Shhhh..

Linistea de dinaintea furtunii.. Asa speram sa fie aceasta pauza de blog, dar se pare ca furtuna intarzie sa apara. Din pacate, timpul nu prea imi mai permite sa stau cat e ziulica de lunga pe blog si sa scriu la cat m-am trezit, ce am mancat de dimineata si ce lung a fost drumul pana la munca. Putinul timp liber pe care-l am il petrec in fata TV-ului urmarind Grey's Anatomy. Da, inca nu l-am terminat, dar mai am vreo 7 episoade si ajung la zi. Sincer, nu-mi doresc asta, pentru ca in momentul acela voi sta online zi de zi dand refresh-uri din ora in ora paginilor cu filme online pentru a vedea daca a aparut noul episod. Da, sezonul 8 din Grey's Anatomy inca se deruleaza pe la TV. Ma gandeam cand termin seria asta sa ma apuc de Dr. House. Daca tot am inceput pe genul asta, sa merg tot pe el.
Trecand la un alt subiect, ma plang ca am un articol inceput de vreo saptamana jumatate, dar ca sa-l termin trebuie sa ma dedic trup si suflet acestuia, ceea ce nu prea pot zilele astea. Din fericire Bien Savvy nu pleaca nicaieri, asa ca mai poate astepta...
Ceva scurt pentru moment, asta asa... ca sa stiti ca nu am abandonat campul de lupta :)

Brandi Carlile - The story

Pin It

Primavara pe ulita

Fobiile mele ies la iveala incet, dar sigur. Cum ne invartim in perioada sezonului de imperechere la porumbei, asa se invart si ei imbufnati si umflati in pene pe trotuare pe langa piciorusele noastre. Astazi de dimineata in drum spre munca am fost nevoita sa trec printr-o turma de porumbei ce stateau la ciugulit painica aruncata de pensionari (si cica pensionarul roman ii sarac?!) Din pacate nu aveam alta varianta. Nu puteam ocoli turma prin strada ca veneau masini de zici ca s-a dat drumul la bariera si nici nu puteam astepta ca micii monstruleti sa-si termine micul dejun pentru ca as fi aratat ca o ciudata careia ii este frica de niste fiinte mici si gingase - in ochii iubitorilor de astfel de specimene. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am strabatut iadul cu pasi mici si repezi. Le citeam ura in ochisorii aia mici si bulbucati si ii vedeam cum se alearga unul pe altul gronganind niste chestii straine de inteligenta mea. Sunt sigura ca isi faceau planul cum sa-mi faca felul maine dimineata cand merg la munca. Ne cunoastem de vreo doua saptamani: eu merg la munca si ma intorc de la munca pe aceeasi strada, iar ei isi au culcusul prin zona respectiva. Singurule imagini si ganduri ce se deruleaza in mintea mea cand micutii astia gingasi sunt prin preajma mea, sunt cele in care eu sunt mica, facuta ghem pe strada si scumpetele alea mici cu gherute si ciocuri se napustesc asupra mea si vorbesc! Da, vorbesc! Ai citit bine... Sunt singura, nici urma de alti oameni pe strada. Probabil i-au mancat mostruletii inainte sa se napusteasca asupra mea. Oricum, sunt niste pasari inteligente, oricat as vrea eu sa cred ca in capsorul lor nu este nimic, chiar daca dau din el de parca abia au iesit de la ospiciu... Ma bucur pentru ei, dar as dori si eu libertatea de a circula in siguranta pe trotuarele patriei. Nu vreau porumbei, tigle ce nu stau ok pe case, ornamente ce stau sa cada si nici bannere imense cu reclame la care oricum nu se uita nimeni. Am planuri mari pentru viitorul meu si am de gand sa le duc la capat.
Acestea fiind spuse si avand in vedere ca oricum in majoritatea cazurilor vorbesc singura, prefer sa fac treaba asta.. Asadar, sper sa nu deranjez vreun columbofil ce ajunge din greseala pe aici. Sunt mai ciudatica eu de fel, iar porumbeii sunt pe lista mea neagra. Sa ma fac inteleasa, ei sunt draguti, insa sunt mult prea draguti pentru gusturile mele sumbre.. :)

PS: Am spus de atatea ori cuvantul "mici", incat asa as hali o tavita de 16 mici bine facuti pe gratar cat ai zice "porumbel"..

LE: Azi dimineata am trecut din nou prin aceeasi turma de porumbei. Macar ieri dimineata au avut bunul simt sa-si tina posteriorul la sol, dar astazi au inceput sa zboare in jurul meu. Geez, so fuckin' scary!! Pin It

Lungul drum spre casa...

Merg pe strada, savurand din plin mireasma noxelor zecilor de masini ce trec pe langa mine si evitand pe cat posibil baltile de pe trotuare. Trotuarul este ingust, atat de ingust incat tre' sa stai pe loc si sa dai prioritate batraneilor ce in loc sa-si pregateasca somnul de veci ies la promenada seara tarziu.. Ciudat, la ora respectiva de obicei sunt acasa, dar de o saptamana am trecut la programul de vara, adica mers pe jos la si de la munca. Inaintez cu pasi repezi, ca doar nu sunt la plimbare. Foamea-i mare si pare'se, se simte ca la ea acasa.. Cand fac loc colegilor de traseu, cand ma infig dand din coate in disperare. Vad in departare un pustan. N-are nevoie de prioritate asa ca ma infig cu increderea unei virgine in noaptea ei ce mare. Trec pe langa "domnul" in cauza fericita ca mi-e calea libera pana mai sus si hop, ma trezesc cu o palma peste fund.. In socul momentului bag carbuni la neuroni si ma gandesc ce sa fac?? Clar, eu m-as fi intors si i-as fi dat o geanta peste ochi pustanului ce nu avea mai mult de 15 ani, dar m-am abtinut. O lady nu ar incepe sa urle ca la usa cortului si cu atat mai putin sa ia copii "mici si inocenti" la bataie pe strada. Am tacut din gura. Nu mi-am intors privirea, nu am facut nici macar acel gest obscen, bine meritat in acest caz... Mi-am vazut de drum cu lacrimi in ochii ca imbecilul a scapat de gura mea cea mare. Totusi... Copii din ziua de astazi credeam ca sunt ceva mai destepti, ceva mai maturi fata de generatia mea. Cand aveam eu 15 ani, atunci feta erau plesnita peste fund de baiatul care-o placeam dar care timid fiind, ii atragea atentia prin chestii de genul. Si cand ma gandesc cat de socata eram atunci de gesturile alea. Nu le intelegeam nici daca mi le desena-i.
Apropo, am glumit la faza cu lacrimi in ochi. Sunt imuna la copii prost crescuti care nu au nici un viitor... Pin It

Curatenia de primavara

De 8 martie am primit un pachetel de la Yves Rocher. Persoana care imi face cadouri atat de dragi mie, bineinteles ca este Kimbo. In pachetelul minune, ales de mine cam cu o saptamana inainte, s-au gasit: luciu de buze, o mini crema de fata, setul de french si evident parfumul Comme une Evidence, care nu putea sa lipseasca. Inca nu l-am terminat pe cel ce mi l-am luat la sfarsitul lui noiembrie, dar m-am indragostit atat de tare de acest parfum incat nu puteam rata oferta. Inca nu l-am scos din tipla.. Nu ma lasa inima sa-l sfasai :)
De obicei, dupa ce trece 8 martie, bag si eu de seama ca a venit primavara (din pacate nu prea am simtit chestia asta anul asta) si ma apuc de facut curatenie. Acea curatenie generala pe care o fac de 2 ori pe an: o data la Pasti si o data la Craciun. Hmmm... mai bine definesc curatenie generala, nu de alta dar nu vreau sa se inteleaga ca stau cu praful de 1 metru prin camera. De obicei de doua ori pe an imi bag nasul prin dulap si scap de ce nu-mi mai trebuie. Stiu, ma doare inima sa fac asta, dar cand nu mai ai loc sa pui nimic, faci un sacrificiu si mai scapi din ele. Bine, in cazul meu, sa scap de ele inseamna sa le depozitez in pod prin diverse trolere. Evident, acolo urmeaza sa-si gaseasca duhul aceste haine. De data aceasta am zis sa le imprasti in stanga si-n dreapta la cei ce au nevoie fara a le mai depozita. Imi e cam greu sa fac asta, pentru ca de fiecare data cand am incercat aceasta varianta ma trezeam dupa vreo 2 - 3 luni ca mi-ar trebui nu stiu ce bluza care ar merge in combinatie cu nu stiu ce fusta, pantaloni.. Bineinteles bluza minune nu o mai aveam ca am dat-o. Sa vezi atunci la ce durere insuportabila este supus sufletelul meu.. Asa ca prefer sa colectionez valize pline cu haine. Nu stii niciodata ce combinatii fatale debiteaza creierul.

Smokie - If You Think You Know How To Love Me


Pin It

Avon brosura 05/2012

Pentru orice comanda de minim 39.99 lei, primesti ceva dragut cadou
Zi de comanda: vineri, 26 martie 2012. Zi de livrare: incepand de joi, 29 martie 2012 :)
Pentru detalii si intrebari, ma puteti contacta, lasand comment..
Pentru vizualizarea corecta a brosurii, dati click pe ea..

Pin It

Nopti pierdute..

Cunoasteti feeling-ul dat de striptease-ul masculin executat perfect de niste barbati care au o coregrafie de involuntar iti curg balele? Ei bine, daca nu il stiti, hai ca vi-l explic eu in cateva randuri..
Muzica la un volum de simti cum iti trepideaza toate celule din corp, intuneric, joc de lumini ametitor, barbati de zici ca sunt sculptati de o feciara si imbracati dupa o tema anume. Incepe muzica. Este un colaj de melodii celebre pe care pachetelele de muschi incep sa faca miscari lascive, plimbandu-si mainile prin parul si pe corpul norocoasei din public ce a fost invitata pe scena. Usor, usor ei se dezbraca, continuand cu aceleasi miscari pline de senzualitate. Reprezentantele sexului frumos din sala tipa... O isterie totala, dar atat de placut. A mai cazut o haina. Masculul este acum doar intr-o pereche minuscula de chilotei, dar cu o casca de protectia muncii pe cap. Senzatie.. Femeila tipa si mai tare. Ati ghicit, casca din cap ajunge jos, unde rolul ei se transforma in acela de a ascunde minunatiile domnilor. Miscari senzuale, barbati draguti, muschi, alcool, tigari... O combinatie perfecta pentru a ti se sui la cap toata euforia seri si a te face sa vrei sa filtrezi cu primul barbat dragut ce-ti iese in cale ca mai apoi sa incingi o partida de sex nebun in toaleta clubului..
Evident, grupul meu (inclusiv eu) suntem femei maritate si la casa lor, asa ca am ramas doar cu admiratul pitziponcilor de prin club. Pin It

Noutati din viitor..

Din viitorul meu, viitor ce nu imi este prea greu sa-l ghicesc, cel putin nu pe cel din urmatoarea luna. Am la munca un coleg bolnav de rubeola. Ce sinistru suna, nu? Rubeola de fapt este pojarel, varianta mai light a pojarului. Cica aceasta minunata boala este contagioasa aproximativ 5 zile inainte de punctul culminant ce, conform colegului a avut loc duminica. Joi, de 1 martie l-am pupat pentru martisorul primit (unul dragut foc, facut de el si de a lui nevasta), iar de imi aduc eu bine aminte, vineri l-am dus cu masina acasa. Asadar, dupa un simplu calcul matematic constat ca am avut tangente cu subiectul cu 3-4 zile inainte de ziua X (adica duminica, adica punctul culminant). Cand subiectul m-a instiintat pe mess ca o sa lipseasca de la munca vreo 2 - 3 saptamani pentru ca s-a imbolnavit de aceasta minunatie, m-am apucat sa-mi storc creierii in incercarea de a-mi aminti daca eu am avut asa ceva sau nu, doar e una din bolile copilariei. Pauza. In mintea mea intuneric. O sun pe mama, dar la ea si mai bezna. Fiind foarte agitata pentru ca nu vreau sa ratez party-ul de 8 martie de la Rotmans, iau o pauza de-o ora de la munca si dau o fuga la medicul de familie pentru a inspecta fisa. Caut pe net programul, si o tai fiind fericita ca tanti doctor e la cabinet. Evident, programul gasit pe net era cu totul diferit fata de cel real si actual, dar noroc cu cealalta doctorita care mi-a dat informatia solicitata. Doamna doctor m-a intrebat ce vaccinuri am facut prin clasa VIII - IX - X, dar eu abia mai stiu ce am mancat ieri, d'apai ce am facut acum multi ani.
In concluzie: nu am avut rubeola cand eram mica. Sper doar ca unul din vaccinurile facute prin liceu (vaccinuri trecute pe fisa medicala de la liceu care habar nu am, plus ca liceul s-a mai si desfiintat) sa fie unul impotriva rubeolei.. Sau, daca ma gandesc mai bine, mai am o varianta: poate am facut, dar nu m-a dus mama la doctor. Eu fiind al doilea copil deja era calita in ale copilariei boli si stia ce trebuie sa faca.
Asadar, daca in urmatoarele 3-4 saptamani nu dau semne dubioase cum ca as avea, inseamna ca am scapat! Wee! Pin It

Un weekend cu Grey's Anatomy

Am avut un weekend incarcat.. De la 10 dimineata de cand deschideam ochii de "buna dimineata" si pana noaptea la 2 - 3 cand spuneam "noapte buna" nu am avut timp de absolut nimic, fiind foarte ocupata cu Grey's Anatomy. In sfarsit pot spune ca am facut un maraton de stat in fata TV-ului urmarind un serial. Am inceput vineri pe la ora 20 si am terminat azi-noapte pe la ora 2. Am vazut 2 sezoane juma. Sezoane d'alea de cate 24 - 26 episoade. Azi-noapte as mai fi rezistat la inca vreo 2 episoade, dar stiam ca urmeaza o saptama noua de munca asa ca mi-am bagat picioarele in dorinta de a ma uita la serialul sufletului meu (stiu, imediat dupa ce le vad, toate sunt ale sufletului meu). Diseara o iau de la capat.. Inca o jumatate de noapte pierduta cu un scop bine definit.
Sunt putin suparata pentru ca am trisat. Am aruncat un ochii pe net si am aflat niste chestii ce se vor intampla in sezonul V, spre final (eu sunt pe la IV - jumatete), chestii ce nu-mi plac deloc. Sunt trista din cauza asta.. Mor cateva personaje atat de dragi mie, incat nici nu mai simt impulsul acela nebun de a ma uita., dar nu pot sa las totul balta acum, nu?
Dar stiti ce ma intristeaza si mai tare? Faptul ca ma uit la un serial cu doctori, doctorite si asistente super hot, funny si gata sa faca orice pentru a-l salva pe amaratul ce a avut ghinionul de a se afle in autobuzul de munca, autobuz ce a cazut in nu stiu ce rapa sau s-a ciocnit de te miri ce.. asta asa, ca exemplu. Interiorul spitalului Seattle Grace (stiu, stiu.. serial filmat in studio) te face sa mergi cu incredere la doctor, insa ghinion. Esti in Romania fir-ar, unde nu esti bagat in seam,a nici daca stai cu juma de creier in mana. Din fericire nu am avut treaba cu urgentele de la spitale, dar am avut ghinionul sa merg cu cateva persoane si sincer nu mai vreau asa ceva. Evident, aici ma refer la spitalele de stat, caci cele particulare probabil se ridica la nivelul asteptarilor mele actuale.
Of, sunt atat de indragostita de serialul asta, incat m-as uita iar si iar si iar la aceleasi episoade chiar. Bine, ca pe majoritatea ce-l urmaresc, ma fascineaza barfele si povestile de dragoste din film..
O sa va stresez cateva zile cu serialul asta. Imi cer scuze de pe acum :)
PS: la cat de rar scriu in ultimul timp, vad ca-mi pierd din stilul meu caracteristic de a insira cuvinte... Ce trist. Pin It