Un weekend de... 30 de grade!

Am luat un pic de pauza pentru blogging :D
Stiu ca acum ceva vreme ma vaitam ca este frig la birou, iar acum incep sa ma vait ca este cald. S-ar putea spune ca nici eu nu stiu ce vreau, dar concluzia la care am ajuns este urmatoarea: mai bine frig, decat cald. Ti-e frig, iei pe tine mai multe cojoace, bei 10 ceaiuri fierbinti pe zi, 3 perechi de sosete, fular, manusi si caciula si ai terminat cu frigul (va zic din propia experienta, pentru ca am stat asa la birou in vreo 2 zile). Dar ce faci cand ti-e cald? Bunul simt nu-ti permite sa te prezinti la munca in pantaloni scurti si in maiou, asa ca trebuie sa rabzi cu un pantalon lung si un tricou. Chiar daca hainele de pe mine stau la 5 cm de corp (sunt mai flu-flu, ca altfel nu se poate) tot imi vine sa ma balacesc in apa rece. M-am intors la geam si la usa deschise, m-am intors la curentul ce imi mangaie pletele, dar rabd, ca doar nu-mi pot lua 4 luni de concediu cat tine vara, nu?!
Acum ca v-am impartasit suferinte mea, va anunt ca am planuri marete, chiar perfecte pentru un weekend cu 30 de grade. Cu chiu cu vai, ne-am strans cativa din gasca si ne-am hotarat sa urcam pe munte. Si nu oriunde, ci pe Piatra Craiului. Nu am fost niciodata pana sus, m-am oprit la 7 scari, dar atunci am jurat ca nu o sa mai urc pana acolo in veci. Pe vremea aceea eram o lenesa, acum consider ca am ceva conditie fizica si rezistenta, asadar nu cred ca o sa-mi fie chiar atat de greu sa ma tin de "capul" gastii, care urca regulat pe Piatra.
Asadar, duminica ne vedem pe Piatra. Daca ultima zi din saptamana va fi una incarcata, ei bine, si cea de-a 6-a zi va fi la fel. Numai ca nu o sa fac lucruri ce imi fac placere, ci treaba. Multa curatenie, cu multe mutari prin casa. Neinteresant, dar asa sunt eu. Am chef de o schimbare, asa ca imi mut mobila prin camera, ca bani de una noua odata la 2-3 luni nu am.
Si cum va spuneam de escapada mea din acest weekend, va anunt ca abia astept. Bocanci, pantaloni scurti, maiou, sapca, ghiozdanul cu cei 2 litri de apa si sunt gata de drum. Singura problema este ca inca nu stiu sigur daca sa imi iau si fetita cu mine sau nu? Cand ma gandesc ca trebuie sa car un catel de 40kg pana sus, inclin sa nu o iau. De ce zic sa o car? Practic, nu o duc in brate, dar trebuie sa o tin in lesa, pentru ca nu e dusa la dresaj, si daca se vede libera si se mai si intalneste cu alti caini (am inteles ca mai sunt si alti oameni nebuni ce urca cu animalu' pe Piatra) uita de stapan si uita si cum o cheama, pentru ca nu mai raspunde la nici o comanda invatata cu greu, dar recompensata din belsug. In schimb, cand ma gandesc la cat de fericita ar fi catelu' meu in natura, mai mai ca m-as chinui sa o duc in lesa, doar sa o vad cum zburda sus pe platou. Ma mai gandesc pana duminica dimineata la 8, cand e plecarea.
Daca nu intelegeti de ce este greu sa o duc in lesa, iata explicatia: trage ca un caine turbat! :))
Pana atunci, va doresc tuturor un weekend pe plac, cu soare mult, dar racoros (cat sa supravietuim)
PS: It's Official! A VENIT VARAAAA!!!

Later edit: sa imi fie rusine! Dupa imediat 24 de ore, mi-am dat seama ca nu o sa merg pe Piatra Craiului, ci pe Piatra Mare. De fapt stiam asta, dar le-am incurcat. My mistake, sorry! :D Pin It

Alizee - Amelie M'A Dit

Ar trebui sa imi fie rusine pentru ca habar nu am de nici macar o 'boaba' de franceza. Nu inteleg, nu stiu sa citesc si cu atat mai putin stiu sa vorbesc aceasta mirifica limba.
Imi amintesc cum, copil fiind, pe bancile scolii (si aici ma refer la generala, pentru ca in liceu nu am facut franceza, iar in facultate mergeam doar la examene) eram geloasa pe colegii mei fonfaiti care incercau sa se buna bine cu profa vorbind numai in franceza, iar eu nici macar sa numar pana la 10 nu eram in stare. Nici acum nu sunt. Rusine sa-mi fie, cu R mare!!! Glumesc. Nu mi-e rusine, daca nu-mi place, nu-mi place. Prefer sa invat germana, care are o gramatica ingrozitoare (oricum germana e pe lista mea cu "must do...")
Dar acum hai sa va arat ceva.
Mai jos aveti ceva dragut de la Alizee... varianta in engleza si cea in franceza. Prima oara am ascultat-o pe cea in franceza. Mi-a placut la nebunie, chiar daca habar nu aveam despre ce vorbeste. Apoi am cautat-o pe cea in engleza (Am sperat pana in ultima clipa sa gasesc si o varianta in romana, dar nimic :D)
Care-i mai draguta? Eu dau o bila alba celei in franceza... Voi?

Engleza:
Amelie m'a dit (engleza)



Franceza:
alizee - amelie m'a dit



Ciudat, melodia se numeste la fel in ambele variante :D Pin It

Middle of nowhere...

Am prins viata, ca un fluture ce porneste in calatoria lui de o zi. Asa am pornit si eu, agale, la drum lung, spre.. middle of nowhere. Tare mi-ar placea sa aflu unde o mai fi si asta.. Oare trebuie sa mergi mult sa ajungi acolo? Oare te mai poti intoarce? Dar oare ajungi acolo by mistake, sau mergi constient catre.. nicaieri?! Folosesc adesea acest 'set' de cuvinte, fara a sta sa ma gandesc ca uneori chiar nu are nici o noima ceea ce zic. Dar pe cine intereseaza asta, atata timp cat din gurita ta ies 3 cuvinte in romana si 10 in engleza, esti in trend, si nu mai conteaza daca zici ceva inteligent sau.. nu! Ciudat.. anturaju' meu nu-i asa. Ei sunt patrioti si nu vorbesc alta limba decat romana, oarecum :D
Dar hai, ca trec de la una la alta, si nu-i corect, ca la nici una nu inchei speechu'.
Asadar, sa ne intoarcem la... nicaieri. Unde este? Cum ajungem acolo? Oare este cald, frig, ninge, ploua sau este canicula... Viziunea mea despre acest middle of nowhere (nu ca ar interesa pe cineva :D) este asta: desert, un copacel uscat in mijlocul intinderii de nisip, cativa scaietii purtati de vant si atat... a daa, cer senin si o canicula de nu iti poti imagina... Cam asa ar arata acest middle of nowhere pentru mine. Desi daca ma gandesc mai bine, in loc de nisip, ar da mai bine niste pamant uscat de seceta (nu d'ala negru, ci d'ala de culoarea nisipului, dar care nu-i nisip, ci e pamant.. you get it!)
In fine, hai ca trebuie sa plec. O sa adorm urmarind 'Paul' care cica-i bunicel. De fapt nu o sa adorm, ca o sa fiu la Cityplex. Dar poate ma aduce jumatatea mea pe brate, asta daca intradevar o sa adorm, desi ma indoiesc ca o sa fac asta, oricat de prost ar fi filmul.
PS: Are we alive, or are we just a bunch of zombies?! (you know.. yesterday.. May 21th 2011) Pin It

Cum ma imbrac in concediu la turci

Cu aceasta combinatie de cuvinte, cineva a juns pe blogul meu. Pacat ca nu a gasit ce cauta, dar in schimb mi-a dat mie un subiect. Ei bine, de aici incep sa dezvolt idei, planuri si ganduri. Pacat ca trag de timp, si asta pentru ca habar nu am ce sa scriu. Totusi ma intreb, oare trebuie sa ne imbracam cumva anume daca facem concediul la turci? Hmmm... nu cred ca exista un tipar specific. Te poti imbraca cum vrei, in limita bunului simt (intelegeti voi unde bat). Atata timp cat te simti comod, ce conteaza ca nu porti tocuri de 15 la fel ca restul de 90% din pitipoantecele ce dau vulgar din fundulet pe langa tine, sau ce conteaza daca buzele si unghiile tale nu sunt roz aprins, iar blondul din parul tau nu orbeste soarele?! Trebuie sa fii mandra de cum arati, de cum te imbraci si de cum gandesti (desi la o prima vedere inteligenta conteaza intr-o proportie foarte mica) pentru ca la urma urmei mergi acolo sa te simti bine, alaturi de prieteni, nu sa etalezi ce ai tu mai nou in garderoba. Acum ca am dat impresia de fata inocenta si cuminte, hai sa insir niste must have-uri ce nu o sa-mi lipseasca din troler-ul meu cel nou, gri cu floricele, de la Lamonza (scuze, trebuia sa ma laud): platformele, costumele de baie - cat mai multe si cat mai colorate (eu m-am oprit la 4, dar pana in septembrie, cine stie?), rochitele flu flu, placa de par, bratarile ultra mega imense impreuna cu cercei ultra mega imensi (scuze exagerarea), palariuta de plaja, pareo (la fel de colorate si la fel de multe)... Sunt absolut convinsa ca am uitat cateva lucruri, dar daca mai insir, o sa va zic tot ce imi iau la mine. Deci, astea numai must have nu sunt. Si sa nu mai intru si la trusa de cosmetice, cu care o sa duc o mare lupta sa nu o fac de 2 kilograme.
In concluzie, haine cat mai lejere, cat mai colorate, un machiaj cat mai natural, un par prins alandala intr-un (sau intr-o, pentru varianta in enegleza?) poneytail, unghii colorate natural (clar, facem exceptie pentru cei 10 mititei de jos, pe care abia astept sa-i colorez in 10 culori diferite), gentuta mica - cat sa incapa un mic telefon mobil si un mic aparat foto (bani nu ne trebuiesc, ca avem jumatatile cu noi). Sunt pro pentru platforme, de orice fel, orice culoare. Iti lungeste piciorul si iti da o tinuta minunata.
Mama ce tare sunt. Hai ca am scris cateva idei, si parca nu imi vine sa ma opresc, desi ar fi cazul, pentru ca maine ma trezesc devreme, iar la munca - ca de obicei in ultimul timp - am muuulte de facut.
Asadar, un concediu placut tuturor celor care pleaca pe undeva la vara, si.. la cat mai multe zile de lenevit pe alte meleaguri! Pin It

1 2 3.. Cine da mai mult?

Gasca incepe sa creasca. Gasca de concediu incepe sa creasca, pentru ca noi suntem aceasi ciudati dintotdeauna, ba chiar ne imputinam (multumim pentru asta prietenilor care au plecat peste hotare sa plateasca impozite si altor state: multumiiim)
De la 4 tolomaci intr-o masina, acum suntem 8 tolomaci in 2 masini, adica 4 perechi. Asadar, care se mai baga la o Turcie la inceputul lui septembrie? Hai ca nu-i scump :D Pin It

Vine vara, vine vara!

Gata, am intrat in 'febra' concediului, a verii, a bronzului cu care o sa ma imbrac, sper, cat mai curand. Imi fac curat in dulap, scot hainele subtiri mai la indemana, ce conteaza ca afara nu sunt mai mult de 15 grade?! O sa ma incalzesc cu caldura sufleteasca :D Si ce daca in concediu o sa plec prin 30 august? O sa fie 10-11 zile, din care vreo 3 le petrec pe drum, cu 'nasii', hai-hui pana in Turcia si 8 zile de stat tolanit la soare. Pana atunci trebuie sa ma gandesc cum sa trec peste vara, ce iesiri scurte sa organizez ca sa nu fiu suparata ca este asa departe concediul.
Asadar, hai vara, ca de supravietuit... om supravietui!

Rosu si Negru - Val de mare

Pin It

Biiig change of plans, in a good way!

"Grecia, Grecia, Grecia... Hmmm.. Totusi nu Grecia, hai in Turcia." Cred ca asa au gandit baietii nostri cand au fost sa plateasca avansul pentru concediu (da, abia acum). Au plecat cu banii pentru Grecia, dar intr-o ora s-au intors cu banii dati pe 7 nopti in Kusadasi, all inclusive la hotel Akbulut (pe dinafara tot comunist arata, la fel ca cel din Grecia).
Ce sa zic, este ok, atata timp cat ma duci la mare, iar aici pare chiar ok. O sa profit de tot acel all inclusive la maxim. Abia astept. Pin It

Trista, azi si cateva zile de acum inainte

O zi tare obositoare si full, dar nu las sa se vada asta pe fata mea. Chiar daca ma vait, nu fac din asta un capat de lume si cu atat mai putin nu las cele 8 ore sa-mi strice cele cateva ore ramase pe zi pentru distractie (aceste randuri sunt pentru Aletzsa)
Ziua de azi a inceput ok, relax, dar in jurul orei 14 lucrurile au inceput sa o ia razna, dar razna rau de tot, intr-un sens urat. Nu pentru mine, ci pentru un coleg ce mi-e foarte drag si cu care ma inteleg super ok. Au iesit la iveala niste prostioare facute de el, prostioare ce nu le face de azi, de ieri, ci de vara trecuta. Nu dau detalii. Si-a dat demisia la zi, fiind constrans de circumstante. O sa fie tare urat la munca fara el. Era sufletul etajului. Radeam impreuna de ne tavaleam pe jos, fara sa ne pese ca ne aud pana si cei ce trec prin fata cladirii. Sincer, sunt socata de ceea ce am aflat. Sedinta de azi cu domnul director, avocatul, sefa departamentului lui si sefa mea a tinut cateva ore bune. Cel putin domnea linistea in biroul respectiv, o liniste mult prea inspaimantatoare ca sa ramai indiferent. Nu cred ca o sa mai vina la munca dupa ziua de azi. Nici nu am apucat sa-mi iau la revedre. L-as suna, sa-i spun ca imi pare rau si ca nu-l condamn, dar nu cred ca mi-ar raspunde, si in plus de asta mi-ar fi rusine de rusinea lui. In schimb, mi-ar place tare mult sa tinem legatura, noi, gasca aia traznita de la etajul 1, dar o sa fie greu. Probabil sunt singura care nu-l arata cu degetul. Cel putin deocamdata, pentru ca inca nu se stie. Cateodata ma enerveaza ca lucrez la departamentul la care lucrez, pentru ca intotdeauna aflu prima si stiu tot ceea ce se intampla, si ma enerveaza ca trebuie sa-mi tin gura. Dar noh, asta-i regula si prefer sa stau pe fundul meu si sa nu o incalc. O sa-mi spun parerea in ceea ce-l priveste pe colegul meu, in momentul in care cineva cu gura mare din cei ce stiu nu se va putea abtine. Asteptam momentul, ca sigur va veni curand. Macar sa nu se afle de la mine.
Gata, am incheiat subiectul asta, desi as vrea sa va reamintesc ca inca sunt in stare de soc, si cred ca asa voi fi cateva zile de acum incolo.
Asa cum v-am zis vineri, va povestesc cateva chestii legate de 1 mai, dar sincer prea multe nu am ce sa spun. Weekend departe de casa, cu gasca, gratar, bautura, poker (profitam si jucam cat de des putem, acum ca ne-am cumparat servieta cu 'chips-uri' si carti), noapte alba, dormit putin, mancat mult, baut mult, ras mult... Mai pe scurt: inca un weekend reusit, desi era mai reusit daca ajungeam la mare.
Acum ca i-am dat detaliile cerute lui Yoyo, ma retrag sa fiu trista ca de maine nu va mai fi la fel la munca.

Later edit: Imi vine sa plang, pentru ca am mai pierdut un coleg de munca de nota 10. Am lacrimi in ochi... Stiu, sunt o plangacioasa, dar sunt atat de trista... Pin It

Cresc iarba in balcon

1 maaaaai! Inca nu, dar peste 1 zi jumatate, da. Nu o sa fiu la mare, nici la munte, nici in alta tara, nici macar in alt oras, ci o sa fiu la a doua mea casa, cea de vacanta, care de fapt este la munte si este in alt oras. My mistake, sorry!
O sa ne ospatam cu un bine meritat si mult asteptat gratar, o sa jucam carti (ca de obicei) si o sa ne imbatam (ca de obicei), iar luni revenim la munca, sfarsiti si mai mult tarash decat pe picioarele noastre. Doar suntem romani si nu stim sa facem altceva de 1 mai, decat sa ne 'gratarim' si sa bem. Nimic nou.
Zilele petrecute alaturi de prieteni fac toti banii, mai ales cand gasca in care te invarti este formata din oameni de nota 10.
O sa ne auzim saptamana viitoare, cu impresii legate de acest minunat weekend.

PS: Azi se intoarce in Anglia prietenul de care va povesteam in postarea anterioara. Este putin mai resemnat. O sa-i fie greu, dar o sa avem grija sa ii amintim ca suntem alaturi de el si ca lumea nu se sfarseste doar pentru ca ea nu a stiut sa aprecieze ce are.
PSS: Pierd nunta printului!!
PSSS: Nu am balcon!

Have fun! Pin It

Din categoria: nu totul este roz!

Este trist sa-i vezi pe cei din jurul tau cum sunt in stare sa faca orice pentru iubire. Cu adevarat trist este ca eu ii judec, eu cea din afara, cea care isi traieste propia telenovela in ceea ce priveste acest subiect.
Cum sa vii tu de pe o zi pe alta tocmai din Anglia, doar pentru ca ea te-a anuntat ca si-a gasit pe unu' si vrea sa se desparta de tine? Bine, este adevarat, 6 ani jumatate nu este deloc putin, dar chiar si asa?! Sa iti pierzi job-ul si ceea ce ai realizat acolo, sa vii aici si sa fi calcat in picioare? Asta este iubirea adevarata? Egoism, lipsa de bun simt, indiferenta, uitare... Ce cuvinte 'frumoase' caracterizeaza acest sentiment atunci cand ajungi la final. Nu este corect! Iti dedici atatia ani unei persoane, ca mai apoi sa te dea la o parte, doar pentru ca nu te mai ridici la nivelul ei, pentru ca nu-i mai poti oferi ceea ce vrea? Se pare ca adesea uitam de unde am plecat, si alaturi de cine am pornit la drum. Nu zice nimeni ca trebuie sa-ti petreci tot restul vietii alaturi de primul haiduc ce-ti iese in cale, dar nu, nu asa se pune capat.
Pentru cei ce nu cunosc povestea in intregime, nu o sa inteleaga mare lucru, iar eu din pacate nu am timp sa spun chiar totul, si sincer.. nici nu vreau sa dau prea multe amanunte.
Sa nu uitam ca feeling-ul de la inceputul unei povesti iti poate suci mintile, astfel incat sa ajungi sa faci mari tampeni. Asta o poate confirma oricine. Dar sa nu uitam ca feeling-ul trece, norisori si stelutele se retrag si ramai cu ceea ce ai ales, poate o alegere bune, poate nu...
In final, propun sa nu mai traim pe alte planete, sa coboram din pod si sa asteptam si un al doilea gand, inainte sa ne aventuram cu capul inainte ca niste berbecuti ce nu vad nici in stanga nici in dreapta. Pin It

Miros de primavara

Pin It

Uitam sa multumim, dar cerem in continuare

Multi imi critica gesturile, iar si mai multi rad. Nu o fac pentru ca este post, sau pentru ca este saptaman mare, este un gest pe care-l fac din clipa in care am inceput sa fiu "pe banii mei". Mi-e mila de mine si ma compatimesc acum cand ma gandesc cat de nerecunoscatoare sunt pentru ceea ce am. Ma plang ca nu-mi ajung mereu banii sa ies in oras in fiecare saptamana, ma plang pentru ca nu am bani sa-mi cumpar haine de firma o data la 2 saptamani, ma plang pentru ca nu mereu dispun de banii necesari pentru plecarile din weekend cu gasca. M-am plans ca nu am avut bani pentru avansul de Grecia, dar a 2 zi ii aveam in portofel. Da, sunt o nerecunoscatoare. Ma plang pentru niste lucruri atat de marunte, incat uit cateodata sa arunc cate un ochi si in jur sa-i vad pe oamenii ce sunt indreptatiti sa se planga.
Doamna de la pasaj... Are in jur de 30 de ani, dar ii dai mai mult, pentru ca este o femeie muncita, iar asta i se citeste pe chip. Are 2 copilasi, imbracati modest, nu murdari, nu cu haine rupte. Pe femeia aceasta nu am auzit-o niciodata sa zica "dati-mi va rog un ban sa-mi cresc copii" sau alte chestii de genul. Singurul cuvant ce l-am auzit din gura ei vreodata a fost bogdaproste. Si asta mereu o zice cu ochii luminati, multumindu-ti ca i-ai dat acel putin cu care mai poate trai o.. jumatate de zi. Astazi, ei bine nu ma laud, dar i-am dat ultimii leuti din portofel. Nu imi pare rau si nu am facut-o pentru ca e post si ca trebuie sa faci fapte bune. Pur si simplu, aceasta femeie sunt sigura ca nu sta la cersit pentru a avea mai mult. Sunt sigura ca nu are o vila si nici sot miliardar. A coborat la acest nivel satula de gandul "Doamne, cu ce cumpar maine o paine?" Mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca eu ma plang ca nu imi ajung banii sa-mi fac toate mofturile. Eu mananc zilnic numai mancare buna, dulciuri, fast-food, fructe de fiecare data cand am pofta. Am mereu bani in buzunar. Imi cumpar parfumuri scumpe, ma plimb, ies in oras, am internet, am telefon, iar mama gateste aproape zilnic altceva, un lux ce sigur acea femeie nu si-l permite. Ma intreb, cum de am curajul sa ma plang ca nu am destul? Cum de am tupeul sa cer mai mult, cand viata mea este perfecta si plina cu de toate?!
La fel si cu batrana de la magazin. O doamna in varsta, careia i-am dat 10 lei. Imbracata modest, fara a scoate un sunet, dar fixandu-te cu privirea si cerandu-ti cu disperare un mic ajutor. Privirea ei dupa ce i-am dat banutii m-a pus pe ganduri. O privire blanda, cu ochii inlacrimati. Si acum cand imi amintesc ma ia cu fiori.Atunci mi-am dat seama pentru prima oara ca nu sunt corecta.
Acestia sunt oamenii impinsi la astfel de gesturi poentru ca intradevar nu au si nu pot face nimic. Oameni disperati, pentru care ziua de maine este departe.
Un gest marunt pentru tine, pentru cel care are, inseamna enorm pentru cel din fata ta, cel care intradevar priveste bucata de paine ca un dar de la Dumnezeu.
Cu o lacrima in coltul ochilor, va indemn sa multumiti celui de sus pentru ceea ce aveti si sa fiti recunoscatori. Pin It

Afara soare, inauntru frig...

Mi-e cald, mi-e frig... din nou mi-e cald si iar mi-e frig, inchid geamul, il deschid si tot asa. M-am plictisit sa tot fac asta, m-am plictisit si de munca, m-am plictisit de mutrisoarele ce ma inconjoara, m-am plictisit de gandurile mele, m-am plictisit si de hainele mele, desi spre disperarea unora, o data la cateva zile adaug ceva nou in garderoba. Sunt o plictisita. Recunosc si nu mi-e rusine.
Oare cum devenim plictisiti? Oare de ce doar intr-un anumit punct spunem: gata, m-am plictisit!? Din cate m-a invatat mama, plictiseala ne da tarcoale in 2 cazuri: atunci cand nu avem ce face (nu este cazul meu) si cand lenea sta si ne sufla in ceafa. Plictiseala inseamna de fapt lipsa de chef si de energie. Nu ai energie, asa ca trebuie sa faci rost de ea, iar pentru asta iti trebuie o vointa maaare, ceea ce din nou, nu este cazul meu. Singurul lucru pe care l-as face acum, cu o nespus de mare placere, este sa stau in pat ca o leguma si sa consum timpul degeaba, ca si asa este destul.
Singura bila alba a plictiselii (zic si eu, ca si cum ar exista asa ceva) este faptul ca involuntar facem lucruri noi si unele chiar ingenioase. Desenam, pictam, colectionam, ne jucam, citim (stiu, astea nu sunt lucruri ingenioase, dar nu mi-a venit nimic altceva in cap)
La urma urmei, cu totii suntem niste plictisiti si niste plictisitori. Face parte din viata noastra aceasta stare, si.. in pana mea, ii acordam prea mult timp!
Hmmm...oare acum eu sunt plictisita, sau doar sunt o lenesa si jumatate? Pin It

Raindrops keep fallin' on my head...

Afara ploua. Nimic nou as putea spune. Asa se arata vremea dincolo de geamul aburit al biroului de cateva zile bune. Dar nu ma descurajez, este abia inceputul (inceputului) sezonului cald si stiu ca in concediu o sa am parte de soare si caldura. Apropo, s-ar putea sa bucur de minunatiile Greciei mai repede decat as fi crezut. Mai exact, prin iulie. Stiu, sunt oarecum dezamagita. Nu am timp sa ma fac piesa pana atunci :))Dar lucrez din greu la asta si poate reusesc. Dar mai piesa as fi in septembrie :D
Asadar, cum dau pe aici din ce in ce mai putin (in sensul ca scriu rar, ca de intrat pe blog intru zilnic - doar pentru a vedea actualizarile blogurile 'urmarite'), m-am hotarat sa parasesc incet-incet terenul de joaca si sa ma retrag in cochilia mea. Nu mai am aceeasi tragere de 'mana' sa scriu si parca nici chef sa-mi insir povestile mele de zi cu zi pe aici...
Cred ca de la vreme mi se trage, asa ca tac si ma mai gandesc la asta peste weekend (la un pokeras) :D
PS: Weekendul trecut a fost de nota 10+ (multumiri scumpilor mei prieteni)
...they keep fallin' Pin It

Spre.. nicaieri

"Ati vazut filmele alea in care oamenii, ca sa se razbune, mai trag niste gloante in cadavrul dusmanului lor desi stiu ca acesta e mort? Ei bine, oricate gloante ai descarca in cadavrul unei iubiri pierdute n-o sa-ti potolesti setea..."

(Sursa: http://tudorchirila.blogspot.com/2011/04/prostii.html) Pin It