In cautare

Idei, am nevoie de idei! Pin It

Nici cerul nu e ca in Romania

Dupa cele 2 saptamani petrecute in Germania, ma bate gandul sa imi gasesc un job pe acolo. Stiu, stiu, eu nu am fost in stare sa plec in Bucuresti cu un job, d'apai la 2000 km. Oricum, viata este altfel acolo. Oamenii nu se compara cu cei de la noi. Acolo nu auzi claxoane, acolo nu ai parte de un trafic infernal, acolo statul nu iti ia si ultimul banut, acolo e altfel, este mult mai bine. Acolo nu te condamna nimeni ca esti roman. Este adevarat, nici acolo nu umbla cainii cu colaci in coada, dar este semnificativ mai bine. De fapt, oriunde este mai bine ca in Romania. Pai hai sa ne gandim putintel la bani, pentru ca sa fim seriosi, asta conteaza cel mai mult. La un salariu mediu de 2000 euro, iti permiti sa platesti 600 euro chirie, sau sa zicem mai bine, sa cheltuiesti 1000 - 1200 euro cu chirie si utilitati si tot iti ramane ceva.
Merita sa incerci sa faci ceva acolo, sa iti incepi viata de la zero. Casa noua, job nou, prieteni noi. Nimic sa nu aiba legatura cu tara de unde ai venit. Dar ca sa ajungi sa realizezi asa ceva, trebuie mai mult decat vointa. Iti trebuiesc studii, recomandari, poate si ceva pile, de ce nu?
Eu as vrea sa realizez atatea, dar nici macar in stare sa fac un master nu sunt. De la an la an tot zic: poate anul asta. O sa raman cu vorba asta pana la adanci batraneti.
Toate ca toate, nu pot uita deloc ceea ce am vazut in cele 2 saptamani. Iata cateva 'lucruri' ce nu le pot uita:

Pin It

My 'high' experience - part 2

Amsterdam.
Ce as putea sa spun despre acest oras? Cred ca toata lumea stie de ce am vrut sa ajung pe acolo.
Hai sa incep cu inceputul, ca sa mai lungesc postare.
Drumul pana acolo a fost fain. Lung, dar ok. De fapt nu chiar asa lung. 400 km, dar pe autostrada nu-i prea simti cand gonesti cu 180 la ora.

Am trecut putintel si pe langa mare

Apa si pe o parte si pe alta a autostrazii. Deci ei au facut autostrada prin mijlocul marii, iar noi nici macar 200 km de autostrada nu avem? Foarte tare! :))

Am ajuns in Amsterdam. Un oras foarte aglomerat. De oameni si de... bicicletele lor.

Ati mai vazut vreodata atatea biciclete la un loc?

Ne-am plimbat prin centru, pe la muzee, desi toti cei din grup vroia sa termine cat mai repede episodul cu 'oameni culti ce viziteaza muzee' si sa trecem la ... 'd-ale noastre'.
Plin de coffee shop peste tot. Unde te uita-i numai coffe shop. Inteligenta mea nu mi-a dat un ghiont sa fac si eu o poza ca tot omu' la un astfel de.. bar. Dar sunt multe sa stiti, iar mirosul de 'joint fumat' te ameteste de cum il simti. Evident am cautat un coffeshop mai liber si... ne-am simtit bine. Something easy. Tutun cu marijuana. Se fumeaza ca o tigara normala. Ne-am luat si pentru acasa. Tot ceva easy si inca ceva mai hardcore, vorba baietilor. Numai marijuana. Se fumeaza mult mai greu. Este atat de ciudat. Nici nu simti cand tragi in piept atat de puternica este. Eu ca taranul, am tras fumuri zdravane, ca sa simt ceva, dar nimic. Dupa o jumatatede ora am inceput sa simt. Toate sa invarteau, capul mi-era greu si parca totul se misca muult mai incet decat ma miscam eu. Senzatia a durat vreo 2 ore. Nimic deosebit. Ma asteptam sa fie ceva foarte interesant, la cate am tot auzit. Cica 'te simti mai bine'. No shit! :))
As fi vrut sa aduc un joint hardcore si acasa, dar am venit cu avionul (iar masina pe platforma) asa ca nu mi-am permis sa risc.

Superb, mirific, de neuitat, pe scurt: o experienta ce vreau sa o repet cat mai repede.
(Apropo, nu este chiar atat de scump biletul de avion pana in Amsterdam :D) Pin It

Perechea potrivita

Azi am fost la shopping. Cautam o rochita pentru nunta, nunta de care am aflat abia azi, adica azi am primit invitatia, pentru 18 septembrie. Bineinteles ca nu mi-am gasit rochita, dar nici banii nu-i mai am. Mi-am luat o pereche de blugi, dar asta dupa ce mi-am facut un car de nervi parcurgand de 5 ori drumul raft blugi - cabina proba. Foarte greu sa-ti gasesti niste pantaloni faini, mai ales atunci cand nu ai 90 - 60 - 90. De fapt cred ca este imposibil sa iti gasesti o pereche de pantaloni care sa-ti vina perfect. Cand te apuci sa cauti pantaloni, ai in minte un model, cum ar trebui sa arate, ce culoare... pacat ca socoteala de acasa nu da cu cea din targ.
Totusi mi-am luat ceva de care sunt mandra. Nu sunt nici pe departe ce as fi vrut, dar sunt ok. Noi sa fim sanatori.
Gata, inchei. Asta a fost doar un intro. Ma intorc la partea a 2-a din "my 'high' experience". Pin It

My 'high' experience - part 1

Am revenit, desi practic nu sunt in fotoliul meu de acasa, ci tot peste granita scumpei noastre tarisoare.
Asta este mai putin important acum, pentru ca oricum este sfarsitul povestii si nu vreau sa stric nimic. (mda, trebuia sa fiu acasa de o zi, dar ceva zile in plus de 'vacanta' nu strica niciodata).
Dupa cum se stie, acum mai bine de o saptamana am plecat intr-o mica vacanta in afara Romaniei.
O prima oprire, de o noapte, am facut in Arad.

Frumos oras, iar pensiunea la care am stat a fost de nota 10. Pacat ca drumul pana acolo ne-a luat aproape o zi intreaga, iar in afara tarii intr-o zi am strabatut aproape 3 tari. Lipsa autostrazilor si chiar a drumurulor nationale asfaltate cum trebuie isi spune cuvantul.
Ungaria, Slovacia, Cehia. Germania, Olanda. Am trecut de primele 2 cu viteza luminii, o a doua oprire de o noapte a fost in Cehia, Praga, intr-un camin studentesc transformat in hostel pe perioada verii.

Ieftin, curat si in buricul targului. Am experimentat si eu pentru o noapte dormitul intr-un camin cu baie si dusuri la comun, cu galagie pe hol si mai ales sa nu uitam de barul din cadrul universitatii, pe care l-am admirat oarecum din departare. Aaaa, sa nu uitam sa mentionam ca si Bratislava este un oras superb, asta ce am vazut din masina, din trecerea mea cu viteza luminii prin Slovacia.

Dimineata am pornit din nou la drum. La drum, adica la vizitat Praga si la cascat gura prin cetate.

o fi de aur? 

Cehia. Coroana ceheasca, 'copeici' cum imi place mie sa le zic, m-a omorat. Nu se primeste pe nicaieri euro la ei, ci doar moneda lor nationala.Nu este greu deloc. 25 de copeici = 1 euro. Simplu, dar atat de complicat cand tu nu vorbesti limba lor, ei nici atat pe a ta, iar engleza este ca 'ungurestele' la noi. Am luat teapa cu 100 de copeici la o benzinarie, dar nu m-am agitat foarte tare, pentru ca eram in primele zile de concediu, zile in care inca mai aveam o caruta de bani.
Dupa gura cascata din Praga am zis ca ar fi timpul sa o iau din loc, Zis si facut. Ma mai desparteau doar 6 ore de condus nebun pe autostrada pana in Germania, destinatia finala. Am ajuns seara tarziu si am cazut imediat lata. Somn de voie pana a doua zi.

'Welcome you... romanian people', parea ca sopteste Bremen-ul a doua zi dimineata.
Aici am avut un apartament cu 3 camere la dispozitie. Ce altceva isi mai poate dori cineva? O tara straina, un loc in care sa stai singur si pentru care nu platesti nici un cent si o masina la dispozitie. Frumos. Pacat ca toti banii alocati pentru vacanta s-au cam dus din primele zile, dar nici asta nu a fost o problema foarte mare. Romanul tot roman ramane. Imprumutul este la putere, slava Domnului ca am avut de unde.
Am hoinarit cateva zile prin imprejurimi:
Centrul istoric al Bremen-ului

Hamburg

Bremerhaven.

Marea splendoare, punctul culminant al calatoriei a fost Amsterdam, dar asta este o alta poveste, intr-o alta parte (2), intr-o alta zi. Iar intr-o alta parte (3 probabil) o sa urmeze si experienta avuta in cel mai mare muzeu de jucarii din lume (conform spuselor lor) Pin It

Ultimii 10 metri

Gata. In juma de ora o sa plec in mult asteptatul concediu.

Ne auzim cam in... 10 zile!

Acum mai spun doar atat: Amsterdaaam, viiiin! Pin It

Anotimpuri

Amintiri, dulci amintiri. Nici un cuvant nu ar putea explica si reproduce distractia si momentele unice petrecute vara trecuta. Pacat doar ca au luat sfarsit atat de repede.


Asculta mai multe audio Muzica

Acum totul a devenit... doar o melodie mai lenta, dar la fel, cu acelasi sens...


Asculta mai multe audio Muzica

Nu o sa lasam trecerea timpului sa ne faca sa uitam ce a fost, nu-i asa? Pin It

Liniste

Nu am mai revenit ieri pentru ca nu am avut timp, dar astazi de dimineata mi-am amintit de peisajele superbe de acolo de unde am fost weekendul trecut, motiv pentru care am venit zambareata la munci si cu chef de a impartasii tuturor ca zona Covasna este minunata din punct de vedere a ceea ce poti vedea pe acolo.
Din pacate nu am reusit sa imortalizez cela mai frumoase lucruri, dar cu siguranta pozele acestea aduc liniste in sufletul oricarui om.

Pin It

Disperare

Nu am internet acasa de mai bine de o saptamana, ba chiar peste 2 zile se fac exact 2 saptamani! Cum sa supravietuiesc eu lumii moderne fara conexiune la internet?
Singurul lucru ce pot sa-l fac este sa pandesc modem-ul si vad cand licare toate butonasele si atunci hop pe el ca sa profit de timpul pe care-l am. Dar 5 minutele nu-mi prea ajung 'sa-mi fac toate nevoile'. Bine ca pot sta la munci pe net. Macar atat!
O sa revin mai tarziu ca acum am ceva trebuta (manca-le-ar mama de diminutive). Pin It

Despre nimic

'A avea un blog nu consta in postari zilnice, fara nici un sens'. Deci da, ce sa spun? Ma regasesc printre blogari care scriu doar de dragul de a scrie ceva, orice, chiar daca 'povestile' nu au nici un sens. Ar trebui sa incep sa fabulez istorioare si povesti cu tenta SF, sa scriu ceea ce fac zilnic, dar din pacate nu am o viata foarte interesanta. Problema mea cea mare este ca nu ma pot desprinde de acest mic jurnal. Cand ajung acasa, normal ca primul lucru pe care il fac este sa deschid calculatorul, ca mai apoi, prima pagina ce o accesez sa fie cineva-spunea. Am devenit dependenta, asa cum eram odata de hi5 si facebook (de ultimul nu sunt inca lecuita, dar ma straduiesc). Pai facand lucrul acesta, normal ca la un moment dat stai cu degetale deasupra tastaturii fara sa-ti vina nimic in minte, cam asa cum eram inainte sa ma apuc sa scriu chestia asta.Dar dhee, nu ma pot abtine. Nu-mi gasesc o alta activitate ce sa ma faca sa uit de existenta acestui 'mic paradis' in care imi pot face de cap. Si cand ma gandesc ca am un prieten (chiar foarte iesit in lume si foarte sociabil) care nu are nici macar adresa de mess. Tind sa cred ca asa este cel mai bine. Tehnologia asta nu ne face decat rau, dar din pacate nu ne putem abtine.
Toate acestea se intampla de cand am incetat sa-mi tin un jurnal pe hartie. Bine, asta s-a intamplat acum multi ani, dar dupa 8 ore de munca + caldura + haos nu prea mai ai chef sa scrii intr-un jurnal 'de hartie'. Chef nu ar trebui sa am nici pentru acesta, dar asa cum am mai zis, aproape toata lumea are blog, asa ca trebuie sa incerc sa tin si eu pasul.
Nu sunt interesata de cate persoane imi citeste blogul, sau de unde sunt, sau cat timp au stat, sau ce anume este cel mai des citit, sau care sunt cuvintele dupa care ajunge lumea pe blogul meu (recunosc, am avut cateva tentative de instalat diverse chestii pentru asa ceva, dar am esuat) ci pur si simplu scriu pentru mine, pentru sufletul meu, desi cateodata sunt reticenta si nu scriu chiar tot ceea ce am pe suflet.
Mi-ar placea sa am o deplina libertate in ceea ce consta gandurile mele, sa pot scrie fara teama ca cineva va citi si va interpreta altfel ceea ce am scris, tocmai de aceea prefer sa ma rezum la aberatii fara nici un sens.
Gata, trecem la prostioarele noastre de zi cu zi. Sunt la a 7-a cana de apa, calaie, mama ei de apa, ca la cele 40 de grade din birou nu are cum sa fie rece, iar frigiderul este cu 2 etaje mai sus, deci da, o beau calaie, caci lenea este mai mare decat placerea de a bea apa rece din frigider, si oricum nu este buna la o asa caldura.
Constat, eu si restul populatiei, ca lumea se modernizeaza pe zi ce trece tot mai mult, iar noi ne adaptam incetul cu incetul la tot ceea ce este nou, iar asta o facem fara ca nici macar sa ne dam seama. Uite, de exemplu, prietena mea Anqutz si-a facut blog. Doar din cauza insitentelor. A spus: 'ok, imi fac'. Dovada vie ca ne adaptam si ca ne place ceea ce facem. Cel putin asa zic eu. Si culmea este ca, desi este la prima postare, scrie chiar ok. La cat mai multe postari Anqutz, si bine ai venit in blogosfera. Pupici.

PS: Din punctul meu de vedere, cel mai greu este sa gasesti un titlu postarii. Cateodata mi se pare chiar imposibil sa asociez 2 - 3 cuvinte ca sa formez un amarat de titlu. Asa ca in mare parte, titlurile mele nu prea au legatura cu 'interiorul'. Pin It

Vreau. Da, chiar vreau. Vreeaau, nu intelegi?

Cald
Foarte cald
Fara aer conditionat
Nu este o zi ideala de stat la birou
Vreau acasa
Vreau sa ma balacesc in apa
Sa savurez o limonada
Si fructe multe
Vreau sa ma racoresc
Vreau sa plec mai repede in concediu
Nu vreau sa ma mai intorc din concediu
Vreau sa fie racoare afara
Si sa ploua
Sa alerg prin ploaia racoroasa
Vreau sa nu ma uit inapoi,
Dar totusi vreau sa stiu ce se intampla in urma mea
Vreau sa am chef de munca
Si sa nu mai fiu asa plictisita
Vreau atatea
Dar mai ales, vreau 'curaj' sa le fac pe toate! Pin It

Povestile copilariei

Se spune ca atunci cand iti sarbatoresti ziua de nastere, inainte sa sufli in lumanarile de pe tortul ce se presupune ca il primesti, trebuie sa iti spui o dorinta, dar nu cu voce tare, pentru ca risti sa nu se mai indeplineasca. Ei bine, ultimile dati in care mi-am pus o dorinta, asa ca la carte, respentand toate conditiile, nu mi s-a indeplinit absolut nimic. Atunci, ma intreb, care este rostul sa o spui in gand? Sau care este rostul sa-ti mai pui dorinta? Sau asta este o chestie pentru copilasi, ca sa le faca viata mai roz decat oricum este? (asta in cazul pustilor de pana in 5 - 6 anisori). Sau din toata populatia globului care practica acest 'sport' au avut cu totii parte de surpriza indeplinirii dorintei, si doar eu nu am primit nimic? Ma irita treaba asta!
Hai sa dezbatem putintel si povestea lui Mos Craciun. De ce? Hai sa mintim copii. Desi recunosc, partea din viata in care crezi in mosul acela gras cu barba si par alb, sanie si reni si care incape pe horn, este cea mai frumoasa din toata copilarie. Cine nu isi aminteste cum stateam sa il pandim sa vedem cum arata? Pe el, pe Mos Nicolae si pe Iepurasul de Paste. Acum nu imi convine ca trebuie sa spunem aceste povesti copiilor, dar asta face parte din copilarie. Nu-mi convine pentru ca am crescut si am constatat ca ceea ce ne este prezentat in primii ani de viata nu este nici pe departe real. Ne izbim de problemele societatii inca de mici copii. Dar cu toate astea, povestiile acestea fac parte din viata, fara ele nu am mai fi ce suntem azi. Da, crestem si cu timpul realizam ca nimic din ce ne-au spus cei din jurul nostru nu este adevarat. Bun inceput de viata le dam celor mici. Dar asta nu este o problema, pentru ca oricum acestea sunt chestii minore pe langa ceea ce va intampina pustiul de-a lungul vietii. Dar oare cum ar fi viata daca toate aceste personaje ale copilariei ar fi reale? Oare ar fi totul mai frumos? Cum ar fi sa cerem dorinte si sa ni se indeplineasca? Cum ar fi daca i-am scrie lui Mos Craciun si Mos Nicolae ce ne dorim si sa primim? Cum ar fi ca Iepurasul sa ne aduca mereu ce cerem? Oare viata ar fi mai frumoasa, sau pur si simplu ar fi o monotonie generala? Cu siguranta ne-am satura de atata bine si tot am incepe razboaie si scandaluri, ca doar asta este omul, nici asa nu-i bine, dar nici asa. Suntem o fire tare dificila si greu de satisfacut. Nimeni nu-si aduce aminte de unde a pornit, cu totii uita ca au fost copii si au avut vise si sperante. Totul se rezuma la 'a avea mai mult ca cel de langa tine'.
Dar de ce ma complic? Pastrez subiectul acesta pentru o alta postare :)
Pana atunci, spun asa: copilul din mine refuza sa se maturizeze, iar eu nu vreau sa insist foarte mult. Am cazut de acord doar in faptul ca pana voi avea copilasii mei, ca sa le transmit 'mostenirea', eu continui sa cred in dorinte, in Mosi Craciuni  si in Mosi Nicolae, in Iepurasi, Zane Maseluta, in stele cazatoare si in basme. Pin It

Something about love

"Love doesn't make the world go round, love is what makes the ride worthwhile." 
(Elizabeth Browning) Pin It

Flori intr-o viata trecatoare

"[...] I got everything I need right here with me. I got air in my lungs, a few blank sheets of paper. I mean, I love waking up in the morning not knowing what's gonna happen or, who I'm gonna meet, where I'm gonna wind up. Just the other night I was sleeping under a bridge and now here I am on the grandest ship in the world having champagne with you fine people. I figure life's a gift and I don't intend on wasting it. You don't know what hand you're gonna get dealt next. You learn to take life as it comes at you... to make each day count [...]" (Jack Dawson, Titanic) Pin It

Un singur sens: inainte!

"Este o nebunie sa urasti toti trandafirii pentru ca te-ai intepat intr-unul, sa renunti la visele tale pentru ca unul nu s-a implinit, sa iti condamni toti prietenii doar pentru ca unul dintre ei te-a tradat, sa nu crezi in iubire doar pentru ca cineva nu te-a iubit..." (autor necunoscut)

Pin It