Nu am nevoie in viata mea de oameni ce cred ca ei sunt punctul in jurul caruia universul se invarte, de oameni ce nu stiu sa fie oameni, de persoane fara de incredere. Imi place sa cred ca sunt o companie placuta si ca ma pot adapta fiecarei situatii, dar cateodata ajungi la fundul sacului, sac in care odinioara zacea increderea, simpatia, rabdarea si puterea de a zambi mereu... Daca va intrebati cumva daca sunt suparata sau trista, aflati ca nu sunt pentru ca nu am motive sa fiu, numai ca uneori simt nevoia sa vorbesc cuvinte fara nici o semnificatie anume. Vreau doar sa le insir si pur si simplu ma trezesc facand lucrul acesta.
Mi-e atat de dor sa scriu povesti, sa infloresc fraze si sa concep idei din nimic. Mi-e dor sa am din nou timpul necesar pentru toate acestea. Mi-e dor sa ascult muzica buna, muzica ce sa ma inspire in ale vietii cotituri si in baza carora sa-mi imaginez propia-mi varianta intr-o situatie anume.
Apropo, nu-i asa ca nu se termina totul doar ca intr-o zi autobuzul a intarziat? Vor fi zile in care poate nu va veni deloc si ce-ai sa faci atunci? Pornesti incet pe jos, stiind sigur ca vei ajunge intr-un final la destinatie, ce-i drept ceva mai tarziu, dar toate la randul lor, nu?
A da, si sa nu uitam ca realitatea ce se invarte in jurul meu m-a facut sa constientizez ca povestile cu happy ending nu exista, sunt doar basme. Sau nu, mint.. Ele exista, dar intr-o varianta mult mai realista si mult mai dureroasa: nu intalnim printi, printese castele si nici viata vesnica..
Îți vei aminti de mine când vântul de vest va trece
Pe deasupra lanurilor de orz
Vei uita soarele în cerul lui gelos
În timp ce ne plimbăm prin lanuri aurii
Așa că și-a luat dragostea
Să privească pentru o vreme
Pe deasupra lanurilor de orz
În brațele lui a căzut în timp ce păru-i se așeza
Printre lanurile aurii
Vei sta cu mine, vei fi dragostea mea
Printre lanurile de orz
Vom uita soarele în cerul lui gelos
În timp ce stăm în lanurile aurii
Vezi vîntul de vest cum se mișcă precum un iubit
Pe deasupra lanurilor de orz
Simți cum trupu-i i se ridică atunci când îi săruți gura
Prin lanurile de orz
Niciodată n-am facut promisiuni cu ușurință
Și au fost unele pe care le-am încălcat
Dar jur că pentru restul zilelor
Ne vom plimba prin lanuri aurii
Ne vom plimba prin lanuri aurii
Mulți ani au trecut de la acele zile de vară
Prin lanurile de orz
Vezi copiii cum aleargă la apusul soarelui
Prin lanuri aurii
Îți vei aminti de mine atunci când vântul de vest va trece
Pe deasupra lanurilor de orz
Poți să vezi soarele în cerul lui gelos
Atunci când ne plimbam prin lanuri aurii
Atunci când ne plimbam prin lanuri aurii
Atunci când ne plimbam prin lanuri aurii..
Eva Cassidy - Fields of gold
Pin It
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu