Gata. In juma de ora o sa plec in mult asteptatul concediu.
Ne auzim cam in... 10 zile!
Acum mai spun doar atat: Amsterdaaam, viiiin!
Pin It
sâmbătă, 21 august 2010
joi, 19 august 2010
Anotimpuri
Amintiri, dulci amintiri. Nici un cuvant nu ar putea explica si reproduce distractia si momentele unice petrecute vara trecuta. Pacat doar ca au luat sfarsit atat de repede.
Asculta mai multe audio Muzica
Acum totul a devenit... doar o melodie mai lenta, dar la fel, cu acelasi sens...
Asculta mai multe audio Muzica
Nu o sa lasam trecerea timpului sa ne faca sa uitam ce a fost, nu-i asa? Pin It
Asculta mai multe audio Muzica
Acum totul a devenit... doar o melodie mai lenta, dar la fel, cu acelasi sens...
Asculta mai multe audio Muzica
Nu o sa lasam trecerea timpului sa ne faca sa uitam ce a fost, nu-i asa? Pin It
miercuri, 18 august 2010
Liniste
Nu am mai revenit ieri pentru ca nu am avut timp, dar astazi de dimineata mi-am amintit de peisajele superbe de acolo de unde am fost weekendul trecut, motiv pentru care am venit zambareata la munci si cu chef de a impartasii tuturor ca zona Covasna este minunata din punct de vedere a ceea ce poti vedea pe acolo.
Din pacate nu am reusit sa imortalizez cela mai frumoase lucruri, dar cu siguranta pozele acestea aduc liniste in sufletul oricarui om.
Pin It
Din pacate nu am reusit sa imortalizez cela mai frumoase lucruri, dar cu siguranta pozele acestea aduc liniste in sufletul oricarui om.
marți, 17 august 2010
Disperare
Nu am internet acasa de mai bine de o saptamana, ba chiar peste 2 zile se fac exact 2 saptamani! Cum sa supravietuiesc eu lumii moderne fara conexiune la internet?
Singurul lucru ce pot sa-l fac este sa pandesc modem-ul si vad cand licare toate butonasele si atunci hop pe el ca sa profit de timpul pe care-l am. Dar 5 minutele nu-mi prea ajung 'sa-mi fac toate nevoile'. Bine ca pot sta la munci pe net. Macar atat!
O sa revin mai tarziu ca acum am ceva trebuta (manca-le-ar mama de diminutive). Pin It
Singurul lucru ce pot sa-l fac este sa pandesc modem-ul si vad cand licare toate butonasele si atunci hop pe el ca sa profit de timpul pe care-l am. Dar 5 minutele nu-mi prea ajung 'sa-mi fac toate nevoile'. Bine ca pot sta la munci pe net. Macar atat!
O sa revin mai tarziu ca acum am ceva trebuta (manca-le-ar mama de diminutive). Pin It
luni, 16 august 2010
Despre nimic
'A avea un blog nu consta in postari zilnice, fara nici un sens'. Deci da, ce sa spun? Ma regasesc printre blogari care scriu doar de dragul de a scrie ceva, orice, chiar daca 'povestile' nu au nici un sens. Ar trebui sa incep sa fabulez istorioare si povesti cu tenta SF, sa scriu ceea ce fac zilnic, dar din pacate nu am o viata foarte interesanta. Problema mea cea mare este ca nu ma pot desprinde de acest mic jurnal. Cand ajung acasa, normal ca primul lucru pe care il fac este sa deschid calculatorul, ca mai apoi, prima pagina ce o accesez sa fie cineva-spunea. Am devenit dependenta, asa cum eram odata de hi5 si facebook (de ultimul nu sunt inca lecuita, dar ma straduiesc). Pai facand lucrul acesta, normal ca la un moment dat stai cu degetale deasupra tastaturii fara sa-ti vina nimic in minte, cam asa cum eram inainte sa ma apuc sa scriu chestia asta.Dar dhee, nu ma pot abtine. Nu-mi gasesc o alta activitate ce sa ma faca sa uit de existenta acestui 'mic paradis' in care imi pot face de cap. Si cand ma gandesc ca am un prieten (chiar foarte iesit in lume si foarte sociabil) care nu are nici macar adresa de mess. Tind sa cred ca asa este cel mai bine. Tehnologia asta nu ne face decat rau, dar din pacate nu ne putem abtine.
Toate acestea se intampla de cand am incetat sa-mi tin un jurnal pe hartie. Bine, asta s-a intamplat acum multi ani, dar dupa 8 ore de munca + caldura + haos nu prea mai ai chef sa scrii intr-un jurnal 'de hartie'. Chef nu ar trebui sa am nici pentru acesta, dar asa cum am mai zis, aproape toata lumea are blog, asa ca trebuie sa incerc sa tin si eu pasul.
Nu sunt interesata de cate persoane imi citeste blogul, sau de unde sunt, sau cat timp au stat, sau ce anume este cel mai des citit, sau care sunt cuvintele dupa care ajunge lumea pe blogul meu (recunosc, am avut cateva tentative de instalat diverse chestii pentru asa ceva, dar am esuat) ci pur si simplu scriu pentru mine, pentru sufletul meu, desi cateodata sunt reticenta si nu scriu chiar tot ceea ce am pe suflet.
Mi-ar placea sa am o deplina libertate in ceea ce consta gandurile mele, sa pot scrie fara teama ca cineva va citi si va interpreta altfel ceea ce am scris, tocmai de aceea prefer sa ma rezum la aberatii fara nici un sens.
Gata, trecem la prostioarele noastre de zi cu zi. Sunt la a 7-a cana de apa, calaie, mama ei de apa, ca la cele 40 de grade din birou nu are cum sa fie rece, iar frigiderul este cu 2 etaje mai sus, deci da, o beau calaie, caci lenea este mai mare decat placerea de a bea apa rece din frigider, si oricum nu este buna la o asa caldura.
Constat, eu si restul populatiei, ca lumea se modernizeaza pe zi ce trece tot mai mult, iar noi ne adaptam incetul cu incetul la tot ceea ce este nou, iar asta o facem fara ca nici macar sa ne dam seama. Uite, de exemplu, prietena mea Anqutz si-a facut blog. Doar din cauza insitentelor. A spus: 'ok, imi fac'. Dovada vie ca ne adaptam si ca ne place ceea ce facem. Cel putin asa zic eu. Si culmea este ca, desi este la prima postare, scrie chiar ok. La cat mai multe postari Anqutz, si bine ai venit in blogosfera. Pupici.
PS: Din punctul meu de vedere, cel mai greu este sa gasesti un titlu postarii. Cateodata mi se pare chiar imposibil sa asociez 2 - 3 cuvinte ca sa formez un amarat de titlu. Asa ca in mare parte, titlurile mele nu prea au legatura cu 'interiorul'. Pin It
Toate acestea se intampla de cand am incetat sa-mi tin un jurnal pe hartie. Bine, asta s-a intamplat acum multi ani, dar dupa 8 ore de munca + caldura + haos nu prea mai ai chef sa scrii intr-un jurnal 'de hartie'. Chef nu ar trebui sa am nici pentru acesta, dar asa cum am mai zis, aproape toata lumea are blog, asa ca trebuie sa incerc sa tin si eu pasul.
Nu sunt interesata de cate persoane imi citeste blogul, sau de unde sunt, sau cat timp au stat, sau ce anume este cel mai des citit, sau care sunt cuvintele dupa care ajunge lumea pe blogul meu (recunosc, am avut cateva tentative de instalat diverse chestii pentru asa ceva, dar am esuat) ci pur si simplu scriu pentru mine, pentru sufletul meu, desi cateodata sunt reticenta si nu scriu chiar tot ceea ce am pe suflet.
Mi-ar placea sa am o deplina libertate in ceea ce consta gandurile mele, sa pot scrie fara teama ca cineva va citi si va interpreta altfel ceea ce am scris, tocmai de aceea prefer sa ma rezum la aberatii fara nici un sens.
Gata, trecem la prostioarele noastre de zi cu zi. Sunt la a 7-a cana de apa, calaie, mama ei de apa, ca la cele 40 de grade din birou nu are cum sa fie rece, iar frigiderul este cu 2 etaje mai sus, deci da, o beau calaie, caci lenea este mai mare decat placerea de a bea apa rece din frigider, si oricum nu este buna la o asa caldura.
Constat, eu si restul populatiei, ca lumea se modernizeaza pe zi ce trece tot mai mult, iar noi ne adaptam incetul cu incetul la tot ceea ce este nou, iar asta o facem fara ca nici macar sa ne dam seama. Uite, de exemplu, prietena mea Anqutz si-a facut blog. Doar din cauza insitentelor. A spus: 'ok, imi fac'. Dovada vie ca ne adaptam si ca ne place ceea ce facem. Cel putin asa zic eu. Si culmea este ca, desi este la prima postare, scrie chiar ok. La cat mai multe postari Anqutz, si bine ai venit in blogosfera. Pupici.
PS: Din punctul meu de vedere, cel mai greu este sa gasesti un titlu postarii. Cateodata mi se pare chiar imposibil sa asociez 2 - 3 cuvinte ca sa formez un amarat de titlu. Asa ca in mare parte, titlurile mele nu prea au legatura cu 'interiorul'. Pin It
Vreau. Da, chiar vreau. Vreeaau, nu intelegi?
Cald
Foarte cald
Fara aer conditionat
Nu este o zi ideala de stat la birou
Vreau acasa
Vreau sa ma balacesc in apa
Sa savurez o limonada
Si fructe multe
Vreau sa ma racoresc
Vreau sa plec mai repede in concediu
Nu vreau sa ma mai intorc din concediu
Vreau sa fie racoare afara
Si sa ploua
Sa alerg prin ploaia racoroasa
Vreau sa nu ma uit inapoi,
Dar totusi vreau sa stiu ce se intampla in urma mea
Vreau sa am chef de munca
Si sa nu mai fiu asa plictisita
Vreau atatea
Dar mai ales, vreau 'curaj' sa le fac pe toate! Pin It
Foarte cald
Fara aer conditionat
Nu este o zi ideala de stat la birou
Vreau acasa
Vreau sa ma balacesc in apa
Sa savurez o limonada
Si fructe multe
Vreau sa ma racoresc
Vreau sa plec mai repede in concediu
Nu vreau sa ma mai intorc din concediu
Vreau sa fie racoare afara
Si sa ploua
Sa alerg prin ploaia racoroasa
Vreau sa nu ma uit inapoi,
Dar totusi vreau sa stiu ce se intampla in urma mea
Vreau sa am chef de munca
Si sa nu mai fiu asa plictisita
Vreau atatea
Dar mai ales, vreau 'curaj' sa le fac pe toate! Pin It
joi, 12 august 2010
Povestile copilariei
Se spune ca atunci cand iti sarbatoresti ziua de nastere, inainte sa sufli in lumanarile de pe tortul ce se presupune ca il primesti, trebuie sa iti spui o dorinta, dar nu cu voce tare, pentru ca risti sa nu se mai indeplineasca. Ei bine, ultimile dati in care mi-am pus o dorinta, asa ca la carte, respentand toate conditiile, nu mi s-a indeplinit absolut nimic. Atunci, ma intreb, care este rostul sa o spui in gand? Sau care este rostul sa-ti mai pui dorinta? Sau asta este o chestie pentru copilasi, ca sa le faca viata mai roz decat oricum este? (asta in cazul pustilor de pana in 5 - 6 anisori). Sau din toata populatia globului care practica acest 'sport' au avut cu totii parte de surpriza indeplinirii dorintei, si doar eu nu am primit nimic? Ma irita treaba asta!
Hai sa dezbatem putintel si povestea lui Mos Craciun. De ce? Hai sa mintim copii. Desi recunosc, partea din viata in care crezi in mosul acela gras cu barba si par alb, sanie si reni si care incape pe horn, este cea mai frumoasa din toata copilarie. Cine nu isi aminteste cum stateam sa il pandim sa vedem cum arata? Pe el, pe Mos Nicolae si pe Iepurasul de Paste. Acum nu imi convine ca trebuie sa spunem aceste povesti copiilor, dar asta face parte din copilarie. Nu-mi convine pentru ca am crescut si am constatat ca ceea ce ne este prezentat in primii ani de viata nu este nici pe departe real. Ne izbim de problemele societatii inca de mici copii. Dar cu toate astea, povestiile acestea fac parte din viata, fara ele nu am mai fi ce suntem azi. Da, crestem si cu timpul realizam ca nimic din ce ne-au spus cei din jurul nostru nu este adevarat. Bun inceput de viata le dam celor mici. Dar asta nu este o problema, pentru ca oricum acestea sunt chestii minore pe langa ceea ce va intampina pustiul de-a lungul vietii. Dar oare cum ar fi viata daca toate aceste personaje ale copilariei ar fi reale? Oare ar fi totul mai frumos? Cum ar fi sa cerem dorinte si sa ni se indeplineasca? Cum ar fi daca i-am scrie lui Mos Craciun si Mos Nicolae ce ne dorim si sa primim? Cum ar fi ca Iepurasul sa ne aduca mereu ce cerem? Oare viata ar fi mai frumoasa, sau pur si simplu ar fi o monotonie generala? Cu siguranta ne-am satura de atata bine si tot am incepe razboaie si scandaluri, ca doar asta este omul, nici asa nu-i bine, dar nici asa. Suntem o fire tare dificila si greu de satisfacut. Nimeni nu-si aduce aminte de unde a pornit, cu totii uita ca au fost copii si au avut vise si sperante. Totul se rezuma la 'a avea mai mult ca cel de langa tine'.
Dar de ce ma complic? Pastrez subiectul acesta pentru o alta postare :)
Pana atunci, spun asa: copilul din mine refuza sa se maturizeze, iar eu nu vreau sa insist foarte mult. Am cazut de acord doar in faptul ca pana voi avea copilasii mei, ca sa le transmit 'mostenirea', eu continui sa cred in dorinte, in Mosi Craciuni si in Mosi Nicolae, in Iepurasi, Zane Maseluta, in stele cazatoare si in basme. Pin It
Hai sa dezbatem putintel si povestea lui Mos Craciun. De ce? Hai sa mintim copii. Desi recunosc, partea din viata in care crezi in mosul acela gras cu barba si par alb, sanie si reni si care incape pe horn, este cea mai frumoasa din toata copilarie. Cine nu isi aminteste cum stateam sa il pandim sa vedem cum arata? Pe el, pe Mos Nicolae si pe Iepurasul de Paste. Acum nu imi convine ca trebuie sa spunem aceste povesti copiilor, dar asta face parte din copilarie. Nu-mi convine pentru ca am crescut si am constatat ca ceea ce ne este prezentat in primii ani de viata nu este nici pe departe real. Ne izbim de problemele societatii inca de mici copii. Dar cu toate astea, povestiile acestea fac parte din viata, fara ele nu am mai fi ce suntem azi. Da, crestem si cu timpul realizam ca nimic din ce ne-au spus cei din jurul nostru nu este adevarat. Bun inceput de viata le dam celor mici. Dar asta nu este o problema, pentru ca oricum acestea sunt chestii minore pe langa ceea ce va intampina pustiul de-a lungul vietii. Dar oare cum ar fi viata daca toate aceste personaje ale copilariei ar fi reale? Oare ar fi totul mai frumos? Cum ar fi sa cerem dorinte si sa ni se indeplineasca? Cum ar fi daca i-am scrie lui Mos Craciun si Mos Nicolae ce ne dorim si sa primim? Cum ar fi ca Iepurasul sa ne aduca mereu ce cerem? Oare viata ar fi mai frumoasa, sau pur si simplu ar fi o monotonie generala? Cu siguranta ne-am satura de atata bine si tot am incepe razboaie si scandaluri, ca doar asta este omul, nici asa nu-i bine, dar nici asa. Suntem o fire tare dificila si greu de satisfacut. Nimeni nu-si aduce aminte de unde a pornit, cu totii uita ca au fost copii si au avut vise si sperante. Totul se rezuma la 'a avea mai mult ca cel de langa tine'.
Dar de ce ma complic? Pastrez subiectul acesta pentru o alta postare :)
Pana atunci, spun asa: copilul din mine refuza sa se maturizeze, iar eu nu vreau sa insist foarte mult. Am cazut de acord doar in faptul ca pana voi avea copilasii mei, ca sa le transmit 'mostenirea', eu continui sa cred in dorinte, in Mosi Craciuni si in Mosi Nicolae, in Iepurasi, Zane Maseluta, in stele cazatoare si in basme. Pin It
Something about love
"Love doesn't make the world go round, love is what makes the ride worthwhile."
(Elizabeth Browning) Pin It
miercuri, 11 august 2010
Flori intr-o viata trecatoare
"[...] I got everything I need right here with me. I got air in my lungs, a few blank sheets of paper. I mean, I love waking up in the morning not knowing what's gonna happen or, who I'm gonna meet, where I'm gonna wind up. Just the other night I was sleeping under a bridge and now here I am on the grandest ship in the world having champagne with you fine people. I figure life's a gift and I don't intend on wasting it. You don't know what hand you're gonna get dealt next. You learn to take life as it comes at you... to make each day count [...]" (Jack Dawson, Titanic) Pin It
marți, 10 august 2010
Un singur sens: inainte!
"Este o nebunie sa urasti toti trandafirii pentru ca te-ai intepat intr-unul, sa renunti la visele tale pentru ca unul nu s-a implinit, sa iti condamni toti prietenii doar pentru ca unul dintre ei te-a tradat, sa nu crezi in iubire doar pentru ca cineva nu te-a iubit..." (autor necunoscut)
Curcubee, floricele, norisori...
Pana asta de idei ce nu-mi da pace de ceva vreme, ma pune intr-o situatie nefavorabila, si anume: sa scriu toate aberatiile. Ei bine, iti vin eu de hac. Si cum nu ma pot abtine sa nu scriu cate ceva in fiecare zi pe blog, m-am gandit la ceva. Pana cand voi avea ceva interesant de spus, o sa postez zilnic, alaturi de o imagine draguta cate un citat celebru.
O sa incep din seara aceasta... Pin It
O sa incep din seara aceasta... Pin It
luni, 9 august 2010
Luuuuni!
A venit si ziua de luni. Asa as fi vrut sa nu se termine weekendul, dar din pacate inca nu s-a descoperit formula opririi timpului in loc.
Pana atunci, pot spune ca m-am bucurat enorm de aceste 2 zile si o seara de vineri pe care le-am petrecut la munte (chiar in middle of nowhere) cu 'gasca de la bloc'. Locul in care am ajuns, a fost cea mai superba locatie unde ne-am petrecut sfarsitul de saptamana ever. Cabana superba, o familie de nota 10+ si peisajul... absolut mirific.Deocamdata atat. Nu de alta dar ar trebui sa ma apuc si eu sa misc cate un alta pe la munci. Ceva poze, poate mai tarziu.
Later edit (14:54):
Este atat de cald la munca. Nu sunt in stare de nimic. Sunt atat de obosita si fara chef, de parca as fi venit dintr-un concediu de 2 saptamani. Apai daca acum ma vait asa, ce ma fac cand ma intorc din adevaratul concediu? Of, abia astept sa plec. 20 august. Mai este putin. Oricum nu stiu exact daca in 20 este plecarea. Poate 21 sau 22, depinde cum terminam cu munca.
Budapesta, Praga, Breman, Marea Nordului (macar asa o sa vad si marea, chiar daca nu o sa ma balacesc asa cum trebuie si nici plaja nu o sa fac cum as vrea) si Amsterdam. Acestea sunt marile opriri din concediul meu. Nu mai am rabdare. AMR 11 zile. Can't wait :) Pin It
Pana atunci, pot spune ca m-am bucurat enorm de aceste 2 zile si o seara de vineri pe care le-am petrecut la munte (chiar in middle of nowhere) cu 'gasca de la bloc'. Locul in care am ajuns, a fost cea mai superba locatie unde ne-am petrecut sfarsitul de saptamana ever. Cabana superba, o familie de nota 10+ si peisajul... absolut mirific.Deocamdata atat. Nu de alta dar ar trebui sa ma apuc si eu sa misc cate un alta pe la munci. Ceva poze, poate mai tarziu.
Later edit (14:54):
Este atat de cald la munca. Nu sunt in stare de nimic. Sunt atat de obosita si fara chef, de parca as fi venit dintr-un concediu de 2 saptamani. Apai daca acum ma vait asa, ce ma fac cand ma intorc din adevaratul concediu? Of, abia astept sa plec. 20 august. Mai este putin. Oricum nu stiu exact daca in 20 este plecarea. Poate 21 sau 22, depinde cum terminam cu munca.
Budapesta, Praga, Breman, Marea Nordului (macar asa o sa vad si marea, chiar daca nu o sa ma balacesc asa cum trebuie si nici plaja nu o sa fac cum as vrea) si Amsterdam. Acestea sunt marile opriri din concediul meu. Nu mai am rabdare. AMR 11 zile. Can't wait :) Pin It
vineri, 6 august 2010
Vineeeeeri!
Dap, in sfarsit este vineri. O parte din mine astepta weekendul, iar o parte nu. Pai uite de ce: asteptam ziua aceasta pentru ca astazi plec cu gasca la munte. Urmeaza un weekend de distractie. Cealalta parte din mine, aceea mai cu capul pe umeri, spune ca weekend la munte = bani multi cheltuiti, iar acesta nu este cel mai potrivit moment, mai ales ca in 20 august plec in concediu prin tarile calde. Da, in sfarsit o sa vad Praga si Amsterdam, iubirile mele. Totusi, vorba lu' mami, daca nu cheltui acum bani pe distractii, cand sa o fac, cand o sa am casa si familie de intretinut?!Ei bine, urmandu-i sfatul am decis: mergem la munte, desi vroiam sa-mi dedic acest weekend unei iesiri cu cortul. Dar am lasat-o balta. Desi acum o saptamana toata lumea vroia cu cortul, se pare ca peste noapte zana maseluta le-a scos la toti maseaua de minte si nici unul nu mai judeca cum trebuie, adica toti au vrut la cabana., ca doar nu poate trai nimeni fara baita si apa calda timp de trei zile. Dooh!
M-am resemnat si am ales varianta unei cabane inchiriate pe undeva prin judetul Covasna, intr-un varf de munte. Din cate am inteles, nici unul dintre noi nu stie sa ajunga acolo. Stim doar ca drumul este foarte prost, dar toti avem jeep-uri si ne permitem sa trecem prin hartoapele patriei. Zona in care o sa mergem este cea din poza de mai sus. Draguta zona, nu am ce comenta. Numai ca va trebui sa imi ofere ceva mai mult decat un peisaj mirific, ca sa ma faca sa uit de anularea iesirii cu cortul.
Ma intreb daca in aceste 3 zile de stat pe acolo, o sa mai facem si altceva decat gratare, carti, bautura, gratare, carti... Ups, ma repet. Deci doar atat o sa facem?? Vai de mine. Suntem niste oameni atat de sedentari. Ma uimesc cum inca ne mai putem misca, mai ales ca facem treaba asta aproape in fiecare weekend.
So, that's the and of my journal for today.
Smell you later, cam in 4 - 5 zile (dupa ce imi revin)
Pin It
miercuri, 4 august 2010
NASA: O explozie solara ne va intoarce la comuna primitiva!
Am gasit ceva interesant, ce m-a pus pe ganduri. Este un articol destul de lung, dar merita toata atentia. Ma intreb doar daca asa o sa fie? Chestia asta ma duce cu gandul la filmul "Knowing", un film chiar interesant. Va las sa lecturati.
"22 septembrie 2012. Miezul noptii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortina scanteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreala a mai putut fi observata atat de adanc in sud fata de regiunea arctica. Dar, fascinatia fenomenului nu dureaza mult. In numai cateva secunde, becurile aprinse de pe strazi si din cladiri incep sa palpaie, devin neobisnuit de stralucitoare pentru un moment, dupa care toata tara se cufunda in intuneric. In numai 90 de secunde, intreaga Europa ramane fara electricitate. Dupa numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morti, iar infrastructura continentului zace in ruine. S.U.A., China si Japonia se zbat si ele sa isi revina in urma acestei catastrofe – o furtuna violenta, petrecuta la 150 de milioane de kilometri distanta de Terra: pe suprafata Soarelui.
Fatza ucigasa a Soarelui
Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naste un dezastru de asemenea proportii pe Pamant; si totusi, un raport NASA, emis in luna ianuarie a acestui an de Academia Nationala de Stiinte (NAS) din SUA, vine sa sprijine intocmai aceasta teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizatiile occidentale au cultivat inconstient semintele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viata, in intregime dependent de tehnologie, ne expune astazi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafata Soarelui sunt de natura sa ne "prajeasca" centralele energetice, un eveniment cu consecinte catastrofale. Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci cand experti in fenomene meteorologice spatiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunta ca ne apropiem din ce in ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar putea compromite, in numai cateva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: si totusi, acest lucru este posibil.Suprafata Soarelui este o masa circulara de plasma - incarcata cu particule de mare energie; o parte a acestora evadeaza din stransoarea atmosferei astrului si se deplaseaza prin spatiu sub forma vanturilor solare. Din timp in timp, acesti "curenti" transporta miliarde de tone de plasma sub forma unei mingi de foc denumita "emanatie masiva a coroanei solare". Daca o astfel de emisie ar lovi campul magnetic al Pamantului, rezultatul ar putea fi cu adevarat devastator.Patrunderea plasmei in atmosfera noastra ar cauza schimbarea rapida a configuratiei campului magnetic al Pamantului, eveniment care ar induce curenti in cablurile de tensiune ale centralelor electrice. Aceste centrale nu au fost construite sa gestioneze un asemenea flux direct de electricitate. Cel mai mare pericol la care se supun, in cazul unui "atac" de aceasta natura, este topirea circuitelor interne ale transformatoarelor, intrebuintate pentru transmiterea curentului la utilizatorul final. Un asemenea eveniment, de dimensiuni mai reduse, a avut loc in provincia canadiana Quebec, in martie 1989, atunci cand 6 milioane de oameni au ramas fara electricitate, vreme de 9 ore. Dar furtunile solare pot fi cu mult mai aspre.
Progresul nostru, blestemul nostru
Cel mai devastator eveniment meteorologic spatial din istoria cunoscuta s-a intamplat in 1859 si este stiut drept "evenimenul Carrington", dupa astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a inteles cauza: "doua formatiuni de lumina alba intens stralucitoare", emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat in opt zile de conditii meteo spatiale severe. Numerosi martori oculari au declarat ca au observat aurore boreale impresionante chiar si la Ecuator. In toata aceasta perioada, retelele telegrafice mondiale au fost intrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiinte sugereaza ca, din pricina progresului tehnologic, in eventualitatea reproducerii unui fenomen de o asemenea anvergura, astazi lucrurile ar putea sta mult mai rau si multi oameni ar putea muri.
Doua mari probleme trebuie luate in calcul.
· Una o reprezinta centralele electrice moderne, proiectate sa opereze la voltaje foarte mari pe suprafete foarte intinse. Desi aceasta metoda ofera o mai mare eficienta de gestionare a retelelor electrice, minimizand pierderile de energie si risipa prin supraproductie, ea a facut centralele mult mai vulnerabile conditiilor meteo spatiale. Centralele de mare putere se comporta ca niste antene, canalizand curenti directi, de intensitati enorme, in transformatoarele electrice.
· A doua problema consta in interdependenta centralelor cu sistemele care ne intretin viata: filtrarea apei de consum si a celei menajere, infrastructurile de transport al marfurilor, pietele financiare si multe altele relationate cu electricitatea.
Combinand cele doua aspecte, devine limpede ca o repetare a evenimentului Carrington ar fi de natura sa produca o catastrofa cum lumea moderna nu a mai cunoscut. Si se va manifesta intocmai contrar cu ceea ce suntem obisnuiti sa faca dezastrele naturale; in general, regiunile cel mai putin dezvoltate ale lumii sunt cele mai vulnerabile, nu zonele tehnologizate si sofisticate, asa cum va fi cazul in aceasta situatie.
Sfarsitul vietii, asa cum o stim.
Potrivit rapoartelor NAS, un eveniment meteorologic spatial violent in zona S.U.A. ar putea induce curenti capabili sa distruga 300 de transformatoare-cheie in aproximativ 60 - 90 de secunde, oprind alimentarea cu electricitate pentru mai mult de 130 milioane de oameni. Din acel moment, numaratoarea inversa ar incepe pentru America.
Apocalipsa in 4 pasi:
1. Primul efect nefast - imediat, pentru unii - va fi sistarea alimentarii cu apa potabila. Oricine va locui intr-un apartament aflat la inaltime, unde apa trebuie pompata pentru a ajunge, va fi imediat vaduvit de aceasta. Pentru restul, apa potabila va mai veni prin conducte pentru inca, cel mult, jumatate de zi.
2. De asemenea, va inceta orice forma de transport asistat electric: trenurile, tramvaiele, metrourile si troleibuzele nu vor mai circula. Nici restul mijloacelor de transport nu vor avea o viata prea lunga, deoarece combustibilul din rezervoare se va termina si nu va mai exista energia electrica necesara pomparii benzinei din rezervoarele subterane in statiile de alimentare.
3. In acelasi timp, rafturile supermarketurilor se vor goli in foarte scurt timp si vor ramane goale, din acelasi motiv al imposibilitatii transportului.
4. Generatoarele de rezerva vor mai functiona inca in punctele esentiale, dar numai atat cat le vor permite bateriile, acumulatorii si rezervele de combustibil care le pun in miscare. Pentru spitale, acest lucru ar insemna aproximativ 72 de ore de functionare a aparaturii de orice fel. Dupa acest interval, va inceta orice forma de asistenta medicala moderna.
Cu adevarat socant este faptul ca aceasta stare a lucrurilor va dura luni de zile, poate ani: transformatoarele topite nu pot fi reparate, ci doar inlocuite. Specialistii estimeaza ca exista cateva astfel de transformatoare de rezerva, dar instalarea unuia nou presupune munca de o saptamana sau mai bine pentru o echipa bine antrenata de lucratori; iar acestea nu se gasesc pe toate drumurile. Oricum, in aproximativ o luna, toate transformatoarele de rezerva ar fi deja puse in functiune; insa numarul lor este insuficient si ar ramane inca foarte multe puncte nerevitalizate. Pentru acestea, va fi necesara construirea unor transformatoare noi, proces care ar putea dura pana la 12 luni.Chiar si daca unele sisteme vor redeveni capabile sa primeasca energie, nu exista nicio garantie ca vor avea ce primi. Aproape toate conductele de gaze naturale si petrol care exista necesita electricitate pentru a fi operationale. Centralele electrice alimentate pe carbuni pastreaza de obicei rezerve care sa le ajunga pentru cel mult 30 de zile, dar in lipsa sistemelor de transport care sa aduca mai multa materie prima, electricitatea de rezerva va fi sistata la doua luni de la catastrofa. Nici centralele de energie nucleara nu ar duce-o mult mai bine. Ele sunt programate sa se opreasca in eventualitatea unor probleme de alimentare si nu li se permite repornirea inainte ca sistemele electrice sa fie functionale.
Fara energie pentru sistemele de incalzire, racire sau refrigerare, fara transport si asistenta medicala, oamenii ar incepe sa moara in numai cateva zile. Pericolul va fi imediat pentru cei a caror sanatate depinde de o anumita medicatie. Daca se opreste alimentarea cu energie electrica in New Jersey spre exemplu, s-a pierdut un centru important de productie a farmaceuticelor pentru toata SUA. Medicamente perisabile precum insulina vor fi de negasit, iar cei suferinzi de diabet sunt cu milioanele pe fiecare continent. Sistarea productiei, a distribuirii si a stocarii acestei substante ii va condamna pe cei mentionati la moarte. Iar ajutorul nu va fi prea aproape. Zonele afectate de furtuna solara s-ar putea afla la sute si mii de kilometri de oricine ar putea interveni pentru a oferi ajutor. Dintre acestia, putini ar fi dispusi sa o faca, iar aceia, la randul lor, vor fi probabil sarac echipati pentru a se ridica la nivelul unui asemenea dezastru.
In bani, la o prima analiza, nenorocirea s-ar ridica la costuri de peste doua mii de miliarde de euro. Aceasta doar in primul an dupa furtuna, iar NAS considera perioada de refacere undeva intre 4 si 10 ani. Este legitima intrebarea daca natiunile aproape integral tehnologizate si-ar mai reveni vreodata. Si se pare ca cele mai expuse regiuni sunt cele aflate in emisfera nordica. Tari aflate la latitudini ridicate, precum Suedia si Norvegia, spre exemplu, sunt constiente deja ca, in timp ce spectacolul regulat al aurorei boreale este placut de privit, el reprezinta si un avertisment continuu la adresa retelelor electrice de aici.Cu toate acestea, tendinta instalarii unor retele de voltaj foarte ridicat inseamna ca si state aflate mai la sud sunt vulnerabile in fata furtunilor electromagnetice. Spre exemplu, China este pe cale sa implementeze o retea electrica de 1.000 de kilovoti, de doua ori voltajul retelei Statelor Unite. Aceasta ar insemna o unealta perfecta pentru dezastrul indus de conditiile meteorologice spatiale, deoarece eficienta retelei de a se comporta ca o antena creste pe masura ce si voltajul dintre retea si sol este mai mare.
Nici Europa nu este pregatita suficient. Responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor provocate de vremea spatiala este foarte fragmentata aici, sunt de parere cercetatorii. Retelele electrice europene, in plus, sunt masiv interconectate si extrem de vulnerabile defectarii in cascada. In 2006, sistarea controlata a alimentarii cu energie electrica a unei portiuni a Germaniei - pentru a permite trecerea in siguranta a unui vas pe sub cabluri de mare voltaj - a cauzat o prabusire in cascada a alimentarii cu energie electrica in tot vestul Europei. Numai in Franta, cinci milioane de oameni au ramas fara electricitate timp de doua ore. Aceste sisteme sunt atat de complicate incat specialistii insisi par sa nu intelega pe deplin efectele modificarii conditiilor intr-un singur punct.
ACE, “dumnezeul” de pe orbita si 2012
Vestea buna este aceea ca, existand un avertisment timpuriu, companiile electrice isi vor putea lua masuri de precautie, precum ajustarea nivelurilor de voltaj si a cantitatilor de electricitate, restrictionand transferul de energie electrica astfel incat "ciocurile" subite de tensiune sa nu provoace un efect domino in randul retelelor de alimentare. Totusi, vestile proaste nu se opresc in acest punct, caci sistemele noastre de avertizare din timp devin tot mai putin de incredere pe zi ce trece.De departe, cel mai important indicator al timpului probabil la nivel spatial este dispozitivul NASA Advanced Composition Explorer(ACE). Lansat in 1997, satelitul respecta o pozitie pe orbita Soarelui ce il pastraza constant la jumatatea drumului dintre acesta si Pamant. Contactul sau neintrerupt cu suprafata solara inseamna ca furnizeaza continuu rapoarte despre directia si viteza vanturilor solare si ale altor curenti de particule incarcate care trec pe langa senzorii sai. ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 pana la 45 minute inainte ca o furtuna geomagnetica sa loveasca Pamantul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativ un sfert de ora pentru a pregati sistemele in vederea unui eveniment critic.Totusi, zic oamenii de stiinta, in cazul evenimentului Carrington, "emisia masiva din coroana solara" a calatorit atat de repede incat a ajuns la Terra in mai putin de 15 minute de la locul unde este pozitionat ACE. In plus, sistemul are deja 11 ani si si-a depasit durata de viata planificata. Detectoarele de la bordul sau si-au mai pierdut din sensibilitate si nu se stie cand vor inceta sa mai functioneze, putand claca chiar in momentul urmatorului flux puternic de radiatie.
Din nefericire, viitorul apropiat nu anunta un inlocuitor pentru ACE. Alti sateliti de observare solara, precum Observatorul Solar si Heliosferic (SOHO) pot oferi un oarecare avertisment, dar cu informatii mai putin detalitate si - crucial! - mult mai tarziu. Implicarea specialistilor si a politicienilor in aceasta chestiune este minima, in prezent neluandu-se prea in serios problema... pana cand, probabil, dezastrul va lovi si va provoca zeci de milioane de victime.Cel mai probabil, o furtuna solara ar putea lovi in primavara sau in toamna anului 2012, odata cu urmatorul maximum al Soarelui. In perioada echinoctiilor, orientarea campului magnetic al Pamantului catre Soare ne face, in mod particular, vulnerabili unui asalt plasmatic. Mai mult, in aceasta perioada, consumul de electricitate este relativ scazut, nefiind necesare, in mod excesiv, nici incalzirea, nici racirea. Cu numai o mana de retele electrice functionale, sistemul energetic se bazeaza pe algoritmi computerizati pentru "gatuirea" cantitatilor mari de energie din centrale, ceea ce le lasa foarte vulnerabile in calea "ciocurilor" bruste. Daca, pana atunci, ACE isi va da obstescul sfarsit sau o minge uriasa de plasma va lovi prea repede pentru ca dispozitivul sa o semnalizeze la timp, consecintele vor fi dintre cele mai sumbre, putand arunca o mare parte a planetei, sau chiar intregul Pamant, in haos.
Ce este de facut? Nimeni nu stie inca, mai ales ca guvernele sunt foarte greu de mobilizat in vederea unei crize cum nu a mai fost pana acum. Factorii de decizie nu au obisnuinta de a lua in calcul evenimente cu frecventa scazuta, cum sunt cele de natura cosmica, ce foarte rar se intampla de doua ori in rastimpul unei civilizatii.Pe de alta parte, ar trebui sa ne fi invatat lectia din dezastre naturale precum uraganul Katrina, valul tsunami din Indonezia sau cutremurul recent din Haiti si sa intelegem ca "putin probabil" nu este totuna cu "imposibil". Mai ales cand miza este atat de mare, iar probabilitatea ca o furtuna electrica sa loveasca in urmatorii trei sau patru ani, si cu efecte devastatoare inca, nu este tocmai scazuta. Evenimentul Carrington s-a intamplat intr-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; asadar, pur si simplu, nu avem garantia ca un astfel de eveniment nu se va relua intr-un ciclu solar neobisnuit, asa cum este cel in care ne aflam in prezent. Iar daca nu intelegem la timp riscurile la care ne supune declansarea unei furtuni solare de proportii, s-ar putea ca multi dintre noi sa nici nu mai aiba ocazia sa regrete ignoranta de care guvernele mondiale au dat dovada."
Sursa articolului o gasiti aici. Pin It
"22 septembrie 2012. Miezul noptii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortina scanteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreala a mai putut fi observata atat de adanc in sud fata de regiunea arctica. Dar, fascinatia fenomenului nu dureaza mult. In numai cateva secunde, becurile aprinse de pe strazi si din cladiri incep sa palpaie, devin neobisnuit de stralucitoare pentru un moment, dupa care toata tara se cufunda in intuneric. In numai 90 de secunde, intreaga Europa ramane fara electricitate. Dupa numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morti, iar infrastructura continentului zace in ruine. S.U.A., China si Japonia se zbat si ele sa isi revina in urma acestei catastrofe – o furtuna violenta, petrecuta la 150 de milioane de kilometri distanta de Terra: pe suprafata Soarelui.
Fatza ucigasa a Soarelui
Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naste un dezastru de asemenea proportii pe Pamant; si totusi, un raport NASA, emis in luna ianuarie a acestui an de Academia Nationala de Stiinte (NAS) din SUA, vine sa sprijine intocmai aceasta teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizatiile occidentale au cultivat inconstient semintele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viata, in intregime dependent de tehnologie, ne expune astazi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafata Soarelui sunt de natura sa ne "prajeasca" centralele energetice, un eveniment cu consecinte catastrofale. Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci cand experti in fenomene meteorologice spatiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunta ca ne apropiem din ce in ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar putea compromite, in numai cateva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: si totusi, acest lucru este posibil.Suprafata Soarelui este o masa circulara de plasma - incarcata cu particule de mare energie; o parte a acestora evadeaza din stransoarea atmosferei astrului si se deplaseaza prin spatiu sub forma vanturilor solare. Din timp in timp, acesti "curenti" transporta miliarde de tone de plasma sub forma unei mingi de foc denumita "emanatie masiva a coroanei solare". Daca o astfel de emisie ar lovi campul magnetic al Pamantului, rezultatul ar putea fi cu adevarat devastator.Patrunderea plasmei in atmosfera noastra ar cauza schimbarea rapida a configuratiei campului magnetic al Pamantului, eveniment care ar induce curenti in cablurile de tensiune ale centralelor electrice. Aceste centrale nu au fost construite sa gestioneze un asemenea flux direct de electricitate. Cel mai mare pericol la care se supun, in cazul unui "atac" de aceasta natura, este topirea circuitelor interne ale transformatoarelor, intrebuintate pentru transmiterea curentului la utilizatorul final. Un asemenea eveniment, de dimensiuni mai reduse, a avut loc in provincia canadiana Quebec, in martie 1989, atunci cand 6 milioane de oameni au ramas fara electricitate, vreme de 9 ore. Dar furtunile solare pot fi cu mult mai aspre.
Progresul nostru, blestemul nostru
Cel mai devastator eveniment meteorologic spatial din istoria cunoscuta s-a intamplat in 1859 si este stiut drept "evenimenul Carrington", dupa astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a inteles cauza: "doua formatiuni de lumina alba intens stralucitoare", emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat in opt zile de conditii meteo spatiale severe. Numerosi martori oculari au declarat ca au observat aurore boreale impresionante chiar si la Ecuator. In toata aceasta perioada, retelele telegrafice mondiale au fost intrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiinte sugereaza ca, din pricina progresului tehnologic, in eventualitatea reproducerii unui fenomen de o asemenea anvergura, astazi lucrurile ar putea sta mult mai rau si multi oameni ar putea muri.
Doua mari probleme trebuie luate in calcul.
· Una o reprezinta centralele electrice moderne, proiectate sa opereze la voltaje foarte mari pe suprafete foarte intinse. Desi aceasta metoda ofera o mai mare eficienta de gestionare a retelelor electrice, minimizand pierderile de energie si risipa prin supraproductie, ea a facut centralele mult mai vulnerabile conditiilor meteo spatiale. Centralele de mare putere se comporta ca niste antene, canalizand curenti directi, de intensitati enorme, in transformatoarele electrice.
· A doua problema consta in interdependenta centralelor cu sistemele care ne intretin viata: filtrarea apei de consum si a celei menajere, infrastructurile de transport al marfurilor, pietele financiare si multe altele relationate cu electricitatea.
Combinand cele doua aspecte, devine limpede ca o repetare a evenimentului Carrington ar fi de natura sa produca o catastrofa cum lumea moderna nu a mai cunoscut. Si se va manifesta intocmai contrar cu ceea ce suntem obisnuiti sa faca dezastrele naturale; in general, regiunile cel mai putin dezvoltate ale lumii sunt cele mai vulnerabile, nu zonele tehnologizate si sofisticate, asa cum va fi cazul in aceasta situatie.
Sfarsitul vietii, asa cum o stim.
Potrivit rapoartelor NAS, un eveniment meteorologic spatial violent in zona S.U.A. ar putea induce curenti capabili sa distruga 300 de transformatoare-cheie in aproximativ 60 - 90 de secunde, oprind alimentarea cu electricitate pentru mai mult de 130 milioane de oameni. Din acel moment, numaratoarea inversa ar incepe pentru America.
Apocalipsa in 4 pasi:
1. Primul efect nefast - imediat, pentru unii - va fi sistarea alimentarii cu apa potabila. Oricine va locui intr-un apartament aflat la inaltime, unde apa trebuie pompata pentru a ajunge, va fi imediat vaduvit de aceasta. Pentru restul, apa potabila va mai veni prin conducte pentru inca, cel mult, jumatate de zi.
2. De asemenea, va inceta orice forma de transport asistat electric: trenurile, tramvaiele, metrourile si troleibuzele nu vor mai circula. Nici restul mijloacelor de transport nu vor avea o viata prea lunga, deoarece combustibilul din rezervoare se va termina si nu va mai exista energia electrica necesara pomparii benzinei din rezervoarele subterane in statiile de alimentare.
3. In acelasi timp, rafturile supermarketurilor se vor goli in foarte scurt timp si vor ramane goale, din acelasi motiv al imposibilitatii transportului.
4. Generatoarele de rezerva vor mai functiona inca in punctele esentiale, dar numai atat cat le vor permite bateriile, acumulatorii si rezervele de combustibil care le pun in miscare. Pentru spitale, acest lucru ar insemna aproximativ 72 de ore de functionare a aparaturii de orice fel. Dupa acest interval, va inceta orice forma de asistenta medicala moderna.
Cu adevarat socant este faptul ca aceasta stare a lucrurilor va dura luni de zile, poate ani: transformatoarele topite nu pot fi reparate, ci doar inlocuite. Specialistii estimeaza ca exista cateva astfel de transformatoare de rezerva, dar instalarea unuia nou presupune munca de o saptamana sau mai bine pentru o echipa bine antrenata de lucratori; iar acestea nu se gasesc pe toate drumurile. Oricum, in aproximativ o luna, toate transformatoarele de rezerva ar fi deja puse in functiune; insa numarul lor este insuficient si ar ramane inca foarte multe puncte nerevitalizate. Pentru acestea, va fi necesara construirea unor transformatoare noi, proces care ar putea dura pana la 12 luni.Chiar si daca unele sisteme vor redeveni capabile sa primeasca energie, nu exista nicio garantie ca vor avea ce primi. Aproape toate conductele de gaze naturale si petrol care exista necesita electricitate pentru a fi operationale. Centralele electrice alimentate pe carbuni pastreaza de obicei rezerve care sa le ajunga pentru cel mult 30 de zile, dar in lipsa sistemelor de transport care sa aduca mai multa materie prima, electricitatea de rezerva va fi sistata la doua luni de la catastrofa. Nici centralele de energie nucleara nu ar duce-o mult mai bine. Ele sunt programate sa se opreasca in eventualitatea unor probleme de alimentare si nu li se permite repornirea inainte ca sistemele electrice sa fie functionale.
Fara energie pentru sistemele de incalzire, racire sau refrigerare, fara transport si asistenta medicala, oamenii ar incepe sa moara in numai cateva zile. Pericolul va fi imediat pentru cei a caror sanatate depinde de o anumita medicatie. Daca se opreste alimentarea cu energie electrica in New Jersey spre exemplu, s-a pierdut un centru important de productie a farmaceuticelor pentru toata SUA. Medicamente perisabile precum insulina vor fi de negasit, iar cei suferinzi de diabet sunt cu milioanele pe fiecare continent. Sistarea productiei, a distribuirii si a stocarii acestei substante ii va condamna pe cei mentionati la moarte. Iar ajutorul nu va fi prea aproape. Zonele afectate de furtuna solara s-ar putea afla la sute si mii de kilometri de oricine ar putea interveni pentru a oferi ajutor. Dintre acestia, putini ar fi dispusi sa o faca, iar aceia, la randul lor, vor fi probabil sarac echipati pentru a se ridica la nivelul unui asemenea dezastru.
In bani, la o prima analiza, nenorocirea s-ar ridica la costuri de peste doua mii de miliarde de euro. Aceasta doar in primul an dupa furtuna, iar NAS considera perioada de refacere undeva intre 4 si 10 ani. Este legitima intrebarea daca natiunile aproape integral tehnologizate si-ar mai reveni vreodata. Si se pare ca cele mai expuse regiuni sunt cele aflate in emisfera nordica. Tari aflate la latitudini ridicate, precum Suedia si Norvegia, spre exemplu, sunt constiente deja ca, in timp ce spectacolul regulat al aurorei boreale este placut de privit, el reprezinta si un avertisment continuu la adresa retelelor electrice de aici.Cu toate acestea, tendinta instalarii unor retele de voltaj foarte ridicat inseamna ca si state aflate mai la sud sunt vulnerabile in fata furtunilor electromagnetice. Spre exemplu, China este pe cale sa implementeze o retea electrica de 1.000 de kilovoti, de doua ori voltajul retelei Statelor Unite. Aceasta ar insemna o unealta perfecta pentru dezastrul indus de conditiile meteorologice spatiale, deoarece eficienta retelei de a se comporta ca o antena creste pe masura ce si voltajul dintre retea si sol este mai mare.
Nici Europa nu este pregatita suficient. Responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor provocate de vremea spatiala este foarte fragmentata aici, sunt de parere cercetatorii. Retelele electrice europene, in plus, sunt masiv interconectate si extrem de vulnerabile defectarii in cascada. In 2006, sistarea controlata a alimentarii cu energie electrica a unei portiuni a Germaniei - pentru a permite trecerea in siguranta a unui vas pe sub cabluri de mare voltaj - a cauzat o prabusire in cascada a alimentarii cu energie electrica in tot vestul Europei. Numai in Franta, cinci milioane de oameni au ramas fara electricitate timp de doua ore. Aceste sisteme sunt atat de complicate incat specialistii insisi par sa nu intelega pe deplin efectele modificarii conditiilor intr-un singur punct.
ACE, “dumnezeul” de pe orbita si 2012
Vestea buna este aceea ca, existand un avertisment timpuriu, companiile electrice isi vor putea lua masuri de precautie, precum ajustarea nivelurilor de voltaj si a cantitatilor de electricitate, restrictionand transferul de energie electrica astfel incat "ciocurile" subite de tensiune sa nu provoace un efect domino in randul retelelor de alimentare. Totusi, vestile proaste nu se opresc in acest punct, caci sistemele noastre de avertizare din timp devin tot mai putin de incredere pe zi ce trece.De departe, cel mai important indicator al timpului probabil la nivel spatial este dispozitivul NASA Advanced Composition Explorer(ACE). Lansat in 1997, satelitul respecta o pozitie pe orbita Soarelui ce il pastraza constant la jumatatea drumului dintre acesta si Pamant. Contactul sau neintrerupt cu suprafata solara inseamna ca furnizeaza continuu rapoarte despre directia si viteza vanturilor solare si ale altor curenti de particule incarcate care trec pe langa senzorii sai. ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 pana la 45 minute inainte ca o furtuna geomagnetica sa loveasca Pamantul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativ un sfert de ora pentru a pregati sistemele in vederea unui eveniment critic.Totusi, zic oamenii de stiinta, in cazul evenimentului Carrington, "emisia masiva din coroana solara" a calatorit atat de repede incat a ajuns la Terra in mai putin de 15 minute de la locul unde este pozitionat ACE. In plus, sistemul are deja 11 ani si si-a depasit durata de viata planificata. Detectoarele de la bordul sau si-au mai pierdut din sensibilitate si nu se stie cand vor inceta sa mai functioneze, putand claca chiar in momentul urmatorului flux puternic de radiatie.
Din nefericire, viitorul apropiat nu anunta un inlocuitor pentru ACE. Alti sateliti de observare solara, precum Observatorul Solar si Heliosferic (SOHO) pot oferi un oarecare avertisment, dar cu informatii mai putin detalitate si - crucial! - mult mai tarziu. Implicarea specialistilor si a politicienilor in aceasta chestiune este minima, in prezent neluandu-se prea in serios problema... pana cand, probabil, dezastrul va lovi si va provoca zeci de milioane de victime.Cel mai probabil, o furtuna solara ar putea lovi in primavara sau in toamna anului 2012, odata cu urmatorul maximum al Soarelui. In perioada echinoctiilor, orientarea campului magnetic al Pamantului catre Soare ne face, in mod particular, vulnerabili unui asalt plasmatic. Mai mult, in aceasta perioada, consumul de electricitate este relativ scazut, nefiind necesare, in mod excesiv, nici incalzirea, nici racirea. Cu numai o mana de retele electrice functionale, sistemul energetic se bazeaza pe algoritmi computerizati pentru "gatuirea" cantitatilor mari de energie din centrale, ceea ce le lasa foarte vulnerabile in calea "ciocurilor" bruste. Daca, pana atunci, ACE isi va da obstescul sfarsit sau o minge uriasa de plasma va lovi prea repede pentru ca dispozitivul sa o semnalizeze la timp, consecintele vor fi dintre cele mai sumbre, putand arunca o mare parte a planetei, sau chiar intregul Pamant, in haos.
Ce este de facut? Nimeni nu stie inca, mai ales ca guvernele sunt foarte greu de mobilizat in vederea unei crize cum nu a mai fost pana acum. Factorii de decizie nu au obisnuinta de a lua in calcul evenimente cu frecventa scazuta, cum sunt cele de natura cosmica, ce foarte rar se intampla de doua ori in rastimpul unei civilizatii.Pe de alta parte, ar trebui sa ne fi invatat lectia din dezastre naturale precum uraganul Katrina, valul tsunami din Indonezia sau cutremurul recent din Haiti si sa intelegem ca "putin probabil" nu este totuna cu "imposibil". Mai ales cand miza este atat de mare, iar probabilitatea ca o furtuna electrica sa loveasca in urmatorii trei sau patru ani, si cu efecte devastatoare inca, nu este tocmai scazuta. Evenimentul Carrington s-a intamplat intr-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; asadar, pur si simplu, nu avem garantia ca un astfel de eveniment nu se va relua intr-un ciclu solar neobisnuit, asa cum este cel in care ne aflam in prezent. Iar daca nu intelegem la timp riscurile la care ne supune declansarea unei furtuni solare de proportii, s-ar putea ca multi dintre noi sa nici nu mai aiba ocazia sa regrete ignoranta de care guvernele mondiale au dat dovada."
Sursa articolului o gasiti aici. Pin It
marți, 3 august 2010
Cine-mi da un hobby? :D
Sunt intr-o continua schimbare. Tema blog-ului o schimb destul de des. Ma gandesc ca fac lucrul acesta pentru ca in viata mea obisnuita de zi cu zi nu pot schimba mare lucru, asa ca ma resemnez facand modificari pe unde pot. Trebuie sa-mi gasesc un hobby, ca alfel nu se mai poate :)
Pin It
Poezie - Linia orizontului
Simt linistea
Aud marea
Si vad zarea
Gust nisipul fierbinte
O atingere si totul
Devine infinit mai placut.
Te strig sa mai ramai cu mine,
Dar totul este impotriva
Acolo unde toate devin una
Iar una sunt eu, cu gandul meu
Orizontul, amintirea mea
Acea noapte in care totul
Mi-a revenit in minte
Trup si suflet
Iti apartin tie, dragul meu
Si din nou ma indrept
Spre tine, si iarasi te vad
Dar te indepartezi
Strig dupa tine, dar esti prea departe
Nu-mi lasa singuratatea
Sa ma chinuie din nou
Te rog revino, te astept
Aici, la capatul infinitului
La orizont, cu marea la picioare
Si cu gandul la tine Pin It
Aud marea
Si vad zarea
Gust nisipul fierbinte
O atingere si totul
Devine infinit mai placut.
Te strig sa mai ramai cu mine,
Dar totul este impotriva
Acolo unde toate devin una
Iar una sunt eu, cu gandul meu
Orizontul, amintirea mea
Acea noapte in care totul
Mi-a revenit in minte
Trup si suflet
Iti apartin tie, dragul meu
Si din nou ma indrept
Spre tine, si iarasi te vad
Dar te indepartezi
Strig dupa tine, dar esti prea departe
Nu-mi lasa singuratatea
Sa ma chinuie din nou
Te rog revino, te astept
Aici, la capatul infinitului
La orizont, cu marea la picioare
Si cu gandul la tine Pin It
Marginile universului
Stateam acum cateva zile cu niste prieteni, seara, pe terasa. Privind cerul, m-am intrebat, cu voce tare: oare exista extraterestri? Ei bine, am inceput discutia. Da, eu cred ca exista o alta civilizatie, numai ca este foarte foarte departe. Cel mai apropiat soare se afla undeva la peste 5000 de ani lumina (este enorm, tinand cont ca 1 an lumina = 9,6 mii de miliarde km). Este imposibil ca in tot acest univers, care este infinit (zic asta pana mi se aduce dovada ca i s-a gasit capatul) sa nu existe o alta civilizatie. Poate exista chiar o replica a noastra, oameni care inca nu au depasit faza cu epoca de piatra si chiar se bat cu bate, sau care pot fi foarte avansati ca tehnologie si folosesc masini zburatoare care functioneaza cu apa. Nu am argumente foarte multe, dar cred.
In schimb nu cred in pozele si declaratiile "martorilor". Este nevoie de mai mult decat niste poze ca sa fiu pe deplin convinsa. Evident, este nevoie sa vad cu ochii mei, dar pana atunci, pot doar sa imi dau cu parerea.
Ei bine, discutia a ajuns pana la celebrul big bang, de acum muuulte miliarde de ani. Conform teoriei de prin ani '60 in urma acestuia s-a creat universul, asa cum il cunoastem noi astazi. Intrebarea este: ce era inainte de acest big bang? Evident, ne dam cu parerea, dar realitatea este ca nimeni niciodata nu va afla cu certitudine ce a fost atunci si daca acest big bang a existat cu adevarat. Zic asta, pentru ca noi, ca civilizatie am aparut cu mult dupa presupusul big bang.
Nu cunoastem nici macar cat este de mare Universul, nu facem decat niste speculatii, si este posibil sa ramana asa, cu toata stiinta si tehnologia din ziua de astazi. Nu vom primi un raspuns clar la toate acesteta.
Totul tine de science-fiction, iar totul este defapt, 'doar niste intrebari'. Cand vorbim de univers, de stele, de planete, putem sa ne intrebam doar: cum s-au format?
Un alt subiect 'delicat' atins de noi in magnifica noapte petrecuta pe terasa: universul pararel. Parerea mea si a multora, din cate am vazut: da, toti calcam pragul unui univers pararel atunci cand ne retragem sa dormim. Visul, este acel univers pararel in care pasim. Odata ce ne desprindem de ceea ce suntem, pasim intr-un univers pararel, un univers in care totul este asa cum vrem noi, o mica lume perfecta. Dar si aici, fiecare isi sustine parerea, cu argumente, sau chiar fara, asa ca mine.
Intotdeauna am fost fascinata de subiectul acesta, astronomie si de tot ce tine de paranormal. Poate si pentru ca sunt eu mai 'paranoia', vorba cuiva :)
Intr-un final stiu doar ca extraterestii exista, iar universul pararel la fel. Pin It
In schimb nu cred in pozele si declaratiile "martorilor". Este nevoie de mai mult decat niste poze ca sa fiu pe deplin convinsa. Evident, este nevoie sa vad cu ochii mei, dar pana atunci, pot doar sa imi dau cu parerea.
Ei bine, discutia a ajuns pana la celebrul big bang, de acum muuulte miliarde de ani. Conform teoriei de prin ani '60 in urma acestuia s-a creat universul, asa cum il cunoastem noi astazi. Intrebarea este: ce era inainte de acest big bang? Evident, ne dam cu parerea, dar realitatea este ca nimeni niciodata nu va afla cu certitudine ce a fost atunci si daca acest big bang a existat cu adevarat. Zic asta, pentru ca noi, ca civilizatie am aparut cu mult dupa presupusul big bang.
Nu cunoastem nici macar cat este de mare Universul, nu facem decat niste speculatii, si este posibil sa ramana asa, cu toata stiinta si tehnologia din ziua de astazi. Nu vom primi un raspuns clar la toate acesteta.
Totul tine de science-fiction, iar totul este defapt, 'doar niste intrebari'. Cand vorbim de univers, de stele, de planete, putem sa ne intrebam doar: cum s-au format?
Un alt subiect 'delicat' atins de noi in magnifica noapte petrecuta pe terasa: universul pararel. Parerea mea si a multora, din cate am vazut: da, toti calcam pragul unui univers pararel atunci cand ne retragem sa dormim. Visul, este acel univers pararel in care pasim. Odata ce ne desprindem de ceea ce suntem, pasim intr-un univers pararel, un univers in care totul este asa cum vrem noi, o mica lume perfecta. Dar si aici, fiecare isi sustine parerea, cu argumente, sau chiar fara, asa ca mine.
Intotdeauna am fost fascinata de subiectul acesta, astronomie si de tot ce tine de paranormal. Poate si pentru ca sunt eu mai 'paranoia', vorba cuiva :)
Intr-un final stiu doar ca extraterestii exista, iar universul pararel la fel. Pin It
Abonați-vă la:
Postări (Atom)