luni, 31 mai 2010
Romani, trezirea!
O noua zi de munca... mai grav: o noua saptamana de munca. Adica este LUNI, cea mai urata zi din saptamana. Este insuportabil de cald in birou, netul merge ca o buda, treaba nu conteneste a se opri din venit, sefii misuna pe hol, ce mai? Superb, mai mult de atat nici nu puteam sa cer. Colac peste pupaza, ca sa fie meniul complet, afara este senin, soare si cald, o zi tocmai buna pentru plaja, iar eu sunt aici, inchisa intre 4 pereti, cu ochii benoclati intr-un monitor de 17" facand rapoarte in excel si diverse situati care oricum nu ajuta la nimic, dar dhee ele trebuie sa existe la dosar. Si ca sa ma enervez si mai tare, calculatorul asta de 2 bani nu functioneaza deloc cum as vrea eu si cum ar fi normal... deschid doua chestii d'eodata, se blocheaza totul. Ii dau restart. Fac treaba asta de 2 -3 ori, pana ma satur si imi bag picioarele. Oare cum se gandeste stapanirea ca tu o sa fi eficient si productiv cand condiile de munca sunt jalnice? Daca ar fi dupa ei, sa stai 24 din 24 de ore la munca, iar ca salariu sa iei niste maruntis aruncat asa in sila, ai fi angajatul ideal. Dar romanul se multumeste si cu asa ceva, iar cum vremea asta de criza nu-ti permite sa te cari altundeva unde ai castiga nitel mai mult, stai locului si suporti conditiile. Conditii ce ne afecteaza pe toti ingrozitor de tare. Tara este in faliment. Pacat ca tot noi, cei de jos, tragem sa o scoatem de acolo, iar cei care bine merci traiesc pe picior mare nu au nici o treaba. Salariile mari din care ar trebui taiat sunt tot acolo, neatinse. Discuti si iar discutii. Nu ajuta pe nimeni. Forum-urile sunt pline de diverse discutii, soluti care mai de care, idei, dar pacat ca cei de la putere nu dau doi bani pe parerea poporului si pe faptul ca romanul care oricum are un salariu/pensie de mizerie, o sa traiasca si mai rau de acum inainte. Tot noi, "gloata" trebuie sa tragem pentru mizeriile nesimtitilor de la putere. Gizaz, nu-mi vine sa cred in ce situatie am ajuns si in ce tara traim.
Pin It
duminică, 30 mai 2010
joi, 27 mai 2010
Hai hui prin viata
"[...]Ne amestecam trupurile-n noapte
Ne amestecam pana ajungem soapte
De-acum si pana mor iti dau viata mea
Te rog s-o primesti
Un satelit de dor in jurul tau voi fi
Ai sa stralucesti
Cu tine vreau s-alerg
Cu tine vreau sa rad
Cu tine vreau sa tac
Cu tine vreau sa plang
Cu tine vreau sa sper
Cu tine vreau sa iert
Cu tine vreau...
Cu tine vreau sa pïerd
Cu tïne vreau sa mor
Cu tïne vreau tot"
(Vama Veche - Cu tine) Pin It
luni, 24 mai 2010
In asteptarea destinului
Vezi mai multe video din Muzica
Scriu, chiar daca nu am nimic de spus, scriu... Sper ca voi gasi un subiect in cele din urma. Sper ca ceea ce am inceput acum sa scriu, acest ceva fara sens sa duca spre ceva cu un final fericit.. Ma rog doar sa te regasesc, si sper sa ma regasesti si tu, undeva, candva... Incerc sa nu ma mai gandesc, dar totul este impotriva mea! Nimeni nu ma ajuta sa trec peste. Parca as inota impotriva curentului si simt cum ma inec, dar degeaba, nimeni nu-mi aude strigatul de ajutor, nimanui nu-i pasa. Suntem cu toti niste indivizi egoisti. Traim doar pentru noi, nu ne pasa de cei din jurul nostru. Ne este atat de usor sa ne folosim de ceea ce ni se ofera, ca mai apoi sa ne lepadam de tot si de toate. Nimeni nu tine cont de sufletul ce va suferi, de cel ce va fi distrus. Atata timp cat tie iti este bine, de ce sa ne pese de cel pe care-l facem sa sufere? Incep sa vorbesc fara nici o noima, dar nu ma pot opri din scris. Degetele apasa butoanele negre si tari ale tastaturii, nici macar sa ma opresc sa vad ce am scris nu pot. Cuvintele imi curg prin minte si am atatea de spus, si atat de putin timp, incat nu stiu cu ce sa incep. Nu este nimic important, cel putin nu pentru cei ce vor ajunge sa citeasca, dar aceste lucruri neimportante, m-au facut sa fiu ceea ce sunt azi. Ganduri, sperante, vise... din asta ma compun eu. Din vise! Inca nu este momentul sa ma trezesc, nu inca. Trebuie sa mai astept, sunt sigura. Voi afla cand trebuie sa revin, voi fi anuntata, dar pana atunci vreau doar sa visez, pentru ca doar asa vad ca sunt fericita. Vreau sa dorm, sa ma intind in pat si sa ma trezesc doar in momentul in care voi fi pregatita sa fac fata vietii reale, problemelor de zi cu zi si starii acesteia de doi bani in care sunt de cateva zile. Nu stiu ce a fost cu mine, dar nu am fost deloc in apele mele. Nimic nu ma multumeste. Parca este ba prea mult, ba prea putin... Ajung sa nu mai inteleg nici eu gandirea unei femei, pentru ca realizez ca nici macar pe mine insumi nu sunt in stare sa ma inteleg. Stiu doar ca am incredere in destin si in ceea ce imi este scris, si stiu ca cineva acolo sus ma iubeste si va avea grija sa imi ofere acel ceva ce imi este destinat mie. Candva voi primi ceea ce merit. Stiu sigur asta. Sper doar sa nu fie prea tarziu. Imi accept destinul si ma resemnez. Si astept... Pin It
vineri, 21 mai 2010
Cafeaua de vineri
Este aproximativ ora 17:00. Inca sunt la servici, dar am luat o pauza din activitatea mea zilnica si banala, pentru ca asa o vad dupa 3 ani. Sorb dintr-o cafea, putin indulcita. De obicei nu practic acest sport, dar oboseala de peste saptamana m-a impins sa incerc gustul amar al cafelei. Nu sunt foarte incantata. Nu are nici un efect si tocmai de aceea incerc sa nu ma bucur de venirea sfarsitului de saptamana, pentru ca stiu ca va trece prea repede. Prefer viziunea "optimistului pesimist". Vreau sa vina odata ora 17:30 cand voi putea pleca in sfarsit acasa. Mi se pare ireal, dar ma uit in jur si este pustiu. Din nou am ramas cea mai constiincioasa de pe etaj. Dar lasa, in curand voi avea o statuie in fata firmei. Atunci cine va mai fi ca mine? Trecand peste asta, arunc o privire pe fereastra. Sunt profund dezamagita. Ploua si este frig, iar sperante prea mari pentru un week-end cu soare cica nu sunt. Oricum nu aveam planuri foarte mari. Maine urmeaza sa facem o plimbare la capitala, la un film, dar este ok si pe ploaie. Imi pare rau doar de faptul ca nu imi pot etala tinutele de vara, dar voi avea destul timp sa o fac si pe asta, cel putin asa mi-am planificat eu.
Mi se termina cafeaua, iar eu inca nu m-am trezit. Nu stiu sigur daca urmaream sa ma trezesc din starea de somn, sau doream sa ma trezesc la realitatea cruda ce ma inconjuara. Dar este mai bine ca nu si-a facut efectul. Poate nu mi-ar fi placut ceea ce as fi descoperit.
As mai incerca una, dar daca nu mai dorm la noapte? Asta ar insemna sa stau sa ma gandesc si sa fac planuri, doar noaptea este cel mai bun sfetnic. Dar mai bine nu. Oricum nu mai stau mult in aerul acesta de la servici ce imi provoaca atata somn.
S-a intunecat atat de tare afara. Muzica de la radioul vechi din birou imi provoaca starea de somn mai tare ca orice. Muzica buna, dar nu pentru vineri dupa-amiaza. Si imi este atat de frig. Si vreau atat de mult sa te vad, sa fi aici, in fata mea... Nu vreau sa ma trezesc la realitate, imi place atat de mult in lumea mea. Sunt doar eu, si rareori vad ceea ce se intampla dincolo de zidul acesta ce mi l-am creat ca sa ma distantez de lumea ce ma inconjoara. Oare fac bine? Oare o sa fie dureros cand voi realiza ca trebuie sa ma intorc cu picioarele pe pamant? Oare o sa ma doare tare atunci cand ma voi lovi de ceea ce am in jur? ...
Pin It
miercuri, 19 mai 2010
The Bucket List
Ma gandeam zilele acestea ca atatea lucruri vreau sa realizez, iar timpul trece si eu nu misc nimic spre indeplinirea lor. In ideea ca o lista pe aici ma poate ajuta sa fac ceva, o sa incep imediat sa insir. Nu sunt multe,dar vreau sa le fac pe toate., si nu oricum, ci vreau ca rezultatul lor sa ma satisfaca la maxim. MAXIM am zis! Ei bine, let's start:
1. Vreau sa imi schimb job-ul. Asa cum am mai zis, vreau altceva, undeva departe de orasul acesta. Eventual Bucuresti ca sunt cele mai bine platite locuri de munca si nu este chiar departe de mine. Pot veni saptamanal acasa :)
2. Sa stau singura. Sa fiu independenta. Vreau sa imi impart banutii ca sa pot platii curentul, apa, internetul, telefonul si celalalte chestii. Vreu sa ma trezesc dimineata si sa-mi fac singura de mancare, sau eventual sa imi comand ceva singura :D. Vreau sa am casa mea, chiar si o garsoniera mica, cu chirie, dar sa stiu ca sunt singura.
3. Vreau sa invat sa cant la chitara. Obligatoriu! Prietenul mi-a zis zilele trecute ca daca il ajut sa se lase de tigara, ma ajuta sa imi iau chitara si sa-mi fac cursurile necesare. Mi se pare un targ corect, pacat ca nu a mai zis nimic :P
4. Vreau sa ajung in Amsterdam si Praga. Praga, pentru ca am auzit ca este foarte frumos, iar Amsterdam.... nu stiu sigur de ce :D
5. Vreau sa imi iau masina. Un golf 5. Ma multumesc si cu 4, dar sa fie masinuta mea. Chiar daca o sa fie zile, muuulte zile in care o sa o tin in garaj ca nu am bani de combustibil, dar daca o stiu acolo, o stiu a mea este suficient ca sa-mi luminez ziua.
6. Vreau sa imi fac tatuaj. Da, un tatuaj, acolo jos :P
O sa revin...
Later edit:
7. Asta tine tot de punctul 5. Vreau sa merg spre mare, sau cu marea alaturi, si sa ascult Vama Veche in propia mea masina. Visez de mult timp la lucrul acesta. Muzica data tare, Tudor Chirila in boxe, marea alaturi, vantul in par si... eu. Atat!
8. Vreau sa invat germana. Ce greu, nu? Cu siguranta asta o sa fie cel mai greu punct de indeplinit :P
9. Vreau sa invat sa inot. :D Nici macar pluta nu sunt in stare sa o fac. Mi-e frica de apa care imi trece mai sus de piept.
10. Vreau sa merg intr-o zi in mall, cu muuulti bani si sa-mi innoiesc toata garderopa. Dar nu cu cate o serie de haine, ci cu 3 - 4. Dar asta va fi posibil cand voi avea job-ul din Bucuresti. Ala bine platit. Si masina mea propie ca sa le car.
11. Vreau sa mai slabesc. Cam 5 - 6 kg. m-ar multumi :D
12. Vreau sa citesc "Jurnalul seducatorului" a lui Soren Kierkegaard. Mi-a fost recomandata, dar cum pe net nu o gasesc ca sa o pot comanda trebuie sa ma deplasez pana la biblioteca sa-mi incerc noruocul pe acolo. Si cum facultatea am terminat-o anul trecut, normal ca si permisul meu de biblioteca a expirat. Dar zilele astea trebuie sa ajung. Si uite asa, presimt ca asta va fi primul lucru ce va fi taiat de pe lista asta.
13. Cursuri de dans. Orice fel de dans, numai sa ma laud ca am facut asa ceva :)) Bine, mi-ar place sa le invat pe toate, dar mi-ar trebui ani multi, ca sunt mai grea de cap asa din fire :P
Ok, cand am inceput sa scriu, aveam in cap mai multe "dorinte", dar acum m-am impotmolit. Nu mai stiu ce sa scriu. Poate mai visez la noapte ceva si revin maine sa completez. Pin It
1. Vreau sa imi schimb job-ul. Asa cum am mai zis, vreau altceva, undeva departe de orasul acesta. Eventual Bucuresti ca sunt cele mai bine platite locuri de munca si nu este chiar departe de mine. Pot veni saptamanal acasa :)
2. Sa stau singura. Sa fiu independenta. Vreau sa imi impart banutii ca sa pot platii curentul, apa, internetul, telefonul si celalalte chestii. Vreu sa ma trezesc dimineata si sa-mi fac singura de mancare, sau eventual sa imi comand ceva singura :D. Vreau sa am casa mea, chiar si o garsoniera mica, cu chirie, dar sa stiu ca sunt singura.
3. Vreau sa invat sa cant la chitara. Obligatoriu! Prietenul mi-a zis zilele trecute ca daca il ajut sa se lase de tigara, ma ajuta sa imi iau chitara si sa-mi fac cursurile necesare. Mi se pare un targ corect, pacat ca nu a mai zis nimic :P
4. Vreau sa ajung in Amsterdam si Praga. Praga, pentru ca am auzit ca este foarte frumos, iar Amsterdam.... nu stiu sigur de ce :D
5. Vreau sa imi iau masina. Un golf 5. Ma multumesc si cu 4, dar sa fie masinuta mea. Chiar daca o sa fie zile, muuulte zile in care o sa o tin in garaj ca nu am bani de combustibil, dar daca o stiu acolo, o stiu a mea este suficient ca sa-mi luminez ziua.
6. Vreau sa imi fac tatuaj. Da, un tatuaj, acolo jos :P
O sa revin...
Later edit:
7. Asta tine tot de punctul 5. Vreau sa merg spre mare, sau cu marea alaturi, si sa ascult Vama Veche in propia mea masina. Visez de mult timp la lucrul acesta. Muzica data tare, Tudor Chirila in boxe, marea alaturi, vantul in par si... eu. Atat!
8. Vreau sa invat germana. Ce greu, nu? Cu siguranta asta o sa fie cel mai greu punct de indeplinit :P
9. Vreau sa invat sa inot. :D Nici macar pluta nu sunt in stare sa o fac. Mi-e frica de apa care imi trece mai sus de piept.
10. Vreau sa merg intr-o zi in mall, cu muuulti bani si sa-mi innoiesc toata garderopa. Dar nu cu cate o serie de haine, ci cu 3 - 4. Dar asta va fi posibil cand voi avea job-ul din Bucuresti. Ala bine platit. Si masina mea propie ca sa le car.
11. Vreau sa mai slabesc. Cam 5 - 6 kg. m-ar multumi :D
12. Vreau sa citesc "Jurnalul seducatorului" a lui Soren Kierkegaard. Mi-a fost recomandata, dar cum pe net nu o gasesc ca sa o pot comanda trebuie sa ma deplasez pana la biblioteca sa-mi incerc noruocul pe acolo. Si cum facultatea am terminat-o anul trecut, normal ca si permisul meu de biblioteca a expirat. Dar zilele astea trebuie sa ajung. Si uite asa, presimt ca asta va fi primul lucru ce va fi taiat de pe lista asta.
13. Cursuri de dans. Orice fel de dans, numai sa ma laud ca am facut asa ceva :)) Bine, mi-ar place sa le invat pe toate, dar mi-ar trebui ani multi, ca sunt mai grea de cap asa din fire :P
Ok, cand am inceput sa scriu, aveam in cap mai multe "dorinte", dar acum m-am impotmolit. Nu mai stiu ce sa scriu. Poate mai visez la noapte ceva si revin maine sa completez. Pin It
Poezie - de la tine...
Suiera vantul pe-afara
Goneste prin ploaie fantasme
Si-mi pare ca esti tu si te strig…
Ziua-i mai neagra
Si Soarele s-a ascuns
intr-o perdea de fum
Iar cerul se crapa
Totul dispare…
In jur e doar ploaie
Sunt singur si parca astept o minune
Privesc in jur si nu-nteleg
Cum am ajuns la capat de lume
Sunt ca-ntr-o oglinda
Privesc inspre mine si ma-ntreb
Cum am ajuns atat de schiop si stramb?
Inchid ochii si-astept
Simt clipa cum trece prin mine
Suna a gol si durere
Timpul mi-a incremenit in piept
Doar vantul si marea...
Si tu,
Mereu in inima mea. Pin It
luni, 17 mai 2010
Poezie - Dorinte
Ce stiu ca imi este destinata.
Dar asteptare ma ucide,
Incetul cu incetul
Incep sa nu mai fiu eu,
Dar totusi nu pier, inca astept,
Caci stiu ca va ajunge
Candva, atunci cand va vrea.
Are un nume aceasta raza
Dar nu il stiu,
Nimeni nu il cunoaste
Sunt constienta doar de...
Fericire, speranta...
Le doresc pe amandoua
Stiu ca se poate,
Trebuie doar sa cer,
Si stiu ca voi primi.
Cerul mi se deschide
Si ma striga cu putere
Nu ridic ochii, mi-e teama
Stiu ca am sa pier intr-un final.
Dar trebuie doar sa indind mana
Si voi fi libera!
Voi evada din inchisoarea aceasta,
Din viata ce acum imi intoarce spatele
Si ma ignora.
"Dar nu asa se traieste"
Cineva imi sopteste,
Incerc sa imi dau seama
Ce se petrece, dar este prea intuneric,
Nu pot vedea nimic.
Nu-mi pot stapani dorinta,
Ce ma incearca si
Ma face sa fiu supusa
Celui pentru care altadata
Nu insemnam nimic.
Incerc sa ma detasez de mine,
Sa zbor deasupra tuturor,
Sa vad viata din ochii altcuiva
Sa fiu altcineva, altundeva,
Dar din nou cerul ma striga,
Cedez, vreau sa cedez,
Caci altfel nu voi fi implinita... Pin It
Sirul continua...
Nu mai pot continua asa… M-am saturat de zilele astea cand, ba sunt fericita, ba imi plang de mila. M-am saturat de viata asta, vreau sa plec undeva departe, singura, undeva unde nu ma cunoaste nimeni, sa imi iau viata de la zero. Nu-mi place deloc gandul ca am un destin bine stabilit, ce imi este extrem de greu sa il schimb. Imi complic viata din ce in ce mai mult. Cad din rau in mai rau, si pentru ce? Sa stau sa plang noptile si sa ma gandesc cum ar fi fost daca ar fi fost altfel? Vreau sa fiu fericita, din toate punctele de vedere. Am doar 22 de ani si ma plang de parca as avea 40 si nu am realizat nimic la viata mea. Stiu doar ca vreau sa fiu singura. M-am saturat de viata in doi! Nu mai pot continua asa. De ani de zile merg dintr-o relatie intr-alta. Vreau o pauza. Vreau sa simt din nou nebuniile copilariei, vreau sa fiu copil sa nu am probleme, sa nu-mi pese de nimic, sa nu vreau decat sa ma joc toata ziua. De ce am crescut? Nu sunt suficient de matura sa simt gustul problemelor! Nu vreau nici un umar pe care sa plang, nu vreau pe nimeni cu care sa-mi impartasesc fericirea, vreau sa fiu SINGURA! Nu vreau nunta la anul! Dar cum pot face sa ies din asta? Oricat de mult imi doresc sa-mi schimb viata, nu am curajul necesar pentru asta, si uite asa prefer sa stau si sa sufar.
Nu stiu ce sentiment ma incearca acum… teama, rusine de gandurile mele. Nu vreau o a doua sansa, vreau doar sa simt ca traiesc, numai ca altfel fata de cum o faceam pana acum. Sunt atat de obosita si dezamagita de alergatul acesta in zadar. Poate va veni ziua cand ma voi simti pe deplin implinita, iar pana atunci nu-mi ramane decat sa-mi accept soarta. Ce dramatic suna! Of, chiar m-am saturat de viata asta de 2 bani. Stiu ca sunt o fraiera ca gandesc asa, mai ales ca mi-a fost oferit tot ceea ce i-ar fi necesar unei fiinte umane pentru a fi fericita. Dar acest “tot” pe mine nu ma defineste. Vreau sa fiu fericita cu putin, singura!Ma retrag sa dorm. Poate ma mai linistesc putin. Pin It
duminică, 16 mai 2010
noc! noc! who's there? fericirea! :)
Sunt fericita! Motivul? Nu-l stiu, sau il stiu, dar il tin secret doar pentru mine. Spun doar ca cineva a avut o contributie mare pentru starea asta in care ma aflu de cateva zile. Desi, daca ma trezesc la realitate, numai fericita nu as fi, dar imi place asa cum sunt acum: visatoare! Aaa da, sa nu uitam sa mentionam ca "relaxarea" celor 3 zile de capitala (da, inca 3 pe langa cele de weekend-ul trecut) isi spun acum cuvantul. Am venit inapoi mai obosita decat am plecat. Si sa nu uitam ca munca de la birou nu mi-a facut-o nimeni, iar acum sunt la servici. Mda... duminca dupa-amiaza mi-o petrec la munci. Dar nu-i o problema asa mare, oricum nu aveam chef de nimic altceva. Adica am chef de ceva, dar din pacate nu se poate. As vrea sa hoinaresc pe strazile Bucurestiului. Nu stiu de ce, dar ma fascineaza acest oras. Trebuie sa organizez o iesire de un weekend cu gagicile la capitala, poate asa reusesc si eu si o prietena sa ne facem tatuajul mult dorit. Eu aveam in minte un fluturas dragut, dar parca toate "pitzi" au fluture, asa ca nu mai vrea. Un iepuras playboy... Asta este ideea unui prieten, care a vazut multe, ca doar are la activ 13 femei la cei doar 19 anisori! Ori asta, ori o initiala in chineza/japoneza. Initiala ramane secret! :D
Ce frumos este afara, iar eu sunt la munci. Incep sa ma oftic. Tare ma bate gandul sa imi caut un alt job. Deja de 3 ani fac aceeasi chestie si m-am cam plictisit. Posibilitate sa mai avansez nu am, si nu-mi place asta. Vreau ceva, pe relatii cu clientii, ceva vanzari, marketing. Vreau sa calatoresc mult prin tara si in afara, de ce nu? Ar trebui sa incep sa-mi depun ceva CV-uri pe ici pe colo, desi mai intai ar trebui sa fac masterul. L-as face in alta parte, in afara tarii. Atatea as vrea sa fac. Nici nu stiu cu ce sa incep, si tocmai de aceea o las balta, ca de obocei.
Totusi, momentan, cea mai mare dorinta a mea este... ghici?! :)) (cine stie, cunoaste, sau cel putin asa presupun. Se subintelege, vorba cuiva. Am invatat sa scriu si sa citesc printre randuri. Vad ca imi iese, si ma laud cu asta :)) ). Hai ca deja vorbesc aiurea. Munca de duminca m-a prostit. Si mi-e o foame. Si trebuie sa merg sa imi iau produsele de la AVON. Of ce de treaba am. Si ca starea care m-a cuprins acum sa fie full, afla ca acasa nu-mi merge internetul de cateva zile. Sper ca maine sa rezolve careva problema ca o sa fac urat de tot daca nu. Am devenit dependenta. Ar trebui sa iau o pauza de la atata tehnologie si sa ma retrag undeva unde nici nu se puna problema de asa ceva. Undeva unde sa am o pajiste misto :D
Gata, m-am suparat! plec acasa ca nu-mi ridica nimeni statuie daca stau si muncesc in weekend! Pin It
Ce frumos este afara, iar eu sunt la munci. Incep sa ma oftic. Tare ma bate gandul sa imi caut un alt job. Deja de 3 ani fac aceeasi chestie si m-am cam plictisit. Posibilitate sa mai avansez nu am, si nu-mi place asta. Vreau ceva, pe relatii cu clientii, ceva vanzari, marketing. Vreau sa calatoresc mult prin tara si in afara, de ce nu? Ar trebui sa incep sa-mi depun ceva CV-uri pe ici pe colo, desi mai intai ar trebui sa fac masterul. L-as face in alta parte, in afara tarii. Atatea as vrea sa fac. Nici nu stiu cu ce sa incep, si tocmai de aceea o las balta, ca de obocei.
Totusi, momentan, cea mai mare dorinta a mea este... ghici?! :)) (cine stie, cunoaste, sau cel putin asa presupun. Se subintelege, vorba cuiva. Am invatat sa scriu si sa citesc printre randuri. Vad ca imi iese, si ma laud cu asta :)) ). Hai ca deja vorbesc aiurea. Munca de duminca m-a prostit. Si mi-e o foame. Si trebuie sa merg sa imi iau produsele de la AVON. Of ce de treaba am. Si ca starea care m-a cuprins acum sa fie full, afla ca acasa nu-mi merge internetul de cateva zile. Sper ca maine sa rezolve careva problema ca o sa fac urat de tot daca nu. Am devenit dependenta. Ar trebui sa iau o pauza de la atata tehnologie si sa ma retrag undeva unde nici nu se puna problema de asa ceva. Undeva unde sa am o pajiste misto :D
Gata, m-am suparat! plec acasa ca nu-mi ridica nimeni statuie daca stau si muncesc in weekend! Pin It
vineri, 7 mai 2010
Weekend la capitala
Din nou nu o sa imi petrec sfarsitul de saptamana acasa, odihnindu-ma ca orice om munitor. O sa fiu plecata si de data aceasta, numai ca acum cu munca, deci nu la distractie ci la munca, daca o pot numi asa. De maine dimineata, pana duminica seara o sa fiu in Baneasa Shopping City, la expozitia de fotografie 3D organizata de firma unde lucrez. Mare lucru nu o sa fac: o sa-i intampin pe curiosii care vor sa studieze pozele 3D, ii "mint" cu doua - trei vorbe frumoase, eventual ma mai agit pe langa noua casa de marcat (care e tare complicata) facand cate un bon. Suna fain, nu? Daca nu ar fi deschisa expozitia de la 10 dimineata la 10 seara, as fi si eu fericita! Chiar si asa, sper sa imi fac ceva timp sa hoinaresc pe strazile Bucurestiului, nu ca ar fi ceva fain de vazut, dar stiti cum este omul din provincie care merge la capitala....
Din cate vad inspiratia nu prea are chef de mine astazi, ci bate pe la alte usi. (nu de alta, dar de la 10 azi-dimineata am deschis postarea aceasta si pana acum nu am reusit sa scot decat aceste cateva randuri. Weird!). Vorba colegilor mei de la LEVEL: sufar de "pana editoriala"
Asa ca... Weekend fain! Pin It
Din cate vad inspiratia nu prea are chef de mine astazi, ci bate pe la alte usi. (nu de alta, dar de la 10 azi-dimineata am deschis postarea aceasta si pana acum nu am reusit sa scot decat aceste cateva randuri. Weird!). Vorba colegilor mei de la LEVEL: sufar de "pana editoriala"
Asa ca... Weekend fain! Pin It
marți, 4 mai 2010
Inapoi pe Pamant
Am citit acum cateva zile, un post pe blogul colegei mele Aletzsa, care tare m-a facut sa fiu nostalgica si cu gandul departe, dar departe rau de tot fata de ceea ce ma inconjoara. Pai hai sa ne gandim putintel: dupa weekend-ul de "1 mai" de care m-am bucurat impreuna cu o prietena pana am vazut amandoua dublu si ne impleticeam in pasi, de fapt noi trei: eu, ea si o sticla intreaga de Disaronno (asta doar sambata noapte), si daca mai punem si postarea mentionata mai sus, cum sa mai fiu eu buna de ceva si ce chef de munca sa mai am?!
A daaa, sa nu ii uitam pe dragii nostri baieti, pe care i-am facut la bautura. (da, o zi memorabila pentru domnitele din grupul nostru, cel putin pentru cele prezente).
Let`s start with the beginning: totul a inceput vineri, cand nu am avut sefi, deci distractie. Sambata... gratar si bautura, carti si fazan (varianata cu valiza) pana dimineata. Duminica... de la capat, ca doar noi toti cei prezenti la celebrul eveniment "1 mai" suntem directori si ne permitem sa mergem la munca de marti. Deci da, duminica noapte la fel ca sambata, numai ca eu am suferit putintel. Fiind mai constiincioasa ca restul, am venit la munca, mai mult taras decat pe picioarele mele, dar am fost prezenta la apel, ce-i adevarat, nu de la 9 dimineata, dar undeva dupa ora 11 am fost trup si suflet dedicata firmei.
Cam acesta ar fi inceputul, ba chiar si intriga si deznodamantul.
Sa trecem la postarea de care ziceam mai devreme. Sa stii ca si pe mine m-a dus cu gandul la vacantele ce le petreceam alaturi de ai mei. Noi, o Dacia 1300, muzica., vantul in par si drumul lung din fata noastra. Intradevar, amintiri de neuitat, dar din pacate am crescut si nu i-am mai onorat cu prezenta, ca doar nu mai am 10 ani sa merg cu parintii in concediu, nu? Acum sunt adolescenta si trebuie sa am grija de imaginea mea :D Pacat. Vremurile acelea nu se mai intorc, iar eu nu am fost in stare sa profit de ele la maxim.
Acum in schimb, ma bucur de astfel de drumetii impreuna cu prietenii.. Mergem unde vedem cu ochii. Noi, tineretul suntem diferinti fata de ei. Noi ne intrecem, facem liniute, mergem pe contrasens doar ca sa stam de vorba pe geam, lucruri ce ai nostri parinti nu cred ca le faceau. Ei erau mult mai constinciosi, iar noi, vorba celor batrani, prea inconstienti. Dar cum altfel sa simti ca traiesti, ca iti pulseaza sangele in vene daca nu traiesti periculos? ar spune multi.
Si daca tot veni vorba de drumetii, mi-am adus iarasi aminte ca nu mi-am satisfacut dorinta nebuna de a fi pe plaja de 1 mai. Eu si inca 80% din populati tarii. Dar poate la anul. Asa ca in circumstantele acestea ar fi bine sa revin cu picioarele pe pamant, si sa atept concediul, cand 2 saptamani nu o sa fac altceva decat sa ma balacesc in apa marii... vecine. Pin It
A daaa, sa nu ii uitam pe dragii nostri baieti, pe care i-am facut la bautura. (da, o zi memorabila pentru domnitele din grupul nostru, cel putin pentru cele prezente).
Let`s start with the beginning: totul a inceput vineri, cand nu am avut sefi, deci distractie. Sambata... gratar si bautura, carti si fazan (varianata cu valiza) pana dimineata. Duminica... de la capat, ca doar noi toti cei prezenti la celebrul eveniment "1 mai" suntem directori si ne permitem sa mergem la munca de marti. Deci da, duminica noapte la fel ca sambata, numai ca eu am suferit putintel. Fiind mai constiincioasa ca restul, am venit la munca, mai mult taras decat pe picioarele mele, dar am fost prezenta la apel, ce-i adevarat, nu de la 9 dimineata, dar undeva dupa ora 11 am fost trup si suflet dedicata firmei.
Cam acesta ar fi inceputul, ba chiar si intriga si deznodamantul.
Sa trecem la postarea de care ziceam mai devreme. Sa stii ca si pe mine m-a dus cu gandul la vacantele ce le petreceam alaturi de ai mei. Noi, o Dacia 1300, muzica., vantul in par si drumul lung din fata noastra. Intradevar, amintiri de neuitat, dar din pacate am crescut si nu i-am mai onorat cu prezenta, ca doar nu mai am 10 ani sa merg cu parintii in concediu, nu? Acum sunt adolescenta si trebuie sa am grija de imaginea mea :D Pacat. Vremurile acelea nu se mai intorc, iar eu nu am fost in stare sa profit de ele la maxim.
Acum in schimb, ma bucur de astfel de drumetii impreuna cu prietenii.. Mergem unde vedem cu ochii. Noi, tineretul suntem diferinti fata de ei. Noi ne intrecem, facem liniute, mergem pe contrasens doar ca sa stam de vorba pe geam, lucruri ce ai nostri parinti nu cred ca le faceau. Ei erau mult mai constinciosi, iar noi, vorba celor batrani, prea inconstienti. Dar cum altfel sa simti ca traiesti, ca iti pulseaza sangele in vene daca nu traiesti periculos? ar spune multi.
Si daca tot veni vorba de drumetii, mi-am adus iarasi aminte ca nu mi-am satisfacut dorinta nebuna de a fi pe plaja de 1 mai. Eu si inca 80% din populati tarii. Dar poate la anul. Asa ca in circumstantele acestea ar fi bine sa revin cu picioarele pe pamant, si sa atept concediul, cand 2 saptamani nu o sa fac altceva decat sa ma balacesc in apa marii... vecine. Pin It
sâmbătă, 1 mai 2010
Judecata unei intruse
La cerintele singurului meu cititor, fidel chiar, o sa scriu despre ceea ce si-a dorit sufletelul sau, si anume, citez: "Tell us about the boy you are hanging around right now. Describe him as you really think about him!"
Sa stii ca ma gandeam, in momentul ala de insomnie de la ora 3 AM sa scriu despre el. Si cum lenea era mare, si nu m-am dat jos din pat, mi-am notat in telefon cateva idei, ca doar inspiratia vine o data, nu bate la usa la fiecare 10 minute.
Ideea e ca ma uimesc pe mine insumi, cat de sucita sunt. Acum cateva zile plangeam dupa El, ca ma cautat din nou si mi-a amintit de anumite lucruri dureroase, iar acum... sunt fericita si zambesc. Dar acum ma gandesc si am ajuns la concluzia ca sunt o mare fraiera ca stau si plang dupa amintirea a ceva ce a fost (stiu, stiu ca am mai zis treaba asta de nenumarate ori). Dar daca nu a fost sa fie ceva de durata, inseamna ca nu eram meniti unul pentru celalalt. Ar trebui sa zic multumesc celui de sus ca mi-a dat pe cineva care sa ma ajute sa trec peste.
Mi l-a dat pe cel cu care sunt acum.
Chiar daca este o diferenta de 9 ani de zile intre noi, asta nu este o piedica sa ne simtim bine. Este un alt El, in varianta mai matura si mai cu picioarele pe pamant. Lucrul acesta imi place, pentru ca ma completeaza pe mine, pustoaica aia nebna si mereu cu capul in nori. Ador la el faptul ca stie sa fie copil alaturi de mine. Ador ca ma accepta asa cum sunt, cu defectele mele. Ador ca stie sa ma uimesca in fiecare zi cu ceva nou. Am parte de acele mici lucruri, nesemnificative pentru uni, dar care fac enorm de mult pentru mine. Un simplu mesaj cu "Te Iubesc" atunci cand nu te astepti; cuvantul "hai" atunci vand sunt obosita dupa munca, ne face sa ne suim in masina si mergem unde vedem cu ochi, numai ca sa fim departe de civilizatie; un CD cu muzica, atent selectionata cu titlul "Songs for You" capitolul ... (astea le primesc de doi ani, cand ma astept cel mai putin). Chiar daca suntem colegi de munca, si ne vedem 8 ore acolo, cand ajungem acasa, ne comportam ca si cumnu ne-am mai vazut de zile intregi. Catelul meu frumos este cadou de la el, deci pe langa lucrurile mici si nesemnificative, are grija sa ma surprinda cu lucruri "mari". Nu vreau sa dau impresia ca sunt materialista, pentru ca acesta nu este un cuvant care ma caracterizeaza, dar stie mereu sa aleaga surprizele in asa fel incat sa raman placut surprinsa.
Pe langa toate acestea, mai este un lucru pe care il admir la el: stie cand este prea mult. Daca azi ii zic, de exemplu, nu ne vedem, pentru ca nu ma simt bine, nu insista, imi respecta decizia, desi uneori nu ma prea intelege. Stie, sau cel putin banuieste, ce este in sufletul meu, referitor la El, dar are grija, sa ma faca sa il uit. Nu-mi vorbeste desprea ceea ce a fost, si nici nu incearca sa-i copieze lui comportametul, doar ca sa ma impace pe mine.
Cateodata stau si ma gandesc, ca este um om prea bun pentru mine, prea.. "pasnic". Nu merita sa-i fac ceea ce ii fac eu, dar isi accepta soarta fara sa zica nimic.
Singurul lucru care l-as schimba la el, ar fi calmul cu care judeca lucrurile cand eu fierb de nervi. Dar din nou, acesta este un lucru care ma completeaza. Macar unul din noi trebuie sa dea dovada de rationamnet. Deci, in final, si asta este ok.
Nu stiu daca esti multumit de raspunsul meu, dar pot continua cu multe altele, daca inca nu esti convins. Dar asta intr-un alt episod, ca totusi, azi este 1 mai. Lumea trebuie sa se mai si distreze. Pin It
Sa stii ca ma gandeam, in momentul ala de insomnie de la ora 3 AM sa scriu despre el. Si cum lenea era mare, si nu m-am dat jos din pat, mi-am notat in telefon cateva idei, ca doar inspiratia vine o data, nu bate la usa la fiecare 10 minute.
Ideea e ca ma uimesc pe mine insumi, cat de sucita sunt. Acum cateva zile plangeam dupa El, ca ma cautat din nou si mi-a amintit de anumite lucruri dureroase, iar acum... sunt fericita si zambesc. Dar acum ma gandesc si am ajuns la concluzia ca sunt o mare fraiera ca stau si plang dupa amintirea a ceva ce a fost (stiu, stiu ca am mai zis treaba asta de nenumarate ori). Dar daca nu a fost sa fie ceva de durata, inseamna ca nu eram meniti unul pentru celalalt. Ar trebui sa zic multumesc celui de sus ca mi-a dat pe cineva care sa ma ajute sa trec peste.
Mi l-a dat pe cel cu care sunt acum.
Chiar daca este o diferenta de 9 ani de zile intre noi, asta nu este o piedica sa ne simtim bine. Este un alt El, in varianta mai matura si mai cu picioarele pe pamant. Lucrul acesta imi place, pentru ca ma completeaza pe mine, pustoaica aia nebna si mereu cu capul in nori. Ador la el faptul ca stie sa fie copil alaturi de mine. Ador ca ma accepta asa cum sunt, cu defectele mele. Ador ca stie sa ma uimesca in fiecare zi cu ceva nou. Am parte de acele mici lucruri, nesemnificative pentru uni, dar care fac enorm de mult pentru mine. Un simplu mesaj cu "Te Iubesc" atunci cand nu te astepti; cuvantul "hai" atunci vand sunt obosita dupa munca, ne face sa ne suim in masina si mergem unde vedem cu ochi, numai ca sa fim departe de civilizatie; un CD cu muzica, atent selectionata cu titlul "Songs for You" capitolul ... (astea le primesc de doi ani, cand ma astept cel mai putin). Chiar daca suntem colegi de munca, si ne vedem 8 ore acolo, cand ajungem acasa, ne comportam ca si cumnu ne-am mai vazut de zile intregi. Catelul meu frumos este cadou de la el, deci pe langa lucrurile mici si nesemnificative, are grija sa ma surprinda cu lucruri "mari". Nu vreau sa dau impresia ca sunt materialista, pentru ca acesta nu este un cuvant care ma caracterizeaza, dar stie mereu sa aleaga surprizele in asa fel incat sa raman placut surprinsa.
Pe langa toate acestea, mai este un lucru pe care il admir la el: stie cand este prea mult. Daca azi ii zic, de exemplu, nu ne vedem, pentru ca nu ma simt bine, nu insista, imi respecta decizia, desi uneori nu ma prea intelege. Stie, sau cel putin banuieste, ce este in sufletul meu, referitor la El, dar are grija, sa ma faca sa il uit. Nu-mi vorbeste desprea ceea ce a fost, si nici nu incearca sa-i copieze lui comportametul, doar ca sa ma impace pe mine.
Cateodata stau si ma gandesc, ca este um om prea bun pentru mine, prea.. "pasnic". Nu merita sa-i fac ceea ce ii fac eu, dar isi accepta soarta fara sa zica nimic.
Singurul lucru care l-as schimba la el, ar fi calmul cu care judeca lucrurile cand eu fierb de nervi. Dar din nou, acesta este un lucru care ma completeaza. Macar unul din noi trebuie sa dea dovada de rationamnet. Deci, in final, si asta este ok.
Nu stiu daca esti multumit de raspunsul meu, dar pot continua cu multe altele, daca inca nu esti convins. Dar asta intr-un alt episod, ca totusi, azi este 1 mai. Lumea trebuie sa se mai si distreze. Pin It
Abonați-vă la:
Postări (Atom)