Looking for a new home

Acum incep sa-i simt lipsa. Am fost dezamagita cand s-a inchis, era ca a doua mea casa. Nu mergeam foarte des pe acolo, dar aveam grija ca odata la 2 - 3 saptamani sa ii calcam pragul. Ne linistea.Atmosfera romantica si o doamna de nota 10 ce mereu ne intampina cu zambetul pe buze. Muzica? Romantic FM. Nu publicitate, nu stiri, ci doar o muzica placuta oricui. Mereu serveam aceasi mancare: pizza, desi sunt sigura ca meniul era plin de multe bunataturi. Dar... dar era cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata, si am mancat pizza  la mama ei, in Milano.
Acum trec aproape in fiecare zi pe langa Regal si privesc cu tristete casa, terasa ce odinioara ne lumina zilele. De cand s-a inchis, nu am mai iesit la nici un restaurant (exceptie, bineinteles, facand barurile si terasele unde ne strangem sa bem). Acolo nu iti permiteai sa bei pana nu mai puteai, era mult prea elegant si de o finete mult prea rara.
Acum realizez ca niciodata cand i-am calcat pragul nu am vazut restaurantul plin. 2 - 3 mese la care stateau cativa  oameni si.. cam atat. Si ma mai intreb de ce oare s-a inchis? Cu siguranta nu a fost descoperit la timp.
Tin minte ca noi aveam masa noastra in colt, de unde vedeam totul, chiar si plasma ce se atarna pe perete in zilele cu meciuri tari (nu, nu era o bodega unde veneam toti betivi sa se uite la meciuri, ci oameni stilati, cu clasa ce veneau si serveau cina uitandu-se si la fotbal)
Acum... acum trebuie sa caut un alt loc de liniste. Parca simt nevoia sa ies la un restaurant, sa ma comport ca o domnita finuta. Of, ce pacat... ce pacat... Pin It

Din gluma... in hilaritate

Facem compromisuri peste compromisuri, fara sa ne gandim la consecinte. Totul se rezuma la "a o lua de la capat" daca ceva nu merge bine. Ma gandeam acum cateva zile ca firea omeneasca este facuta in asa fel incat sa trebuiasac sa aleaga intre a face ceva sau altceva. Toata viata noastra este un sir lung de decizii, decizii ce uneori avem mare grija cum le alegem, iar de cele mai multe ori reusim sa dam cu batul in balta. Nu o sa povestesc ceva legat de mine, pentru ca nu am mai luat nici o decizie aiurea in ultimul timp, dar trebuia sa scriu ceva. Adica mi-era dor sa mai scriu cate ceva pe aici, dar din pacate nu stiu ce. Cand nu am posibilitatea sa pun mana pe un mouse si o tastatura sa scriu repede ce am in minte (pentru ca am unele idei, ceteodata) uit repede. Tocmai de aceea ajung sa scriu din ani in pasti, nu ca ar interesa pe careva.Si plus de asta, la cate mii de bloguri exista in toata comunitatea asta numita blogosfera, ce as putea cere? Sa nu uitam sa punem la socoteala si faptul ca sunt anonima. No name, more fun!
Si dupa cum se vede, ceea ce scriu nu prea are legatura cu... nimic?! Deci da, recunosc, ma plictisesc. La munca o sa stau degeaba vreo 2-3 zile, adica nu degeaba, dar programul in care lucrez este luat de mama lui, adica de cei de la capitala pentru un update, asa ca mare lucru nu o sa fac. O sa tot mut cateva hartoage de ici colo, asta ca sa nu stau chiar 8 ore sa frec menta pe net, nu ca m-ar deranja.
Acum plec spre a mea dulce casa, la o ciorbita buna facuta de mama.

PS:  O blonda face comanda de pizza
      - O taiem in 6 sau in 12 felii?
      - In 6, ca nu pot sa mananc 12. Pin It

The English hour

I can not believe how time goes on around us. We are so hurry to accomplish what we wanted, that we forget to stop and admire what surrounds us. I don't understand how we do that, especially as we are aware that what "passes" by, is gone for good.
I speak from my own experience. I'm so busy with my job and other projects that I often forget to stop, pull my heart and throw one eye through the window to see the sun pierces the clouds blanket, clouds that bothers us a few days. In fact, what can I ask? It's October, autumn is the season of rains. It's normal to be so!
Besides the fact that  in my life, nothing happens that worth  to be mentioned here, I see that my fingers are not even on my side, they don't want to write anything. Okay, well, lack of inspiration is to blame, but dhee .. It's not my fault, it's them! 
So, as to make work more interesting I decided to write in English. You have my apologies if this English is not one of the best.

I'm leaving now, but here you have something really beautiful . Enjoy it!

Pin It

Toamna se numara bobocii...

Toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Nu-mi plac ploile si nici frigul, dar ador zambetul oamenilor ce parca au un alt chef de viata. Pentru mine, totul incepe toamna. Anul incepe in octombrie. Privesc altfel viata, si nu mica mi-a fost mirarea cand am realizat ca in anii precedenti, cam prin aceasta perioada am realizat lucruri semnificative in ceea ce ma priveste.
Chiar daca imi place toamna, am tot refuzat sa cred ca aceasta s-a instalat peste noi, dar pana cand sa ma amagesc? Frigul si ploile nu-mi plac si nici nu ne dau pace, asa ca imi este cam greu sa nu vad si sa nu simt. Eram mult prea calita de temperaturile extreme, ca sa fac trecerea la bocanci si geaca groasa. Dar ca intotdeauna, peisajele m-au linistit si am uitat ca trebuie sa ma infofolesc cu cele mai groase haine din dulap.
Nu degeaba se spune ca toamna este un anotimp ce te face sa fii cu capul in nori. In ultimul timp, mai mult ca niciodata, am fost o visatoare. Nimic premeditat si bineinteles, nimic iesit din comun. Am tot visat la cursurile de chitara si de dans ce vreau cu atata patos sa le urmez. Pe cele de chitara le mai aman putin, dar dansului o sa-i spun 'buna ziua' de saptaman viitoare (cel putin asa sper).
Si din nou ma cuprinde melancolia provocata de dorinta de a-mi lua masina, de a conduce cat vad cu ochii, cu Vama in boxe, fara ca nimic sa-mi pese. Uff... cat timp o sa mai treaca pana cand o sa pot face asta cu propia mea masina. Dar sunt absolut sigura ca va veni si acea vreme, trebuie doar sa mai astept putin.
Acum inchei, cu un zambet larg pe buze pentru ca sunt fericita, foarte fericita. O fericire fara motive prea mari, doar o simpla fericire... Pin It

Doar o competitie!

Discutie in cel mai 'aiurit' departament din firma, printre fifa pe consola, plasma imensa, injuraturi si cativa colegii gura casca: noi, femeile, fara barbati pe lumea aceasta am fi doar niste femei, singure, frumoase si grase! Nu am avut tupeul necesar sa ma revolt, caci eram singura fata pe o raza de cativa zeci de metri. Nu as fi facut fata la discutiile in contradictoriu ce ar fi urmat. Am tacut si am aprobat timid din cap. Da, asa este, cum spuneti voi. Ei bine, nu este deloc asa. Intr-o astfel de situatie, viata noastra, a femeilor s-ar transforma intr-o adevarata competitie.Intotdeauna vom vrea ceva mai mult si mai bun decat tipa' de langa noi. Asa am fost mereu. Suntem niste perfectioniste si intotdeauna vom face ca totul sa fie nu bine, ci foarte bine, iar pentru asta, este clar ca nu avem nevoie de barbati. Voi sunteti cei dependenti de fustita mamei, sau a iubitei, sau a celei mai bune pietene (da, sunt si barbati d'astia).
Sa nu uitam sa subliniem ca intotdeauna, sau cel putin in 90% din cazuri, ne cereti parerea inainte sa faceti ceva. Sa nu uitam ca noi va facem de mancare si noi avem grija de voi si va suportam cu toate aiurelile voastre. Aaa da, si ce era mai important: sa nu uitam ca voi nu puteti trai fara sex, pe cand noi, putem! (exceptie de la regula cele nesatule). Si uite asa, cand intreb, ce s-ar face barbatii fara femei, sa nu mai aud raspunsuri de genul: am trai fericiti!
Totul se rezuma la a fi mai bun si a avea mai mult decat cel de langa tine. Nu conteaza ca este femeie sau barbat. Asta este natia noastra de oameni. Suntem intr-o continua competitie, unde premiul cel mare este.... nimic! Dar trebuie sa castigam ca sa ne simtim impliniti. Tampenii. Iar eu vad ca deja aiurez. Probabil astenia de weekend este de vina. Este vineri iar mintea mea din cate vad a tras pe dreapta. Ma resemnez si ma retrag. Pe luni. Pin It