Pin It
marți, 28 septembrie 2010
joi, 23 septembrie 2010
Sweet memories...
Veneam acasa cu autobuzul. Intr-o statie s-a umplut de copii, tineri de liceu. Discutau de lucrarea la mate. Erau fericiti ca aveau 3 puncte din oficiu, in loc de 1....
Liceul... Locul in care iti incepi viata, adolescenta, locul in care ai parte de prieteni, locul in care iti intalnesti prima iubire. Locul in care o nota proasta la teza era parca un capat de tara. Sa nu uitam de carnetul de note. Cate batai de cap ne mai dadea. Daca s-ar putea sa nu ni-l ceara parintii ar fi ideal. Chiuliutul, cea mai tare chestie pe care o putea-i face. Ce vremuri frumoase. Lucrari, referate, teze. Mi-e dor de orele in care stiam si eu cate ceva si ridicam mana la profa sa ma asculte pe mine, mi-e dor de lucrarile la care copiam totul din caietul ce-l tineam pe colorifer, in partea stanga a mea. Mi-e dor de colegii din spate de la care auzeam din 2 in 2 minute in timpul lucrarilor 'zi-mi si mie, zi-mi si mie!'. Mi-e dor de profu' de mate cu care radeam la fiecare ora de glumele ce le facea, mi-e dor chiar si de lucrarile ce le dadea, lucrari de care imi era groaza, pentru ca tot timpul ne muta din banci. Aaaa da, si sa nu uitam de cravata lui funny ce o purta la mai toate lucrarile.Mi-e dor de orele de la 8 dimineata iarna, cand urcam la liceu pe o bezna totala. Orele de sport la care nu am participat niciodata, dar eram prezenta. Mi-e dor de profa de bio, Imola, de domnul director, de profu' de silvicultura ce avea doar 2 costume si mereu le combina intre ele. Mi-e dor chiar si de cel mai afurisit prof din scoala, care dupa generatia mea a ajuns director. Mi-e dor de colegul de banca si de povestile lui cum impresiona fetele. Mi-e dor sa-mi ceara sfaturi. Mi-e dor sa-i fac tema la engleza. Mi-e dor de pauzele alea ce treceau ca vantul cand aveam de copiat teme. Mi-e dor de orele de istori din clasa a 12-a, ore la care profa ma asculta destul de des pentru ca la bac am ales istoria. Pacat doar ca eram cam pararela si din nota 3 nu ma prea scotea. Profa de romana... Cam bleguta ea, dar super de treaba. Nu ne-a lasat pe niciunul desi eram cu totii pe langa materia asta. Carti citite? Nu vai, rezumate de la colegii mai silitori. Profu' de practica. De nota 10. Cu el am urcat pentru prima data pe un munte adevarat. Am fost la Babele. Pacat ca nu avem nici o poza. Nu s-a bagat bine filmul in aparat. S-a descoperit asta a 2-a zi. Nici o problema pentru ca eram impreuna cu si nu ne pasa. Clasa a 12-a...meditatii la mate cu o buna colega. Mereu copiam temele una de la alta. Cateodata ne bufnea rasul in timpul orelor de meditatii. Saraca profa mereu ne intreba ce avem, dar noi nimic, Radeam pur si simplu. Apoi serile in care ramanea colega la mine, ea fiind dintr-un oarasel de prin imprejurimi. Ne povesteam pana si cele mai ciudate intamplari pana dimineata la 4 - 5. Baieti, baieti si iar baieti. Cam asta aveam noi in cap, desi in fata noastra era 'o treapta'. Mi-aduc aminte de teama ce o aveam din cauza absentelor. Nu am fost corigenta niciodata si nici repetenta. Nu am stat nici la camin in cei 4 ani de liceu, dar am stiut sa ma bucur de fiecare minut si sa las in urma o amintire de neuitat.
Atunci, gandeam ca liceul nu este nimic special, dar iata-ma dupa 4 ani de zile. Am trecut si prin facultate, si asa am realizat ca nimic nu se compara cu anii de liceu. Acestia sunt unici. Acum din pacate ne mai intalnim doar foarte rar, dar niciodata nu suntem toti. Intradevar, anii de liceu nu se uita niciodata si da, intradevar, sunt cei mai frumosi ani din viata. As da orice sa mai trec odata prin liceu, cu aceiasi colegi, aceiasi profi si aceleasi intamplari. Nu vreau nimic nou, doar sa fim iarasi, noi impreuna.
O melodie de suflet, pe care am plans mult timp dupa sfarsitul liceului. Chiar si acum am lacrimi in ochii...
stela enache si florin bogardo-ani de liceu
Asculta mai multe audio diverse Pin It
Liceul... Locul in care iti incepi viata, adolescenta, locul in care ai parte de prieteni, locul in care iti intalnesti prima iubire. Locul in care o nota proasta la teza era parca un capat de tara. Sa nu uitam de carnetul de note. Cate batai de cap ne mai dadea. Daca s-ar putea sa nu ni-l ceara parintii ar fi ideal. Chiuliutul, cea mai tare chestie pe care o putea-i face. Ce vremuri frumoase. Lucrari, referate, teze. Mi-e dor de orele in care stiam si eu cate ceva si ridicam mana la profa sa ma asculte pe mine, mi-e dor de lucrarile la care copiam totul din caietul ce-l tineam pe colorifer, in partea stanga a mea. Mi-e dor de colegii din spate de la care auzeam din 2 in 2 minute in timpul lucrarilor 'zi-mi si mie, zi-mi si mie!'. Mi-e dor de profu' de mate cu care radeam la fiecare ora de glumele ce le facea, mi-e dor chiar si de lucrarile ce le dadea, lucrari de care imi era groaza, pentru ca tot timpul ne muta din banci. Aaaa da, si sa nu uitam de cravata lui funny ce o purta la mai toate lucrarile.Mi-e dor de orele de la 8 dimineata iarna, cand urcam la liceu pe o bezna totala. Orele de sport la care nu am participat niciodata, dar eram prezenta. Mi-e dor de profa de bio, Imola, de domnul director, de profu' de silvicultura ce avea doar 2 costume si mereu le combina intre ele. Mi-e dor chiar si de cel mai afurisit prof din scoala, care dupa generatia mea a ajuns director. Mi-e dor de colegul de banca si de povestile lui cum impresiona fetele. Mi-e dor sa-mi ceara sfaturi. Mi-e dor sa-i fac tema la engleza. Mi-e dor de pauzele alea ce treceau ca vantul cand aveam de copiat teme. Mi-e dor de orele de istori din clasa a 12-a, ore la care profa ma asculta destul de des pentru ca la bac am ales istoria. Pacat doar ca eram cam pararela si din nota 3 nu ma prea scotea. Profa de romana... Cam bleguta ea, dar super de treaba. Nu ne-a lasat pe niciunul desi eram cu totii pe langa materia asta. Carti citite? Nu vai, rezumate de la colegii mai silitori. Profu' de practica. De nota 10. Cu el am urcat pentru prima data pe un munte adevarat. Am fost la Babele. Pacat ca nu avem nici o poza. Nu s-a bagat bine filmul in aparat. S-a descoperit asta a 2-a zi. Nici o problema pentru ca eram impreuna cu si nu ne pasa. Clasa a 12-a...meditatii la mate cu o buna colega. Mereu copiam temele una de la alta. Cateodata ne bufnea rasul in timpul orelor de meditatii. Saraca profa mereu ne intreba ce avem, dar noi nimic, Radeam pur si simplu. Apoi serile in care ramanea colega la mine, ea fiind dintr-un oarasel de prin imprejurimi. Ne povesteam pana si cele mai ciudate intamplari pana dimineata la 4 - 5. Baieti, baieti si iar baieti. Cam asta aveam noi in cap, desi in fata noastra era 'o treapta'. Mi-aduc aminte de teama ce o aveam din cauza absentelor. Nu am fost corigenta niciodata si nici repetenta. Nu am stat nici la camin in cei 4 ani de liceu, dar am stiut sa ma bucur de fiecare minut si sa las in urma o amintire de neuitat.
Atunci, gandeam ca liceul nu este nimic special, dar iata-ma dupa 4 ani de zile. Am trecut si prin facultate, si asa am realizat ca nimic nu se compara cu anii de liceu. Acestia sunt unici. Acum din pacate ne mai intalnim doar foarte rar, dar niciodata nu suntem toti. Intradevar, anii de liceu nu se uita niciodata si da, intradevar, sunt cei mai frumosi ani din viata. As da orice sa mai trec odata prin liceu, cu aceiasi colegi, aceiasi profi si aceleasi intamplari. Nu vreau nimic nou, doar sa fim iarasi, noi impreuna.
O melodie de suflet, pe care am plans mult timp dupa sfarsitul liceului. Chiar si acum am lacrimi in ochii...
stela enache si florin bogardo-ani de liceu
Asculta mai multe audio diverse Pin It
Libertatea este o datorie, nu un drept
La servici. Imi astept mancarea. Ma chinuie putin raceala asta ce nu-mi da pace de cateva zile incoace, dar o inving ca sunt mai puternica si am o vointa mai mare ca ea. Inainte sa intru pe blog, am intrat pe pagina mea de facebook. M-am intristat putin. Motivul? Am vazut o poza ce mi-a trezit cateva amintiri. Am inchis pagina respectiva si am trecut mai departe. Asa cum am facut de fiecare data. Pacat ca imaginea mi-a ramas tiparita in minte si ma tulburat putin. Dar ce sa-i faci? Asta este viata. Cand nu ai ceva mai bun de facut, pur si simplu te legi singur la cap, fara sa te gandesti la consecinte.
Mi-am revenit, dar recunosc ca inca imi aduc aminte pasaje din ceea ce a fost. Culmea, nu ma intristez, ci doar zambesc. Un zambet sec.
Dar hai sa inchidem subiectul si sa revenim la altceva mai vesel.
In fiecare dimineata cand ajung la munca, imi verific mail-ul. Primesc mereu mesaje de la stiriliprotv.ro. Da stiu, trist, dar asa prefer eu sa-mi incep ziua. In majoritatea cazurilor ma amuza stirile ce le primesc. Fac exceptie, cele care intradevar intra la capitolul stire: tragedii, dezastre etc.
Later edit:
Am mancat. Acum parca vad viata cu alti ochi. Mai stau cam o ora la munca si plec. Cred ca ar fii cazul sa mai fac si eu cate ceva.
So, back to my usual life.
PS: Sa nu ma intrebati de ce titlul nu are nici o legatura cu ceea ce am scris. Pur si simplu am citit treaba asta undeva si mi-a placut. Suficient cat sa o trec la capitolul 'titluri' Pin It
Mi-am revenit, dar recunosc ca inca imi aduc aminte pasaje din ceea ce a fost. Culmea, nu ma intristez, ci doar zambesc. Un zambet sec.
Dar hai sa inchidem subiectul si sa revenim la altceva mai vesel.
In fiecare dimineata cand ajung la munca, imi verific mail-ul. Primesc mereu mesaje de la stiriliprotv.ro. Da stiu, trist, dar asa prefer eu sa-mi incep ziua. In majoritatea cazurilor ma amuza stirile ce le primesc. Fac exceptie, cele care intradevar intra la capitolul stire: tragedii, dezastre etc.
Later edit:
Am mancat. Acum parca vad viata cu alti ochi. Mai stau cam o ora la munca si plec. Cred ca ar fii cazul sa mai fac si eu cate ceva.
So, back to my usual life.
PS: Sa nu ma intrebati de ce titlul nu are nici o legatura cu ceea ce am scris. Pur si simplu am citit treaba asta undeva si mi-a placut. Suficient cat sa o trec la capitolul 'titluri' Pin It
joi, 16 septembrie 2010
Buna dispozitie de joi dupa-amiaza
Daca ieri eram nervoasa, azi se pare ca numai stelute, beculete si cai verzi pe pereti visez. Nu sunt obosita, nu ma doare capul, nu sunt ciufuta, sunt toata un zambet, unul chiar fara nici unmotiv, si nu e mult cand spun ca este un zambet prostesc. Nu stiu daca ati mai avut vreodata momente in care efectiv iti vine sa razi din orice, iar rasul nu se mai opreste si pari atat de penibil in fata colegiilor, dar asta esti tu, iar astfel ma simt eu acum. Arata-mi un deget si o sa rad fara sa ma opresc cateva minute bune. Ciudata trecerea de la o stare la alta. Intradevar, cred ca este in functie de cum te trezesti dimineata: cu fata la cearceaf or ba.
Acum ma pregatesc de plecare. Nu acasa, ca nu am chef. Merg prin oras sa casc ochii.
O zi faina tuturor! Pin It
Acum ma pregatesc de plecare. Nu acasa, ca nu am chef. Merg prin oras sa casc ochii.
O zi faina tuturor! Pin It
miercuri, 15 septembrie 2010
O zi pe dos.
Sunt ciufuta, obosita si ma doare ingrozitor capul. Asta nu este una dintre cele mai bune zile ale mele. Pur si simplu am inceput cu stangul. Ieri am stat pana la ora 20 la munca si nu am facut nimic din ce mi-am propus, desi nu am stat degeaba, dar in schimb am reusit sa ma enervez pe un ... amic, sa-i spunem asa, care m-a bagat in seama undeva pe la ora 19:30, razandu-mi parca in fata ca inca sunt la munca la ora aia. Am ajuns la discutii de genul: banii pe care ii castig eu aici intr-o luna, el ii face acolo intr-o saptamana si asta dupe ce isi plateste chiria. Tin sa precizez ca acest amic se gaseste undeva prin Anglia, amanunt nesemnificativ, la fel ca el pentru mine incepand cu ziua de ieri. Am incercat sa ma stapanesc, dar eram un car de nervi. Parca il intrebase pe el careva ceva de cat castiga pe acolo. Pur si simplu lauda, lucru ce l-a spus si el: 'da, ma laudam'. Ok. M-a deranjat, recunosc. Este pur si simplu o lipsa de respect. Si da, recunosc, nimanui nu ii strica ceva bani in plus, dar atata timp cat stau la firma asta si stau pe banii astia, inseamna ca ma descurc din punct de vedere financiar.
Parca nimic nu mai merge cum trebuie. Totul se misca in reluare in jurul meu, toate cele sunt in urma, nimic nu este cum vreau eu. Solutie? Alta tara! Pin It
Parca nimic nu mai merge cum trebuie. Totul se misca in reluare in jurul meu, toate cele sunt in urma, nimic nu este cum vreau eu. Solutie? Alta tara! Pin It
joi, 9 septembrie 2010
Wilting like a flower
Perhaps the weather is to blame, or perhaps
I'm expecting too much from life,
expectations that seems to delay.
I don't want to do anything, I just want to relax,
to go away, to be spoiled.... Pin It
miercuri, 8 septembrie 2010
marți, 7 septembrie 2010
Nici cerul nu e ca in Romania
Dupa cele 2 saptamani petrecute in Germania, ma bate gandul sa imi gasesc un job pe acolo. Stiu, stiu, eu nu am fost in stare sa plec in Bucuresti cu un job, d'apai la 2000 km. Oricum, viata este altfel acolo. Oamenii nu se compara cu cei de la noi. Acolo nu auzi claxoane, acolo nu ai parte de un trafic infernal, acolo statul nu iti ia si ultimul banut, acolo e altfel, este mult mai bine. Acolo nu te condamna nimeni ca esti roman. Este adevarat, nici acolo nu umbla cainii cu colaci in coada, dar este semnificativ mai bine. De fapt, oriunde este mai bine ca in Romania. Pai hai sa ne gandim putintel la bani, pentru ca sa fim seriosi, asta conteaza cel mai mult. La un salariu mediu de 2000 euro, iti permiti sa platesti 600 euro chirie, sau sa zicem mai bine, sa cheltuiesti 1000 - 1200 euro cu chirie si utilitati si tot iti ramane ceva.
Merita sa incerci sa faci ceva acolo, sa iti incepi viata de la zero. Casa noua, job nou, prieteni noi. Nimic sa nu aiba legatura cu tara de unde ai venit. Dar ca sa ajungi sa realizezi asa ceva, trebuie mai mult decat vointa. Iti trebuiesc studii, recomandari, poate si ceva pile, de ce nu?
Eu as vrea sa realizez atatea, dar nici macar in stare sa fac un master nu sunt. De la an la an tot zic: poate anul asta. O sa raman cu vorba asta pana la adanci batraneti.
Toate ca toate, nu pot uita deloc ceea ce am vazut in cele 2 saptamani. Iata cateva 'lucruri' ce nu le pot uita:
Pin It
Merita sa incerci sa faci ceva acolo, sa iti incepi viata de la zero. Casa noua, job nou, prieteni noi. Nimic sa nu aiba legatura cu tara de unde ai venit. Dar ca sa ajungi sa realizezi asa ceva, trebuie mai mult decat vointa. Iti trebuiesc studii, recomandari, poate si ceva pile, de ce nu?
Eu as vrea sa realizez atatea, dar nici macar in stare sa fac un master nu sunt. De la an la an tot zic: poate anul asta. O sa raman cu vorba asta pana la adanci batraneti.
Toate ca toate, nu pot uita deloc ceea ce am vazut in cele 2 saptamani. Iata cateva 'lucruri' ce nu le pot uita:
luni, 6 septembrie 2010
My 'high' experience - part 2
Amsterdam.
Ce as putea sa spun despre acest oras? Cred ca toata lumea stie de ce am vrut sa ajung pe acolo.
Hai sa incep cu inceputul, ca sa mai lungesc postare.
Drumul pana acolo a fost fain. Lung, dar ok. De fapt nu chiar asa lung. 400 km, dar pe autostrada nu-i prea simti cand gonesti cu 180 la ora.
Am trecut putintel si pe langa mare
Apa si pe o parte si pe alta a autostrazii. Deci ei au facut autostrada prin mijlocul marii, iar noi nici macar 200 km de autostrada nu avem? Foarte tare! :))
Am ajuns in Amsterdam. Un oras foarte aglomerat. De oameni si de... bicicletele lor.
 |
| Ati mai vazut vreodata atatea biciclete la un loc? |
Ne-am plimbat prin centru, pe la muzee, desi toti cei din grup vroia sa termine cat mai repede episodul cu 'oameni culti ce viziteaza muzee' si sa trecem la ... 'd-ale noastre'.
Plin de coffee shop peste tot. Unde te uita-i numai coffe shop. Inteligenta mea nu mi-a dat un ghiont sa fac si eu o poza ca tot omu' la un astfel de.. bar. Dar sunt multe sa stiti, iar mirosul de 'joint fumat' te ameteste de cum il simti. Evident am cautat un coffeshop mai liber si... ne-am simtit bine. Something easy. Tutun cu marijuana. Se fumeaza ca o tigara normala. Ne-am luat si pentru acasa. Tot ceva easy si inca ceva mai hardcore, vorba baietilor. Numai marijuana. Se fumeaza mult mai greu. Este atat de ciudat. Nici nu simti cand tragi in piept atat de puternica este. Eu ca taranul, am tras fumuri zdravane, ca sa simt ceva, dar nimic. Dupa o jumatatede ora am inceput sa simt. Toate sa invarteau, capul mi-era greu si parca totul se misca muult mai incet decat ma miscam eu. Senzatia a durat vreo 2 ore. Nimic deosebit. Ma asteptam sa fie ceva foarte interesant, la cate am tot auzit. Cica 'te simti mai bine'. No shit! :))
As fi vrut sa aduc un joint hardcore si acasa, dar am venit cu avionul (iar masina pe platforma) asa ca nu mi-am permis sa risc.
Superb, mirific, de neuitat, pe scurt: o experienta ce vreau sa o repet cat mai repede.
(Apropo, nu este chiar atat de scump biletul de avion pana in Amsterdam :D) Pin It
Perechea potrivita
Azi am fost la shopping. Cautam o rochita pentru nunta, nunta de care am aflat abia azi, adica azi am primit invitatia, pentru 18 septembrie. Bineinteles ca nu mi-am gasit rochita, dar nici banii nu-i mai am. Mi-am luat o pereche de blugi, dar asta dupa ce mi-am facut un car de nervi parcurgand de 5 ori drumul raft blugi - cabina proba. Foarte greu sa-ti gasesti niste pantaloni faini, mai ales atunci cand nu ai 90 - 60 - 90. De fapt cred ca este imposibil sa iti gasesti o pereche de pantaloni care sa-ti vina perfect. Cand te apuci sa cauti pantaloni, ai in minte un model, cum ar trebui sa arate, ce culoare... pacat ca socoteala de acasa nu da cu cea din targ.
Totusi mi-am luat ceva de care sunt mandra. Nu sunt nici pe departe ce as fi vrut, dar sunt ok. Noi sa fim sanatori.
Gata, inchei. Asta a fost doar un intro. Ma intorc la partea a 2-a din "my 'high' experience". Pin It
Totusi mi-am luat ceva de care sunt mandra. Nu sunt nici pe departe ce as fi vrut, dar sunt ok. Noi sa fim sanatori.
Gata, inchei. Asta a fost doar un intro. Ma intorc la partea a 2-a din "my 'high' experience". Pin It
miercuri, 1 septembrie 2010
My 'high' experience - part 1
Am revenit, desi practic nu sunt in fotoliul meu de acasa, ci tot peste granita scumpei noastre tarisoare.
Asta este mai putin important acum, pentru ca oricum este sfarsitul povestii si nu vreau sa stric nimic. (mda, trebuia sa fiu acasa de o zi, dar ceva zile in plus de 'vacanta' nu strica niciodata).
Dupa cum se stie, acum mai bine de o saptamana am plecat intr-o mica vacanta in afara Romaniei.
O prima oprire, de o noapte, am facut in Arad.
Frumos oras, iar pensiunea la care am stat a fost de nota 10. Pacat ca drumul pana acolo ne-a luat aproape o zi intreaga, iar in afara tarii intr-o zi am strabatut aproape 3 tari. Lipsa autostrazilor si chiar a drumurulor nationale asfaltate cum trebuie isi spune cuvantul.
Ungaria, Slovacia, Cehia. Germania, Olanda. Am trecut de primele 2 cu viteza luminii, o a doua oprire de o noapte a fost in Cehia, Praga, intr-un camin studentesc transformat in hostel pe perioada verii.
Ieftin, curat si in buricul targului. Am experimentat si eu pentru o noapte dormitul intr-un camin cu baie si dusuri la comun, cu galagie pe hol si mai ales sa nu uitam de barul din cadrul universitatii, pe care l-am admirat oarecum din departare. Aaaa, sa nu uitam sa mentionam ca si Bratislava este un oras superb, asta ce am vazut din masina, din trecerea mea cu viteza luminii prin Slovacia.
Dimineata am pornit din nou la drum. La drum, adica la vizitat Praga si la cascat gura prin cetate.
Cehia. Coroana ceheasca, 'copeici' cum imi place mie sa le zic, m-a omorat. Nu se primeste pe nicaieri euro la ei, ci doar moneda lor nationala.Nu este greu deloc. 25 de copeici = 1 euro. Simplu, dar atat de complicat cand tu nu vorbesti limba lor, ei nici atat pe a ta, iar engleza este ca 'ungurestele' la noi. Am luat teapa cu 100 de copeici la o benzinarie, dar nu m-am agitat foarte tare, pentru ca eram in primele zile de concediu, zile in care inca mai aveam o caruta de bani.
Dupa gura cascata din Praga am zis ca ar fi timpul sa o iau din loc, Zis si facut. Ma mai desparteau doar 6 ore de condus nebun pe autostrada pana in Germania, destinatia finala. Am ajuns seara tarziu si am cazut imediat lata. Somn de voie pana a doua zi.
'Welcome you... romanian people', parea ca sopteste Bremen-ul a doua zi dimineata.
Aici am avut un apartament cu 3 camere la dispozitie. Ce altceva isi mai poate dori cineva? O tara straina, un loc in care sa stai singur si pentru care nu platesti nici un cent si o masina la dispozitie. Frumos. Pacat ca toti banii alocati pentru vacanta s-au cam dus din primele zile, dar nici asta nu a fost o problema foarte mare. Romanul tot roman ramane. Imprumutul este la putere, slava Domnului ca am avut de unde.
Am hoinarit cateva zile prin imprejurimi:
Centrul istoric al Bremen-ului
Hamburg
Bremerhaven.
Marea splendoare, punctul culminant al calatoriei a fost Amsterdam, dar asta este o alta poveste, intr-o alta parte (2), intr-o alta zi. Iar intr-o alta parte (3 probabil) o sa urmeze si experienta avuta in cel mai mare muzeu de jucarii din lume (conform spuselor lor) Pin It
Asta este mai putin important acum, pentru ca oricum este sfarsitul povestii si nu vreau sa stric nimic. (mda, trebuia sa fiu acasa de o zi, dar ceva zile in plus de 'vacanta' nu strica niciodata).
Dupa cum se stie, acum mai bine de o saptamana am plecat intr-o mica vacanta in afara Romaniei.
O prima oprire, de o noapte, am facut in Arad.
Frumos oras, iar pensiunea la care am stat a fost de nota 10. Pacat ca drumul pana acolo ne-a luat aproape o zi intreaga, iar in afara tarii intr-o zi am strabatut aproape 3 tari. Lipsa autostrazilor si chiar a drumurulor nationale asfaltate cum trebuie isi spune cuvantul.
Ungaria, Slovacia, Cehia. Germania, Olanda. Am trecut de primele 2 cu viteza luminii, o a doua oprire de o noapte a fost in Cehia, Praga, intr-un camin studentesc transformat in hostel pe perioada verii.
Ieftin, curat si in buricul targului. Am experimentat si eu pentru o noapte dormitul intr-un camin cu baie si dusuri la comun, cu galagie pe hol si mai ales sa nu uitam de barul din cadrul universitatii, pe care l-am admirat oarecum din departare. Aaaa, sa nu uitam sa mentionam ca si Bratislava este un oras superb, asta ce am vazut din masina, din trecerea mea cu viteza luminii prin Slovacia.
Dimineata am pornit din nou la drum. La drum, adica la vizitat Praga si la cascat gura prin cetate.
 |
| o fi de aur? |
Cehia. Coroana ceheasca, 'copeici' cum imi place mie sa le zic, m-a omorat. Nu se primeste pe nicaieri euro la ei, ci doar moneda lor nationala.Nu este greu deloc. 25 de copeici = 1 euro. Simplu, dar atat de complicat cand tu nu vorbesti limba lor, ei nici atat pe a ta, iar engleza este ca 'ungurestele' la noi. Am luat teapa cu 100 de copeici la o benzinarie, dar nu m-am agitat foarte tare, pentru ca eram in primele zile de concediu, zile in care inca mai aveam o caruta de bani.
Dupa gura cascata din Praga am zis ca ar fi timpul sa o iau din loc, Zis si facut. Ma mai desparteau doar 6 ore de condus nebun pe autostrada pana in Germania, destinatia finala. Am ajuns seara tarziu si am cazut imediat lata. Somn de voie pana a doua zi.
'Welcome you... romanian people', parea ca sopteste Bremen-ul a doua zi dimineata.
Aici am avut un apartament cu 3 camere la dispozitie. Ce altceva isi mai poate dori cineva? O tara straina, un loc in care sa stai singur si pentru care nu platesti nici un cent si o masina la dispozitie. Frumos. Pacat ca toti banii alocati pentru vacanta s-au cam dus din primele zile, dar nici asta nu a fost o problema foarte mare. Romanul tot roman ramane. Imprumutul este la putere, slava Domnului ca am avut de unde.
Am hoinarit cateva zile prin imprejurimi:
Centrul istoric al Bremen-ului
Hamburg
Bremerhaven.
Marea splendoare, punctul culminant al calatoriei a fost Amsterdam, dar asta este o alta poveste, intr-o alta parte (2), intr-o alta zi. Iar intr-o alta parte (3 probabil) o sa urmeze si experienta avuta in cel mai mare muzeu de jucarii din lume (conform spuselor lor) Pin It
Abonați-vă la:
Postări (Atom)