Miros de iarba proaspat cosita... Gandul mi-a zburat imediat la tara, la vacantele lungi de vara ce le petreceam acasa la bunica, in Arges, in inima muntilor. Acele zile lungi, calduroase ce erau pentru mine un izvor de energie si de viata, acele zile de care acum mi-e cu adevarat dor. Cred ca da, cred ca acum am descoperit ceea ce imi lipseste: linistea acelor zile, lipsa grijilor si prietenii cu care alergam de dimineata pana seara tarziu. Nu tineam cont ca sunt 5 sau 35 de grade, eram afara, desculta, alergam si ma balaceam in apa Dambovitei. Imi aduc aminte adesea de zilele in care osteneam facand fanul pe coclaurile din jur, diminetile in care fugeam cu vaca la pascut pe dealul cel mai inalt, datile in care faceam sarmale din foi de brusture in loc sa ajut la fan, plimbarile pe Cheile Dambovicioarei, primul sarut, descoperirea feeling-ului dat de o melodie atunci cand suferi, nebuniile facute cu matusa mea cea zapacita, zilele in care stateam la magazin si vindeam, iar in ultimul timp... serile in care mergeam cu matusa la mormantul bunicii.
Pacat ca am crescut si am uitat aceste locuri. Pacat ca drumul meu spre satucul copilariei mele a devenit tot mai rar, pana cand l-am uitat cu totul, dar inima mi-e tot acolo, chiar daca pasii nu se ma indreapta demult spre acele meleaguri
"Podu Dâmboviţei este o localitate în comuna Dâmbovicioara, judeţul Argeş, Muntenia, România. Satul are cam 750 de locuitori şi situată pe DN73 la 29 km de Câmpulung, consemnată încă din secolele XVI-XVII.
Aşezare tipic argeşeană încorsetată în depresiunea intramontană cu acelaşi nume este poarta principală prin care se face intrarea în Munţii Iezer-Păpuşa prin Valea Dâmboviţei, Munţii Piatra Craiului prin Valea Dâmbovicioarei precum şi în Munţii Bucegi şi Munţii Leaota prin Valea Cheii.
Numele satului de la confluenta Dâmboviţei cu Dâmbovicioara şi Valea Cheii, este legat de existenţa unui străvechi pod de lemn peste apa Dâmboviţei care înlesnea circulatia pe drumul dintre Câmpulung şi Braşov folosit intens de către negustori.
Fost sat de oieri ce-şi urcă primăvara turmele în munte şi le mai coboară toamna când se face "răvăşitul oilor", Podu Dâmboviţei păstrează tradiţii nealterate de câteva milenii. Cântece de oierit, doine, hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân al satului, în zeci de variante. La fel, portul popular are aici sute de taine şi simboluri pe care tot cei bătrâni ştiu a le descifra şi interpreta. Risipit, sub forma de evantai, de-o parte şi de alta a Dâmboviţei, în miez de iarnă, adormit în zăpadă, satului îi dă viaţa doar fumul iesit pe coşurile caselor. La 5 km de Rucăr, pe traseul Rucăr-Bran, Podu Damboviţei e aşezat ca într-o găleată. Aflat la poalele munţilor Piatra Craiului, străjuit de înalţimile verticale ale stâncilor Cheilor Dâmbovicioarei, de-a stânga, şi înconjurat, ca un brâu strâns, de dealuri ceva mai domoale pe flancuri, satul la o prima privire, ar părea de-a dreptul sufocat. Însă tocmai aici Dâmboviţa, cu mult înainte de a se pune prima piatra de temelie a aşezării, şi-a creat un "spaţiu de respiratie". Si asa cum largă a fost "respiraţia" Dâmboviţei, la fel de largi la suflet sunt locuitorii aşezării. Veseli, primitori, n-ar precupeţi nici un efort pentru a va face sa va simtiţi cât mai bine, oaspeţi fiindu-le! Căci de le treceti pragul, veţi simţi, ca-n copilărie, cum suflete calde şi mâini îndemanatice (de gastronomi verificaţi) vă vor ocroti şi vă vor bucura zilele de vacanţă petrecute aici. Ba mai mult, vă vor călăuzi paşii prin "labirinturi" nelegiuit de frumoase: Cheile Dâmboviţei, Cheile Dâmbovicioarei, Peştera Urşilor, Peştera Dâmbovicioarei, excursii de o zi la Curtea de Argeş cu un microbuz, spre Podişor, Branişte, Bran etc. Tot aici cunoscutul dramaturg Paul Everac a iniţiat un proiect cultural care a însemnat crearea unui complex de statui în aer liber la ieşirea din sat. Acum satul a devenit o adevarată zonă de turism rural exixstând aici o mulţime de pensiuni.
Amplasare: Podu Dâmboviţei - situat la poalele Munţilor Piatra Craiului, la 5 km de Rucăr, pe traseul Rucăr-Bran, la 29 km de Câmpulung şi la 185 km de Bucureşti. -Transport: Cu trenul până în Câmpulung, iar de acolo cu autoturismul, sau cu autoturismul pe ruta Bucureşti-Piteşti-Câmpulung-Brasov (A1 şi DN73)."
Sursa: Wikipedia
Pin It
am trecut si eu pe aici, se pare ca azi beau cafeaua uitandu-ma pe blogul tau:)
RăspundețiȘtergereSi da Sighisoara-i un oras genial, guns si ac/dc si restul sunt geniali, blogul arata bine.
Imi place, mai trec.
Multumesc frumos. Te mai astept :)
RăspundețiȘtergere