Planurile de acu' o saptamana..

Planurile de azi (n.r.23.07.2012): voi iesi la 5 juma de la munca, nici un minutel in plus si voi purcede pe ale cumparaturilor taine. Poimaine-i ziua mea si trebuie sa ma pregatesc sa duc la indeplinire invitatia oficiala ce am facut-o: un mic gratar cu o mica parte din prieteni @Schei. Pornesc agale si fara vreo tragere de inima prin cele treizeci si multe grade de afara (a se tine cont, ca-i foarte important: aceste grade sunt la umbra!). Initial, planul era foarte simplu: merg cu al meu amore si intr-o ora nu voi avea ce face. Mi-am intocmit lista de acasa, stiam foarte bine pe unde trebuie sa-mi plimb pasii asa ca ajungeam acasa mult mai devreme decat intr-o zi normala in care as fi mers pe jos de la munca pana acasa.. Amorele meu nu m-a putut insoti de la inceput, avand ceva treaba muuult, dar muult mai importanta decat sa vina cu mine asa cum imi promisese. Nici un bai, doar nu m-am nascut in masina si nici nu sunt o fitoasa care incepe sa urle ca nu are masina la scara. Colac peste pupaza, gagicile mele ma bazaiau sa le spun ce vreau de ziua mea. Cica erau constiente ca nu-i frumos sa intrebi, dar avand in vedere ca oricum imi cumpara ceva, macar sa ia ceva ce am nevoie si ce-mi place. Ei bine, am dat comanda de must-have-ul acestui sezon (o sa revin probabil intr-o zi cu soare sa va arat o poza, pana atunci va tin in suspans). Ca sa le usurez treaba, m-am gandit hai sa alerg oleaca prin oras in cautarea acestui must-have ca macar sa le trimit direct la sursa. Evident ca nu am gasit mare lucru si parca si cheful imi pierise, stiind ca mai am de alergat si dupa cumparaturile mele. Asa ca ma sui din nou in autobuz (nu va recomand asa ceva. Nu recomand asa ceva nici cand sunt grade cu minus afara, cu atat mai putin cand sunt cu plus. In autobuz mori incet si sigur: 50 de grade, miros de panselute si geamuri inchise ca batraneii vietii sunt sensibili la curent. Stai acas' atunci!! Geezz). Asadar, pornesc spre Kaufland. Cel mai aproape pentru cineva care-si misca fundu' cu autobuzul si plus de asta noi mereu facem cumparaturile pentru gratar de acolo si stim ca totu-i proaspat si bun. Imi iau un carut maaare si intru. Soc si groaza! Totul s-a schimbat. Au rearanjat tot Kaufland-ul!! WTF?! Nu am mai gasit nimic, eram derutata si confuza incercand din rasputerri sa inteleg de ce ar face cineva asa ceva?? Care-i scopul unei astfel de mutari? Inafara de faptul ca iti zapacesti clientii si pe o mare parte ii pierzi ca-si baga picioarele in magazinul tau si se cara prin alte parti, ca doar Kaufland nu este singurul, nu cred ca castigi ceva... Spatiu? Era perfect inainte.. Trecem peste, ca pana la urma nu-i sfarsitul lumii. Ma resemnez si incep sa bajbai. Zici ca umblam pe intuneric intr-o casa straina. Agatate de tavan zaceau cat China semne cu lucrul ala il gasesti intr-acolo, dar pauza.. Cred ca pe alea au uitat sa le dea jos si sa le mute dupa cum au rearanjat rafturile..
In fine. Intr-un mare si foarte indepartat final a venit Fat Frumos si a salvat domnita din ghearele balaurului..
Am ajuns acasa, a doua zi ne-am chefuit, a treia zi cu ficatul in pioneze si capul cat casa am fost la munca si am suportat toate La Multi Ani-urile personale, pe care apropo, le urasc incepand de anul asta, a patra si a cincea zi am mers din nou la munca, a sasea zi um urlat cat m-au tinut plamanii alaturi de Vama la Ursus Evolution in Piata Sfatului, a saptea zi am facut maraton de Rookie Blue, a opta zi din nou la munca, iar azi, a noua zi va scriu asta. Evident, de la munca :D

Pin It

Avon brosura 12/2012

Pentru orice comanda de minim 39.99 lei, primesti ceva dragut cadou (transport gratuit in orice colt al tarii cu posta romana - plata ramburs)
Zi de comanda: luni, 20 august 2012. Zi de livrare: incepand de joi, 23 august 2012 :)
Pentru detalii si intrebari, ma puteti contacta, lasand comment..
Pentru vizualizarea corecta a brosurilor, dati click pe ele..

Pin It

Lunea de dupa referendum...

Pauza de masa. Mi-am facut o salatica buna rau: rosie, ardei, castraveti si branzica, evident si niste sare presarata peste. Mama a incercat sa ma fraiereasca spunandu-mi ca branzica e de vacuta, dar cum eu nu m-am nascut ieri am prins-o cu minciuna, ca doar cea din urma are picioare scurte. Spre surprinderea mea, branzica de oaie a fost chiar buna, manca-ti-as. Maine voi repeta meniul, ca am trecut pe salate. Trebuie doar ca in drumul spre casa sa alerg niste puiutzi, sa-i prind, sa-i var in traista si sa-i rumenesc bine acasa. Glumesc, desi niste pui ar fi bun in salata. Hmm.. Oare Botos are puiutzi? Botos fiind patronul magazinului din cartierul meu de la care fac shopping, implicit si numele magazinul este tot Botos, cel putin asa il stim noi, cei din cartier. Are de la cuie pana la chiloti, plus adaos de 150%, deci mai mult ca sigur voi gasi si animale de "origine pasareasca".
Ieri am fost la vot. Primul vot din viata mea. Nu ma laud cu asta, dar simteam nevoia sa precizez ca sunt acel gen de om caruia i se rupe de tampeniile astea. Da, stiu, inca nu am dat de greu ca sa simt legile aberante, regulile Constitutiei care sunt mai mult decat cretine, taierile salariale si toate cele de care din pacate au avut parte marea majoritate a romanillor.. si inca au. Am fost cu mama de manuta, slava Domnului, ca altfel ma rataceam pe acolo. Noroc ca a stat prin preajma si ca atunci cand am iesit panicata ca habar nu aveam ce sa fac cu respectivul biletel din "WC-ul" in care m-am dus sa pun stampila, mi-a facut un semn subtil sa-l zvarlu in tentativa de urna din carton trantita in mijlocul incaperii. Afurisitii, mi-au stricat spatele buletinului, care era de un alb imaculat cu eticheta vietii pe care scrie "Votat 29 iulie 2012", de parca stiu ei ce am facut eu dupa draperia batranicioasa care ne despartea privirea. Mda.. Totusi, imi pare nespus da rau ca romanasii care stau si se vaita pe la colturi nu au fost la vot pentru a strange acel 50% + 1. Bine, poate cei care se vaita au fost, deci in concluzie, la mai mult de juma din romani le este bine, asa ca de ce se agita uselistii? Majoritatea mereu au ultimul cuvant, deci fuck it, hai sa lasam treaba asa, ce contam noi, aia 8 milioane de oamenii care au iesit la 40 de grade sa voteze!?
Gata, inchei cu votul, ca nu sunt fan si nici nu vreu sa devin. Vreu sa continui sa fiu o nepasatoare.. in fata lumii, ca doar eu stiu ce zbuciumata mi-e inima ca Base nu pleaca pe usa din dos.. Glumesc, nici chiar asa ;)

PS: Mi-e foame!! :(( Nu voi supravietui prea mult numai cu salate..
Abia astept sa ajung acasa sa-mi fac un "platouas" reteta propie.. hi hi Pin It

Este timpul pentru ceva nou

In viitorul, sper eu nu foarte indepartat, voi iesi la 'naintare cu un nou blog, cu un alt gen de scrieri si mai ales cu o tema total diferita fata de blogul acesta. Nu o sa fie o idee originala, caci imi este imposibil sa gasesc ceva ce nu a mai folosit nici o alta persoana din cele 7 miliarde cate erau prin 2011 (cu tot cu batranei, copii si cu cei lipsiti de internet).
De cand am facut primi pasii in blogosfera, l-am urmarit cu foarte mare atentie si placere pe domnul Catalin Fudulu, pe care il admir nespus de mult si caruia ii datorez multumiri pentru toate fotogarfiile minunate si pline de povesti cu care mi-a inseninat nu de putine ori zilele.
Sunt incantata ca am avut onoarea sa schimb odata o vorba la telefon cu dansul, evident fara a stii pe moment cine-i. Desi cand s-a prezentat, mintea mea automat a fugit la fotografii si la povestile acestora. Asta daca nu ma insel si nu confund eu persoanele :)
Voi incerca sa merg pe aceeasi idee, desi nu o sa iasa nici pe departe o asa capodepera ca a dansului, dar ma voi stradui sa mentin drept drumul pe care m-am abatut.
Sper sa va fie pe plac, voua, celor 3 - 4 cititori care-si amintesc sa ma viziteze o data la cateva zile.
O dupa-amiaza placuta tuturor!!

LE: aici.
Sunt la inceput, dar usor usor voi creste :)

Norul care aduce ploaia, de Catalin Fudulu

Pasi pe portativul timpului, de Catalin Fudulu

O lume tacuta, de Catalin Fudulu 

Cand soarele alearga, de Catalin Fudulu

Pin It

♥ Surprizele din ultimile 10 zile..

Prietenii sunt rari, mai exact prietenii adevarati sunt rari, acei oameni care-ti sunt alaturi la bine si la greu, aceia care nu-ti intorc spatele daca ii chemi sa te ia cu masina de la mama naibii unde ai ramas impotmolit, aceia in nadejdea carora poti lasa casa, catelul si purcelul cand pleci cate un an peste mari si tari, si mai ales acei oameni care nu te refuza daca la ora 2 noaptea ii chemi la baut intr-un bar in satucul de langa.. Prieteni cu care iti impartasesti secretele stiindu-le in siguranta, prieteni pe care-i suni doar sa vezi ce mai fac terminand conversatia dupa 40 - 50 de minute mirandu-te "woow, doar vroiam sa vad ce mai face?!".. Ador acesti oameni, si imi ador prietenii adevarati pe care ma pot baza oricand. Oriunde si in orice situatia as fi, m-as simti in siguranta stiind ca am langa mine o astfel de persoana.
Sunt binecuvantata cu 3 grupulete de prieteni: una din liceu, una din facultate si cel venit la pachet cu Kimbo al meu.
Ultimile 10 zile zile au fost destul de agitate. Am avut de organizat 3 surprize.. De fapt doar 2, caci una a iesit de la sine.. oarecum. Cele 2 au fost gandite cu planuri desenate si trasate la milimetru pe coli A3 cu coordonate si date exacte. Totul a fost planuit in functie de astri si de cum lumina Venus pamantul la ora 13:47 intr-o zi de joi.. Glumesc, evident. Au fost ceva batai de cap, dar in toate cazurile am avut ajutor de la oamenii dragi sufletului meu, care normal ca fac parte din cei despre care v-am spus la inceputul articolului..

Surpriza I:

Bubulina noastra s-a intors din Anglia. Intre timp a si plecat inapoi, dar asta-i mai putin relevant pentru ce vreau eu sa povestesc. Impreuna cu Aletzsa am gandit, si-am tot gandit un plan de bataie pentru al nostru drag prieten ce a decis acum mai bine de 2 ani de zile ca i-ar fi mai bine acolo, peste mari si tari. Vroiam ca revederea sa fie ceva mai speciala, si eu zic ca ne-a iesit, chiar daca la final s-au cam incurcat treburile..
Am complotat putintel si cu Crina, sora lui, careia ii suntem datoare vandute. Am facut un mic schimb cu ea in ziua in care Bubu a venit din Anglia: eu i-am dat ceea ce este in prima poza din stanga, iar ea mi-a dat o machetuta - un tir Ferrari. Alte obiecte dragi lui nu s-au gasit prin casa, ca doar si le-a carat cu el in Anglia.
La covrigaria Brezel am complotat cu vanzatoarea pe care am rugat-o sa-i dea un plic baiatului care va veni si se va prezenta ca fiind Mihai. Plicul continea o scrisoare cu urmatorul continut: "Buna, Mihaita

Iata instructiunile :

     1. Te vei filma tot drumul. Camera de filmat, aparat foto, telefon, nu conteaza, important este sa filmezi tot drumul pana la destinatie. Obligatoriu la fiecare oprire vei citi noile instructiuni cat si orice alt lucru ce are legatura cu puzzle-ul in care esti implicat cu voce tare;

     2. Da! O sa mergi in mai multe locuri in care vei gasi indicii si coduri pe care le vei trimite prin sms la nr 07** *** ***. Vom comunica numai prin sms, daca incerci sa suni nu o sa iti mai vezi valorosul obiect;

      3. Vei fi monitorizat,  asa ca pregateste-te sa fugi. Daca nu ajungi in timp util, nu vei mai primi instructiuni cu privire la urmatoarea destinatie decat pe bucatele si la intervale de timp mari; Acest lucru te va costa din timpul acordat pentru gasirea urmatoarei destinatii.

Din acest moment ai 30 de secunde sa ajungi in fata Teatrului Dramatic. Cand ajungi acolo va trebui sa dai sms cu textul : “Teatrul Dramatic”… NU UITA SA FILMEZI pentru ca al tau telefon va fi proba ca ai facut ceea ce ti-am zis.

Abia dupa o analiza riguroasa a materialului vei primi ceea ce iti lipseste.

START!!!!"

Codurile trimise erau niste fraze, cifre, prescurtari si date care au legatura cu noi, cu diverse evenimente la care am participat impreuna.

Am trasat sageti de la teatrul dramatic pana la Universitatea Dimitrie Cantemir, locul unde ne-am petrecut 3 ani frumosi din viata. Am avut 5 opriri pe drum, la fiecare oprire agatand prin copaci, pe garduri si pe stalpi diverse biletele cu coduri.
Ca raspuns la codul trimis prin SMS catre noi ii trimiteam noi instructiuni cu ce trebuie sa faca.Printre inctructiuni trebuie sa amintesc: cantarea imnului Romaniei cu mana pe inima si sarind intr-un picior (da, acolo in strada), jucarea sotronului, numararea stalpilor de la un punct la altul. Recunosc, noi nu i-am numarat ca am uitat..

Am trasat sageti dupa masini, dupa copaci, prin tufe, in zig - zag, i-am dus pe un drum inainte ca mai apoi sa-i intorc din traseul respectiv cu o sageata mare de "inapoi". Am spus ca "i-am dus", la plural, pentru ca pe langa Bubu nostru a fost si Crina, care a filmat toata povestea.
Finalul cel mare a fost la Universitatea, cand luand ultimul biletel si ne-a trimis codul a primit si instructiunile finale, care spunea ceva de genul: "Dute in locul marcat cu X si striga cat poti de tare 'Ursuu baaa'. Neindeplinirea acestui ultim punct, duce la distrugerea obiectului pretios." Evident ca al nostru drag prieten a facut si acest lucru, si nu oricum, ci a strigat din fundul plamanilor. Faza cu ursu ne-a amintit cu multa nostalgie de un mini party la Predeal la Aletzsa noastra acasa.. Avem filmulete cu toata acea dupa-amiaza, pe care din diverse motive inca nu le-am vazut, dar care sunt sigura ca au iesit super.

Surpriza II:

A doua pe lista noastra a fost Bobocel, plecata in Italia in mai 2012. Aceasta este surpriza ce a venit de la sine. Nu a fost nimic planificat atat de mult ca celelalte doua surprize, dar care a iesit super OK. Pozele spun totul..

Nu-i asa ca suntem niste genii? Ideea povestii din poze apartine Aletzsei, eu doar am asezat-o pe "hartie"

Surpriza III:

Pusa la punct alaturi de fetele mele dragi, a fost si petrecerea surpriza pentru burlacita noastra care de fapt de prin februarie nu mai este burlacita, ca doar in acte e maritata, dar party-ul mare de nunta cat si cununia la biserica o sa fie in 15 septembrie la Lacul Rosu. Abia astept!!
Pana si cel mai mic detaliu am avut grija sa iasa perfect, dar cu toate acestea nu am fost scutite de emotii si de clipe in care am crezut ca se duce totul pe apa sambetei. Am inceput sa facem planuri de marti ca sa fim sigure ca pana joi terminam. Cam scurt timpul ce-i drept, dar avand in vedere ca party-ul era initial programat pentru 26 iulie, consider ca ne-am descurcat bine si asa, cu 2 zile timp de organizare, mai ales ca in saptamana respectiva o parte din noi lucra dimineata iar o parte dupa-amiaza. Aveam de cumparat cadouri, de rezervat masa la Kasho (asta a durat 2 minute), de umblat dupa limuzine si de imprastiat cadourile.. Undeva pe miercuri, cand am vazut ca nu avem nici o sansa sa facem cum vrem noi, am renuntat la ideea cu limuzina si ne-am mutat pe taxi. Am umblat dupa cadouri, aveam neaparat nevoie de doua. Ne planuisem sa-i cumparam ceva sexy pentru o noapte fierbinte dar mai aveam nevoie de inca ceva. Ne-am plimbat pasii pe la un sex-shop. A fost pentru prima oara pentru mine cand am intrat intr-un astfel de magazin. Am iesit dezamagita de acolo. Ma asteptam sa fie raiul pe pamant, dar pauza. O camaruta mica, la etajul 2 al unei case, lumina slaba si cateva chestii intinse pe niste  rafturi subrede batute in cuie pe peretii de caramida ai casei din centrul Brasovului. Poate nu am nimerit noi sex-shop-ul care trebuie.. In criza de timp i-am laut pe fuga o cutie mare de Raffaelo, hartie de impachetat si ia-o la fuga pentru a pune planul in aplicare. Fetele mele trebuiau sa fie schimbul 2, deci de la ora 15:00 la munca cu ele, iar eu pana la ora 17:30 de asemenea trebuia sa-mi tin fundul pe scaunul de la birou. Evident ca ne-am luat liber ca sa facem ce aveam de facut. Noi stiam asta, dar Elena (miresica) nu, probabil de asta a fost foarte mirata cand in ziua cu pricina pe la ora 17:20 ne-am intalnit cu ea pe Republicii. Era la o terasa cu o prietena. Am vazut-o tarziu, timp sa facem stanga-n prejur nu am fi avut, asa ca am inaintat in speranta ca vom trece nevazute. Din pacate nu am reusit. Am ignorat-o facandu-i semn ca revenim in 5 minute. Am fugit intr-un magazin si ne-am pus la punct minciuna ce aveam sa o spunem pentru a iesi bazma curata din treaba asta. I-am spus ca fetele si-au luat cateva ore libere si ca de la ora 19:00 merg la munca, iar intalnirea cu mine a fost o simpla coincidenta ca doar eu merg pe jos acasa. A inghitit galusca, asa ca am scapat. Am plecat sa imprastiem cadourile. In jurul orei 19:30 eram pe langa Orizont. Mergeam pe Saturn sa luam un autobuz ca sa urcam la mine acasa. Ne-am suit frumos in autobuz. In 2 minute telefonul Andreei bipaie a mesaj. Il deschide, se uita, nu zice nimic. I-am vazut privirea si ne-am intins si noi gaturile sa vedem ce se intampla. Mesajul era de la miresica si spunea cam asa: "Trebuia sa ziceti ca nu aveti chef de mine, nu ca v-ati intalnit din greseala si mergeti mai tarziu la munca, iar voi va plimbati prin Orizont." La toate 3 "ne-a cazut fata". Am stabilit sa nu raspundem mesajului, ba chiar ne-am convins ca-i mai bine asa, ca este suparata
pe noi. Ne gandeam ca o sa iasa treaba mai bine. Desi era si cealalata extrema cand poate miresica gandea ca o chemam la Kasho doar asa, ca ne-a vazut impreuna, si avea sa nu dea curs planului nostru, care consta in: in jurul orei 21:00 urma sa-i trimitem un SMS in care sa-i spunem ceva de genul: "la ora 23:20 in fata scarii te va astepta un taxi. Te sui in el. Mai multe detalii mai tarziu. PS: nu-ti uita tocurile." Dupa cateva tentative esuate de trimitere a mesajului, am dat bip-uri cu numar ascuns ca sa vedem ce se intampla. Surpriza. La ora 21:00 telefonul miresicii era inchis. Incercam pe celalalt numar. Inchis si acela. Am zis ca pana aici ne-a fost. Dupa cateva discutii mai aprinse pe tema ce sa facem, cum sa facem, am stabilit sa o sunam pe fix in ideea ca raspunde mami ei si ii explicam pe scurt ce si cum si o rugam sa-i spune domnisoarei sa-si deschida telefonul. Am sunat. A raspuns cineva, am cerut cu doamna casei, interlocutorul m-a intrebat care dintre ele (am uitat ca si ea este o doamna acum :D), am zis ca mama, printre zambete m-a intrebat cine sunt, moment in care mi-am dat seama ca eu chiar cu miresica vorbesc. M-am panicat si am inchis brusc. In cateva minute primesc SMS pe telefon de la miresica care zicea: "Stiu ca ai fost tu la fix ca imi apare numarul". Si-a deschis telefoanele, moment in care au inceut si ale noastre sa bipaie. Raportul de transmitere a SMS-urilor ne dadea ok-ul. Vine ora cu pricina. Am facut comanda de taxi si am precizat sa o duca pe domnita la o adresa straina de ea, unde o astepta al meu nas in fata blocului sa-i dea un cadou. Acesta a dat o noua adresa soferului. La acesta adresa era ex-burlacul din gasca mea care o astepta sa-i dea un nou cadou. Acesta a trimis masina la Kasho unde teoretic trebuia sa fim noi, asteptand-o. Evident, noi nu eram ca suntem niste melci si cred ca nici 24 de ore nu ne-ar ajunge ca sa fim gata la timp. Noi am ajuns exact cand isi platea taxi-ul, ceea ce nu a fost ok, caci noi trebuia sa facem asta..Toate ca toate, surpriza a iesit super, desi a recunoscut ca la un moment dat punand ea toate cap la cap si-a dat seama ca ceva-i ciudat, si ca de fapt noi suntem fete faine si nu am fi iesit pe la spatele ei. Pentru cateva ore bune am uitat de toata lumea si de toate chestiile ce nu au iesit chiar perfect si ne-am bucurat de prezenta gastii complete. Dansul si alcoolul ne-au fost buni prieteni pentru cateva ore, ca mai apoi cand am constata ca domnu' Costita Ionita (sorry Ellie ca ti-am imprumutat vorba) ne urla prin stomac am hotarat sa merge la o pizza. Unde altundeva, decat la mine acasa, unde era un haos de abia am
putut deschide usa cand am intrat. Lucru mult prea  neimportant cand aveam in spate o multime de lucruri frumoase pe care cel mai probabil le vom tine minte toata viata.
Din pacate miresica mea se va muta la Piatra Neamt in 9 august, iar Ellie va pleca saptamana ce vine in Spania, unde va sta pana la nunta din 15 septembrie. Nu stie sigur, dar sunt sanse ca dupa acea nunta sa plece la munca acolo. Uite asa, am mai ramas doar 3 fete. Mai exact 2, eu cu Andu, caci cu Georgi nu prea reusesti sa faci nimic.
Si gasca asta se destrama. Din fericire suntem mult mai apropiate ca gasca de la facultate si vom tine legatura foarte des, iar weekend-urile ce le vom petrece cu toate la Piatra nu vor fi putine..

PS: Va iubesc prieteni dragi!!!
Multam fain pentru multele dati in care mi-ati inseninat ziua cu un simplu SMS, mess sau telefon, ca sa nu mai zic de barfele lungi la un pahar de vin/suc/inghetata/junk food.

Urmatorul party memorabil in 15 septembrie!!!
PSS: Girls just want to have fun!! ♥

Bon Jovi - It´s My Life
    

Pin It

Mai are vreun rost sa scriem corect in mileniul 3?

Deci da..
Sunt fanul facebook-ului, twitter-ului, blogger-ului si mess-ului. In ceea ce priveste mess-ul vorbesc destul de mult, ca doar juma din zi sunt online (la munca si dupa, acasa) si schimb replici destul de des cu diverse personae. Cu toate acestea nu sunt adepta chestiilor de genul “dak” in loc de “daca”, “u” in loc de “tu”, “knd” in loc de “cand” si multe alte prescurari sau cuvinte smecheresti menite doar sa enerveze, cel putin in cazul meu. Circula pe net un “zvon” cum ca generatia facebook ar umbla cu asa ceva. Acum nu stiu daca si eu intru in aceeasi oala cu ei, sau generatia fecebook se refera strict la astia mici ce vin in forta din urma, dar eu nu folosesc tampenii de genul, desi nu pot trai fara facebook. Ba din contra, sunt foarte atenta sa scriu corect si citesc chiar si de 2 ori inainte sa dau enter la cate un porumbel. Recunosc, imi scapa adesea “ioooi” si “in pana mea”, dar astea nu sunt ca sa arat cat sunt eu de smechera. In fine, nu ii mai poti schimba pe cei ce folosesc astfel de cuvinte. Fac parte din ei si nu pot trai daca nu le folosesc. Pana la urma nu mor daca imi stric ochii chiorandu-ma la cuvinte in ale caror componenta intra litere (k, w, q…) care nu au nici o treaba cu cuvantul respectiv. Doar e problema mea, nu?
Si acum ca am adus vorba despre asta, mi-am amintit de BAC si de rezultatele surprinzator de neasteptate (mda..) de anul acesta. Si anul trecut cam prin aceeasi perioada am avut o scurta dezbatere pe aceeasi tema cu Aletzsa. Anul asta nu iau la puricat subiectul, caci parerea nu mi-am schimbat-o si probabil nici nu o voi face. Le-as spune doar ceva de dulce imbecililor care au fost si care probabil mai sunt la putere (sorry, dar nu le am cu politica) pe la educatie, si care anul trecut dupa ce s-a aflat ca nici 50% din cei ce au dat examenul de bacalureat nu au promovat, nu au facut absolut nimic pentru a schimba treaba asta. Aaa, ba da. Au facut o asa zisa reforma in invatamant care a modificat exact ceea ce trebuia (schimbarea denumirii unitatilor de invatamant, infiintarea unor noi structuri, desfintarea unor scoli etc. etc., ca or mai fii).
Iooi, ca iar mi-am amintit de imbecilii ce nu sunt in stare sa ia macar nota de trecere, nu 7, 8 sau 9. 1? 2? Astea sunt note?? Cum spanacu meu, brusc, de 2 ani de zile de cand s-au pus camere prin clase promovabilitatea a scazut la jumate? Cum si cine imi explica lucrul acesta cu argumente convingatoare, caci din logica mea ies greu. Da, ok. nici profii nu sunt cei mai destepti (a se vedea si notele lor de 2 si 3 de pe la examenele de titularizare), dar chiar si asa, elevul care vrea invata singur, pentru ca stie ca de aceasta treapta depinde intr-o foarte mare masura viitorul sau. Dar nu, "noi suntem smecheri care nu au nevoie de asa ceva. Am vazut noi la TV ca nu-ti trebe scoala sa produci bani pe banda rulanta".
Si cica se vrea revenirea la sistemul de acum 2 ani, adica sa se scoata camerele. Pai in felul asta incurajam spaga si copiatul. Lasa frate camerele agatate pe pereti in timpul examenelor, lasa copilul sa puna burta pe carte, ca in ritmul asta se duce tara tot mai jos. Dar poate se trezeste careva din motaiala de prin conducere si misca ceva mai mult decat au miscat desteptii de pana acum.

Subiectele de bac sunt luate de pe catavencii.ro Pin It

Noutati din trecut

Stiti ce am mai aflat eu astazi?? Cum ca un fost prieten si-a tatuat acum multi ani numele meu pe brat.. sau pe antebrat? In fine, undeva.. Era in armata cand a facut asta. Si-a tatuat numele “Ema”. Cica acum se mai vede foarte putin, dar totusi.. Ce tareee!! Ma simt atat de mandra, desi nu stiu de ce, ca nu-i un motiv sa ma umflu in pene. Dar totusi, a facut cineva treaba asta. Ioooi Doamne, cate mai poti afla doar stand pe scaun la birou si schimband 3 cuvinte pe mess cu cineva cu care faci treaba asta o data pe an.
Sunt uimita cate detalii poate tine minte cineva. Lucruri marunte care s-au intamplat acum multi, multi ani. Eu abia mai stiu daca saptamana trecuta a plouat sau nu. Bine, asta-i un exemplu prost, ca la cele 40 de grade care au fost in ultimile saptamani nu am cum sa uit ca ciu-ciu ploaie, dar intelegeti voi unde bat. Deci eu habar nu am de nici un detaliu, iar omu asta isi aminteste si ca a venit a doua zi la mine, iar afara ploua de rupea. Geez, clar trebuie sa ma apuc sa-mi antrenez putin creierul ca vad ca stau prost tare la capitolul “tinut minte”. Bine, ies la ‘naintare cu justificari gen: “eram in clasa a IX-a, eram mica, nu mai stiu..”, dar nu tine. Cine imi recomanda o carte interesanta care sa ma faca sa renunt pentru cateva zile la facebook si la blogger :D? Daca se poate, una ce o pot descarca de pe net, ca si asa suntem in era in care se practica treaba asta..
PS:  Si nu, strutul nu-si baga capul in nisip. Doar se ascunde de pradatori lasandu-si capatana in jos, pana aproape de pamant, dand impresia ca si-l infig in acesta. Cica s-a facut un studiu asupra 200 000 de struti, timp de mai bine de 80 ani, si nu a fost nici un caz unde s-ar fi vazut vreun strut ascuns cu capul in nisip. Asta asa, ca poate mai sunt unii care inca nu au aflat ca este doar o legenda faza cu strutul si capul in nisip.

Pin It

Picatura care a umplut paharul

Asa cum am mai povestit, sunt genul de om care cand are da. 1 leu, 2 lei, 5 lei.. Ma gandesc ca eu am tot ce vreau, iar altii nu au nici macar bani de o paine. Macar atat pot face pentru a reda pentru cateva secunde zambetul pe fetele celor mai putin norocosi. Evident, ma uit putin la om inainte de a-i intinde o mana. Ieri eram prin parcul central cu Aletzsa. Ne opreste o batranica, mica de inaltime si slabutica, imbraca decent, cu batic in cap, gentuta (ca orice batranica dichisita). Dupa parerea mea era trecuta de 75 de ani. Ne intreaba daca suntem din Brasov. Eu raspund ca da. Ne povestete in 5 cuvinte ca ea este din Zarnesti si ca a venit in Brasov sa-si cumpere medicamente, dar care s-au scumpit si din pacate nu-i ajung banutii sa le ia, si fiind din Zarnesti nu cunoaste pe nimeni pe aici si nu are de unde se imprumuta. Cand am auzit ca incepe cu “.. sunt din Zarnesti”, am aruncat un ochi din cap pana in picioarele batranicii si am studiat-o pret de cateva secunde ceva mai atent. Clar nu era o femeie de 50 de ani careia ii este lene sa munceasca, tiganca nu era si intradevar parea amarata si intr-o situatie penibila, situatie in care statul roman are grija sa te puna cu orice ocazie. Zicea ca mai are nevoie de 12 lei ca sa-si poata cumpara medicamentele. Am scos banutii si i-am dat. La care batranica mi-a multumit si mi-a cerut numarul de telefon spunandu-mi ca ea mai vine in Brasov joi si sa facem in asa fel incat sa mi-i dea atunci inapoi. Eu nu, ea da, eu din nou nu, nu este nevoie, ca intr-un final sa cedeze, moment in care m-a intrebat cum ma cheama. I-am spus Ema, iar ea a zis “Dumnezeu sa te ajute”. Mi-a ajuns la inima aceste ultime cuvinte. Impacata cu mine insumi ca am facut un gest frumos, pornesc mai departe. Mai tarziu, cand am povestit aceasta intamplare unui prieten, mi-a dat peste nas cu o chestie gen “Batranica respectiva cu asa ceva se ocupa.. De cativa ani face treaba asta..” Oook. That’s not good. Din pacate nu stiu sigur daca vorbele prietenului erau adevarate si batranica chiar era evil, sau a fost doar un misto si saraca batranica va mai rezista cateva zile datorita medicamentelor care a reusit sa le cumpere datorira mie. Cert este ca de acum inainte nu voi mai da bani celor care ma opresc pe strada vanzandu-mi cai verzi pe pereti. Probabil batranica respectiva avea discursul pregatit de acasa, iar eu eram poate a zecea persoana care “a ajutat-o” sa-si cumpere nelipsitele medicamente. Acum ma gandesc ca poate respectiva persoana are vile prin poiana si copii cu masini de sute de mii de euro, plus nepoti pitziponci.

In fine, faptul este consumat, desi sunt in continuare socata ca astfel de personae de la care nu te astepti la astfel de marlanii poate face asa ceva. De la mine gestul a plecat ca o fapta buna. Cineva acolo sus vede aceste fapte, iar daca batranica se ocupa cu asa ceva, cel de sus nu va ierta..

Pin It

♥ Linistea de care aveam nevoie..

Mi-am promis ca ma voi intoarce in locul de unde mi-am procurat cele mai frumoase amintirii ale copilariei mele. Am promis si uita ca intr-un final am ajuns. Chiar daca sunt doar 60 de km. pana acolo, am vrut sa astept momentul potrivit pentru a reinvia dulcile amintiri ale tineretii.. Am pasit pe aceleasi drumuri ca acum multi ani, am respirat acelasi aer, am baut aceeasi apa si am revazut dupa multi ani oameni pe care inainte ii vedeam zi de zi. Sat Podul Dambovitei, judetul Arges. Bine ati venit! Cel mai frumos, linistit si spectaculos din punct de vedere al peisajelor loc din Romania..
Cu toate acestea sufletul mi s-a intristat putin cand am vazut ca si pe aici au inceput sa rasara pensiunile si vilele ca ciupercile dupa ploaie. Ce-i drept, deocamdata in limita bunului simt.
Daca sunteti prin zona, va recomand bulzul cu ochiuri de la restaurant/pensiune Izvorul Dambovitei (80 lei camera dubla/noapte). Servire impecabila, muzica linistita, mancare exceptionala si un catel scump foc ce-si plimba blanita prin curte gudurandu-se pe langa fiecare picior de om ce calca pragul pensiunii.
De asemeanea, pestera Ursilor (nu este oficiala, dar daca esti echipat si cunosti macar putin ceea ce ar trebui cand te avanti in asa ceva, vizita iese perfet), pestera Dambovicioara, cheile Dambovicioarei, parcul national Piatra Craiului, barajul Pecineagul, cabana Brusturet, statuile lui Paul Everac plus peisajele ce-ti tare respiratie sunt atractiile turistice ale zonei, si culmea, toate acestea sunt exact in jurul satului, poate cel mult la 10 kilometri de sat (Cabana Brusturet si barajul Pecineagul). Apropo, cumparaturile sa le faceti la magazinul GeDo (in centru, pe drumul ce duce la scoala si la primarie). Produse bune, proaspete si la preturi mai mult deact ok. 
Asadar, daca nu aveati planuri pentru un weekend, va recomand cu cea mai mare caldura acest satuc inconjurat de munti si inca nepoluat de manele si masini de sute de mii de euro +  soferii care vin la pachet cu aceste masini :)

Pin It

♥ Mereu Vama...

Vama.. Din nou Vama. De fiecare data cand ascult melodiile lor, lacrimile incep sa-mi curga pe obraz.
Mi-era dor sa petrec o seara cu ei, cu melodiile lor, cu versurile ce mi-au tinut de urat in zilele in care viata mea era intoarsa pe dos..
Acum ii ascult din cand in cand si mereu plang. Nu stiu de ce fac asta...
Cunosc fiecare vers, fiecare virgula si fiecare punct din majoritatea melodiilor, si de fiecare data pun suflet si cant cu ei. Poate de asta.. Poate prea multe amintiri..
Oricum, multumesc ca existati baieti, mi-ati inseninat multe zile lipsite de soare ♥

Pin It

Intalnire de gradul "infinit"!

Ies linistita de la munca, resemnata ca ma asteapta un lung drum spre casa in arsita dupa-amiezii. Am avut marea surpriza sa constat ca inamicul meu numarul 1 ma astepta la colt de strada. Singura solutie sa evit momentul era sa fac stanga-n prejur si sa o tai la fuga unde vad cu ochii. Nu sunt genul care sa fuga de confruntari, asa ca am mers cu incredere inainte, direct in gura lupului. Linistita revedere. Acele 5 minute ce nu i le-am acordat niciodata cum trebuie i le-am oferit acum, ca sa poata omu sa-si spuna tot oful ce-l are pe suflet. Cele 5 minute s-au transformat in 3 ore care au trecut ca vantul. De mai bine de 6 ani nu am mai vorbit asa, de fapt absolut deloc nu am apucat sa vorbim face to face dupa finalul demn de un film prin care am trecut. Mi-a tinut companie pe drum, ca mai apoi sa ne asezam pe o banca si sa ne spunem tot ceea ce aveam de spus. M-am gandit ca totusi 6 ani de zile ajung si ca merita dreptul la cuvant, drept ce in tot acest timp i l-am “retezat” prin taierea cracii inca din secunda doi cand avea cate o tentativa sa comunice cu mine. Intr-un final am ajuns sa-i dau dreptate cand mi-a spus ca nimeni nu se schimba. Poate fizic, poate doar de aparente, dar esenta va continua mereu sa fie aceeasi. Eu ma bucur ca am ajuns la concluzia ca sunt aceeasi. Apropo, sunt ca o batranica ce sta la banca prin satele tipic romanesti, ce observa si studiaza ca ma apoi sa barfeasca. Ei bine, am studiat si eu bine omul ce tot incerca sa-si justifice faptele si gesturile de acum 6 ani si am ajuns la minunata concluzie ca “ma bucur ca am depasit faza cand adoram sa ies cu baieti smecheri”. Sunt mai linistita acum si mult cu picioarele pe pamant fata de acea perioada. In cazul de fata, atat esenta cat si fizicul au ramas la fel, poate doar putina cizelare in vorbire, in sensul ca laudele se opreau in gat, nu ieseau pe gurita asa cum faceau in acea perioada. Slava Domnului, ca o luam la fuga de nu era asa… Cu toate astea, am purtat o discutie ce, oricum, odata si odata trebuia purtata. Acum sper doar ca o astfel de intalnire si de punere la curent cu ce se mai intampla in jurul nostru sa aibe loc pe putin peste tot atatia ani… Asta asa, ca-s egoista si ma gandesc doar la mine. Domne, daca eu nu vrea, apai nu vreau!

Am tot explicat o chestie, si-o voi repeta la nesfarsit: oameni care nu-mi "imbunatatesc" viata in nici un fel nu au ce cauta in ea. Nu am nevoie in preajma mea de oameni care-mi sunt indiferenti si care ma demoralizeaza si-mi strica ziua cand ii vad. Repet: Nu consider ca avandu-l pe el ca amic m-ar ajuta cu ceva. Nu am ce invata de la el, si asta spune multe cred. Slava Domnului, am o multime de oameni dragi sufletului meu in preajma mea, si nu vreau sa stric locurile ramase vacante strecurand cu forta pe cineva care nu are ce cauta acolo. Sper ca ieri m-am facut inteleasa cu toate tampeniile astea..

Acestea fiind spuse, ma retrag in gloria momentului urandu-va o dupa-amiaza mirobolanta. Pin It