ne indragostim, ne despartim, ne intalnim jumatatea, intemeiem o familie, constatam ca ne-am gasit drumul in viata si ne hotaram sa-l urmam. Din acel moment pornim deja calatoria spre inapoi. Poate prea devreme, sau poate prea tarziu... Sunt de parere ca aceasta calatorie o incepem din momentul in care ne nastem, dar unii prefera sa se amageasca si sa spuna ca aceasta calatorie incepe odata cu maturitatea.. Intarziem plecarea de pe loc in speranta ca vom deveni nemuritori. Ups, de la ce am pornit si la ce am ajuns. Totusi, nu-mi vine sa cred ca imbatranesc si ca pustii ce acum cativa ani alergau si jucau 'scunselea prin fata casei sunt astazi cat mine de mari! Este socant cat de repede a trecut timpul si cat de putina importanta am dat acestui fapt...
M-am trezit la realitatea, iar concluzia acestui maret fapt este ca in momentul de fata simt ca am ajuns la punctul maxim al vietii mele, atat din punct de vedere personal cat si profesional. Plutesc pe o linie pararela cu solul de ceva timp, fara nici un fel de denivelari, ceea ce nu este ok. Caut sa cresc in continuare, dar din pacate nu se arata nimic interesant in viitorul apropiat. Astept ca timpul ce o sa treaca in continuare cu viteza luminii sa ma uimeasca cu lucruri noi si interesante.. Pin It

Avon brosura 09/2012

Pentru orice comanda de minim 39.99 lei, primesti ceva dragut cadou
Zi de comanda: luni, 18 iunie 2012. Zi de livrare: incepand de joi, 21 iunie 2012 :)
Pentru detalii si intrebari, ma puteti contacta, lasand comment..
Pentru vizualizarea corecta a brosurii, dati click pe ea..

Pin It

Concurs cu premii "Cel mai smecher titlu"

Asa cum am zis in postarea anterioara, sunt in cautarea unui titlu nou pentru blogul meu. Ceva original ce poate fi cedat fara remuscari subsemnatei cu ideea de fi agatat in susul paginii ca titlu. Am mai organizat vreo 2 concursuri la viata mea, asa ca am experienta.
Deci si prin urmare, regulile sunt acestea:
1. Nu accept titluri care depasesc granitele bunului-simt;
2. Fara absolut nici o problema puteti face orice combinatie de cuvinte al carui rezultat poate fi unul din cele mai stupide chestii vazute vreodata. O bila alba pentru astfel de idei; (a se tine totusi cont de regula nr. 1)
3. Sa nu bagati la 'naintare chestii furate de pe la altii.. Le verific sa stiti;
4. Repet: orice idee poate iesi castigatoare, caz in care nu vreau ca dupa o luna respectivul sa-mi bata la usa sa-mi spuna ceva de genu' "heeei, alea 2 cuvinte sunt ale mele!" Deci si prin urmare, ce-i cedat, cedat ramane;
5. Concursul incepe la data si ora publicarii acestui articol si se incheie duminica 29 iulie 2012;
6. Pana pe data de 15 iulie 2012 puteti scrie ca si comentarii sugestile voastre, ca mai apoi, din 16 pana in 29 iulie sa se voteze "cel mai smecher" titlu. Votantii sunt vizitatori ce ajung la mine pe blog. Putem vota si noi cei implicati, dar din pacate doar un vot putem da; Veti vedea la timpul potrivit;
7. Aaa da, daca nu am minim 10 idei din pacate concursul pica (orgoliul meu trebuie si el satisfacut);
8. Premiul consta in 3 produse AVON si o surpriza; Premiul se trimite prin posta romana oriunde in tara(plata la mine);
9. Daca aveti ceva intreabri, nelamuriri nu ezitati sa ma bazaiti. Inafara orelor de somn si timpului petrucut pe la baie, sunt non-stop p'acilea :D
Multam pentru atentie si pentru implicare!

Rupert Holmes - Escape

Pin It

O zi ca oricare alta..

Conform tentativei de poza din dreapta (scuzati va rog calitatea acesteia; habar nu am de ce nu a iesit ok) lunile mele de glorie au fost undeva prin a doua jumatate a anului trecut. A se inteleg prin luni de glorie, acele luni in care eram zi si noapte calare pe blog scriind chiar si cate 30 - 31 articole pe luna. Adica, wtf? Chiar scriam in fiecare zi? Bineinteles ca nu. Au fost cateva zile in care am scris 2 - 3 articole: dimineata, la pranz si seara, ca asa-i la moda acum... Ciudat, nu? Acum abia mai reusesc sa leg doua fraze ca se le pot publica acilea pe blog. Din pacate si pagina de facebook 'Lucruri Simple' are de suferit in urma lenei mele de a-mi pune putin creierul la lucru. Ce viata trista am. Cred ca o sa ma mut inapoi la Cafeaua de dimineata. De cand cu trecerea minune parca si cheful de scris mi-a disparut. Cel mai sigur ar fi sa gasesc un titlu unic si original, ca sa pot dormi ceva mai linistita noaptea, dar e cam greu cand orice asociere de cuvinte ai face, Google spune ca undeva pe planeta asta alti 'nspe mii de oameni o folosesc deja.
Dar gata, m-am enervat si m-am hotarat sa revin din nou in peisaj cu articole stupide despre nimicuri, despre ciudateniile din jurul meu si despre viata mea traita la "maximul maximului"..
Apropo, v-am spus ca m-am saturat de ploaie?? Daca nu, va spun acum: m-am saturat fir-ar!! Nu de alta, dar nu-mi plac hainele mele de ploaie si pisici ca le tot port de vreo 2 saptamani de cand toarna cu galeata zi de zi si noapte de noapte..
Aaa da, ma gandesc sa fac un concurs in legatura cu titlul blogului.
O sa revin cu cateva detalii de indata ce ajung acasa. Acum e 5 juma si tre' sa plec de la munca. Weeee!!! Pin It

Top 4 mirosuri

Nu stiu daca eu sunt singurul specimen anormal din lumea aceasta, dar mirosul de pe primul loc din topul ce urmeaza ma innebuneste de-a dreptul. Nu-i miros de iarba proaspat cosita sau de fripturi bine rumenite in cuptor si nici de "viata de la tara" (daca as avea un top 10, cu siguranta astea ar urma dupa primele patru), dar este atat de special pentru mine incat as sta cat e ziulica de lunga savurandu-l.
Topul minune este asa:
1. Mirosul hainelor de a doua zi, dupa ce cu o seara in urma ai turnat un kil de parfum pe ele si ai stat toata noaptea intr-un bar in fum de tigara. Combinatia de parfum cu fum de tigara bine intrata in haine imi da o buna dispozitie exagerata si un optimism nemotivat pe o perioada lunga de timp. Stupid, nu?
2. Fairy cu rodie si portocale rosii. Cum sa nu-l adori? Este atat de racoritor si de placut incat ma spal pe maini cu el, pe sustache ce-i drept, ca sigur m-ar lua mama la suturi daca m-ar prinde. Saracuta, ea umple recipientul cu detergent de vase si Emutza vine si-l goleste ca ea se spala de 'nspe mii de ori pe maini intr-o zi. Oricum, mi-am exersat reactia pentru ziua in care ma va prinde ca fac asta. Nu voi recunoaste nimic si voi aplica treaba cu: "Nu este ceea ce pare!". Oare o sa mearga?
3. Parfumurile Givenchy. Orice, oricum, oricand, in orice fel. Desi sunt fana declarata Chanel, Coco Mademoiselle fiind preferatul meu din toate timpurile, ma tin ca un caine dupe domnitele ce lasa in spate o dara de Givenchy. Creierul meu ordona degetelor sa recunoasca la randul lor in scris ca parfumurile lui Hubert de Givenchy se imbina cel mai bine cu aerul, iesind o combinatie mai mult ca perfecta. Sa ridice mana cine-i de acord cu mine! :D
4. Florile de cires si de corcodus. Cum sa nu te simti ca in rai pe o alee plina cu asa ceva? Nici nu trebuie sa inchizi ochii ca sa te visezi undeva sus, deasupra tuturor, zburand intr-o aliniere perfecta cu aerul, cu norii si cu pasarile.. Asta-i perioada in care trebuie sa iesiti din case si sa va imbatati cu asa ceva. Merita din plin zilele pierdute aiurea prin parcuri sau prin gradinile vecinilor.. fiecare dupa posibilitati si nevoi. :D
Acum, hai sa va marturisesc cum mi-a venit ideea articolului. Ca de obicei, avem un prieten proaspat intors de pe vas. Aseara, mare ieseala, mare la restaurant Sergiana. Masa rezervata pentru gasca mare la fumatori (yes!). Am inchis restaurantul aproape de ora 2 AM (restaurant care in mod normal la ora 23:00 isi inchide portile) si am plecat fiecare spre casele lor cu promisiunea ca baietii vor schimba cateva usi in zilele ce vin (schimbat usi / facut mobila / carat frigidere = scuze spuse fetelor pentru a avea unda verde in a iesi din casa si  a merge la baut cu baietii).
Azi dimineata hainutele mele miroseau de la o posta a locul 1 din topul meu. M-am inmuiat instantaneu si am pierdut cateva minute bune cu nasul in ele. Le-am asezat frumos in dulap ca sa impart si cu restul hainelor placerea de a mirosi a fum de tigara si parfum, nu de alta, dar nu vroiam ca saracutele de ele sa se simta uitate... Acum o sa ma duc acasa si o sa-mi bag la spalat toate hainele. Este placut boom-ul acela de la inceput, mirosul proaspat, nu cel ce a stat inchis in dulap 8 ore. Asa fac de obicei.. Sper ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa ma lecuiesc, nu de alta, dar inca nu a venit vara ca sa mi se usuce hainele de pe o zi pe alta ;))

Black Lab - Lonely Boy

Pin It