Ho ho ho!

Sarbatori fericite si un Craciun de poveste! Pin It

Visez la vise marete!

Hai sa mai adaug cateva chestii pe lista "must do before... you know"
Mai trecem 3 tari: Scotia, Irlanda si SUA.
Nu-mi cereti detalii ca nu stiu. Dar hai totusi sa incerc sa explic de ce. Irlanda... becouse I love irish rock, and irish cream. Trebuie sa vad tara care gazduieste aceste 2 minuni. Sa nu uitam si de filmul "PS: I love you". S-a filmat pe meleagurile Irlandei. Absolut superb.
Scotia am inceput sa o ador datorita peisajelor si a accentului funny. Un must see in Scotia este lacul Loch Ness si bineinteles Highland Games. Ce tare trebuie sa fie.
SUA... Chiar trebuie sa dau detalii? Banuiesc ca este clar de ce vreau sa ajung acolo. As vrea sa pasesc in oricare stat din toate cate are. 48 parca, nu? Sau 50?? Google it.. 50, dintre care 48 sunt state continentale învecinate. Vorba lu' Wikipedia. Stiam eu ceva cu 48 si 50. Nu foarte corect dar e ok. Sunt in standarde :D
O sa fie cam greu sa trec oceanul, dar nu imposibil. Asa ca deocamdata imi permit sa visez doar la Scotia si Irlanda. Ele sunt aici, la o aruncatura de bat.
Asadar, tineti-mi pumnii, poate reusesc la anu'. Pin It

I wanna fly, like a flying pony...

...but I can't! :))
I'm so weird! tra la la laaalala lalaala la la...
Povesteam eu acum vreo 2 - 3 saptamani ca as vrea sa fac o listuta catre Mos Craciun, dar nu am mai apucat, iar acum este cam tarziu, nu are timp sa ajunga pana in Laponia, si probabil atelierul lu' Mosu' deja s-a inchis. Sau stai asa... in filme spiridusii muncesc pana in 24... asadar mai am sanse.
Ei bine, here we go:
"Draga Mosule. Sper sa nu fie foarte tarziu si sa apuci sa imi indeplinesti dorinta de a le aduce celor dragi mie cate ceva.
Pentru mami meu as vrea o pereche de cizmulite dragute, imblanite. Si o geaca mai groasa, ca cea pe care o are s-a stricat.
Pentru tati meu as vrea... as vrea... nu stiu. Oare ce isi doreste? Inafara de bani pentru tigari :D Totusi as vrea sa-i aduci si lui o geaca groasa.
Pentru al meu fratior, o bicicleta nou nouta, care sa mearga prin cele mai mari hartoape, asa cum ii place lui.
Pentru catelul meu dulce, un papucel maaare, sa roada la el zile intregi.
Pentru prietenul meu, perechea de pantaloni de la Columbia, ce i-a probat si ii vin super, dupa spusele lui. Tu trebuie sa stii exact care, caci eu nu am fost prezenta la 'eveniment'.
Pentru cea mai buna prietena, as vrea sa pui o vorba buna ca sa ia examenul pentru carnetul de soferi. Si as mai vrea pentru ea niste napolitate Hanuta, stiu ca ii plac mult.
Pentru gasca mea de la bloc, as vrea sa-l aduci pe Jack, bunul nostru prieten, la bine si la greu. Dar as vrea ca Jack sa vina cu fratii si cu surorile lui. Si dulciuri pentru fete.
Pentru toti cei ce ma cunosc si nu se afla in scrisorica mea, cate o ciocolatica buna. Ma las pe mana ta.
Iar pentru mine... eu as fi fericita daca reusesti sa-i impaci pe ei.
Totusi as vrea o ciocolata Ritter Sport, cu ce vrei tu.
Cam atat. Te astept pe 24. Iti las prajiturelele si lapticul in locul obisnuit." Pin It

Cu capul in nori

♥ M-am indragostit de Alexander Rybak... ♥ Pin It

Atmosfera de iarna

In birou miroase a iarna, a sarbatori, a Craciun. Peste tot se asculta doar radioul lui Mos Craciun, toata lumea mananca portocale si toti beau ceai cu scortisoara. Eu la fel: ceai cu mar, portocale si scortisoara, pap fructe de "sezon" si ascult Magic FM. Singurul lucru ce nu isi are locul in tot acest peisaj este frigul de afara. Da, stiu, nu poate fi iarna fara frig. Asa ca ma resemnez si ma infofolesc bine bine cand ies pe afara. Mai rau este ca in zona unde stau eu, cum ninge putin, cum zici ca este sfarsitul lumii. Autobuzele intarzie (dupa ce ca este doar unul), adeseori nici nu mai vin, internetul, telefonul nu functioneaza, iar televizorul este plin de purici. Pare a fi prima iarna cu astfel de problemute. In schimb ador peisajul. Cum deschid ochii dimineata si ies la geam sunt inconjurata de casute albe, brazi plini de zapada si omaneni cu lopeti dand zapada din fata casei. Chiar si asa, zambetul imi dispare de pe buze in clipa in care constientizez ca trebuie sa ies afara de la caldurica pentru a veni la munca.
Nu am mai fost de o groaza de timp la sanius. Mi-e dor... Sa ma dau cu sanie, cu punga, sa strig cat ma tin plamanii "partieeeee". Ce tinereti, ce copilarie, ce vremuri. Stai asa! A zis cineva ca nu ma mai pot bucura de iarna asa cum o faceam altadata? ... Nu... asa ziceam si eu.
Intradevar, cand nu mai esti copil, pentru marea majoritate iarna nu mai inseamna sanius si bulgareala, ci stres. Bine, poate este prea mult spus stres. Dar acum, cand aud de sarbatori, primul lucru ce imi vine in cap este:  "trebuie sa caut cadouri pentru cei dragi". Dar la urma urmei, si asta este o placere, mai ales daca esti femeie.
Asadar, la cat mai multe sarbatori! Pin It

Unde mergem la anu'?

Craciunul il fac acasa in familie, Rev-ul cu gasca pe langa Brasov... Urmatoarea sarbatoare (sa o numim asa) ar fi... Valentine's Day.(sarim peste sfinti).
Ma gandeam la un Paris sau o Venetia. Pretentii prea mari? Azi am stat juma de zi calare pe net sa caut oferte. Asadar, nu cred ca am pretentii foarte mari, avand in vedere ca sunt ieftine iesirile astea 'de un weekend'. Eu sunt convinsa ca vreau sa ies din frumoasa noastra tara cu ocazia acestui minunat Valentine's, dar trebuie sa mai conving pe cineva... hmmm... nu-mi va fi greu! :)

PS: 'una mica' de la revedere:

"Snow is fallin, all around me
Children playing, having fun
It's the season, love and understanding
Merry Christmas everyone.

Time for party's, and celebrations
People dancing, all night long
Time for presents, and exchanging kisses
Time for singing, Christmas songs.

We're gonna have a party tonight
I'm gonna find that girl
Underneath the mistletoe, we'll kissed by candle light.

Room is swaying, records playing
All the old songs, we love to hear
All I wish that everyday was Christmas
What a nice way to spend the year. Huu, yeah!"

Am intrat in atmosfera Craciunului inca de pe 1 decembrie, de indata ce radioul Mosului a inceput sa ne incante cu super melodii de sezon.
Craciun Fericit tuturor!!! (revin cu fraza in Ajun) Pin It

Planuri marete...

... pentru acest weekend. Ei bine, nu sunt chiar asa de marete, avand in vedere vremea de afara. Incerc sa ma invart doar pe sub acoperisuri, nici o secunda pe afara.
Azi mergem la casa noastra de vacanata, daca o pot numi asa, sa mai facem pregatiri pentru sarbatori. Stiu ca este cam devreme, dar abia astept 'trecerea dintre ani'. Totul trebuie sa fie perfect, de aceea m-am apucat din timp. Mi-am cumparat zilele astea cate ceva pentru bucatarie, urmeaza sa mai iau ce trebuie si pe la baie. In ceea ce priveste dormitoarele, sunt mai mult decat ok. Sa inspectez azi si camera de la mansarda, sa vad cam ce ar trebui pe acolo, ca sa o transformam intr-un dormitor primitor :) Cam atat pentru azi.
Maine mergem la meci. De data asta, la un meci de hochei, aici in Brasov. Abia astept. Hai....Brasov.. Romania... cine joaca??
Glumesc. Ba nu! Chiar nu am habar cine joaca. I'll 'google it'! :D
See ya soon. Gotto go! Pin It

Another great movie

Genul acela de film la care m-as uita over and over again si de fiecare data as zambi, as plange, as trai aceleasi emotii. Nu multe filme ma fac sa spun asta, dar acesta chiar merita. (pentru cei ce adora sa fie romantici, macar asa, din cand in cand)

PS: I love you .... Pin It

Cadouri de Craciun

Da, stiu. Nici nu a batut ceasul 1 decembrie, caci eu ma gandesc deja la cadourile de Craciun si nu ma gandesc la cele ce le voi primi, si la cele ce le voi darui, pentru ca sunt multe. Daca am multi membri in familie si multi prieteni, trebuie sa ma adaptez situatiei si sa fac ce trebuie. Stiu, s-a stabilit anul trecut ca nu ne mai facem cadouri pentru ca e an de criza. Oare e valabila treaba asta si pentru anul acesta? O sa incerc sa aflu....

Intre timp, am fost si la meciul de rugby de care va povesteam zilele trecute. Pentru primii mei pasi facuti pe un stadion, concluzia ar fi: misto, dar misto rau de tot! Vorba baietilor, la un meci de fotbal tigania ar fi la ea acasa, dar aici atmosfera a fost linistita. Cutremure, valuri, sustineri, vuvuzele, fumigene.. Hei stai asa, era rugby sau fotbal? Glumesc. Probabil faptul ca am castigat si ca ne calificam la mondialul din Noua Zeelanda de anul viitor, i-a facut pe suporteri sa fie mai cumintei.
Pana una alta, am de gand sa scriu o scrisoare catre Mos Craciun. O concep de pe acum, ca sa aiba timp sa ajunga pana in 25, la Mosul in Laponia.
See you soon! Pin It

O zi de nota -1

De ceva vreme nu m-am mai simtit asa. Asa, adica obosita de atata munca. In ultimul timp am tot avut parte de zile lejere, dar astazi soarta mi s-a razbunat si mi-a dat de lucru cat pentru o saptamana. Sa fiu sincera, ceea ce am facut azi, trebuia sa fac lunar, dar cum stresul e mare cand de apropii de deadline, nu am facut, iar azi am petrecut clipe minunate alaturi de ianuarie, februarie... octombrie, noiembrie. Mult ce-i drept, dar sunt mandra de rezultat. Maine trebuie sa alerg in stanga si in dreapta dupa vreo doua semnaturi, dar drumul actelor pe curier si asteptam...
Dupa atata stat cu nasul in excel-uri, acum ma doare capul ingrozitor. Dar nu-i nimic, m-am delectat cu un algocalmin gustos in speranta ca imi va trece pana ies pe usa firmei. Nu de alta, dar am de umblat prin oras cu gacica mea sa cumparam bileltele pentru meci. Of, ca abia astept sa ajungem la capitala la meci. Oare cum o sa fie? Sper sa nu ma plictisesc, mai ales ca nu stiu care e treaba cu jocul asta. Dar o sa ma prefac ca sunt cunoscatoare, ca sa dea bine.

Later edit: Gata, mi-a trecut durerea de cap. Mai stau putintel pe la munca, nu de alta, dar sunt o mare cucoana si trebuie sa fiu luata cu masina de la 'botul calului'.

O seara faina! Pin It

Toate intr-o zi

Change of plans: Sambata la meci, nu la film! Nu orice meci, ci unul de rugby. Si nu oricine, ci Romania - Uruguay!
Habar nu am care sunt regulile jocului (promit sa dau un search pe Gagăl) dar chiar vorbeam cu 'nasa' ca nu am fost niciodata pe un stadion. Ei bine, asta ar fi un inceput bun, desi as fi preferat un meci de fotbal!
Pana una alta: HAI ROMANIA !!! Pin It

Unde esti? ... te-am gasit!!!

Gâza mea arată al naibii de bine azi, şi miroase la fel de bine, a parfumul cel nou.

Te iubesc graso!
Poza e luata de aici






Pin It

'Neata cu un cantec bun!

"[...]Still feels like our best times are together
Feels like the first touch
Still getting closer baby
Can't get close enough
Still holding on you're still number one
I remember the smell of your skin
I remember everything
I remember all your moves
I remember you,
I remember the nights, you know I still do
The one thing I'm sure of, is the way we made love
The one thing I depend on, is for us to stay strong
With every word and every breath I'm prayin', it's why I'm saying
Please forgive me I know not what I do
Please forgive me I can't stop loving you
Don't deny me this pain I'm going through
Please forgive me if I need you like I do
babe, believe me every word I say is true
Please forgive me if I can't stop lovin' you
no, believe me I don't know what I do
Please forgive me if I can't stop loving you[...]"

So sweet... Bryan Adams. Pin It

Planuri de weekend

Harry Potter and the Deathly Hallows: Part I,  veniiiim :D
Bucuresti, mall, film, shopping... a devenit deja o rutina. Dar daca e distractie, de ce sa ma deranjeze?
Atata timp cat avem un fan in gasca, ne adaptam situatiei si o sa rabdam 2 ore sa ne uitam la acest film.
Intre noi fie vorba: si mie imi place!

PS: Dor de Amsterdam... Pin It

Ultimile 15 ore

Bine dispusa si cu chef de urcat un munte. Ieri pe la ora 18:00 m-am intalnit cu gagicile mele. 2 bune prietene din liceu. Nu am mai fost in formula asta de 3 de... de prin mai, dar atunci ne-am intalnit doar putin. Acum ne-am strans la mine. Petrecere in pijamale :D. Am palavragit pana pe la 02.:00. Devreme ce-i drept, dar una dintre noi avea trezirea la 5 juma. Trebuia sa ne conformam. Dar data viitoare nu te mai iertam, sa stii.

(mai tineti minte catalogul?)

Ei bine, cu una dintre fete tin legatura foarte des si ne vedem la fel de des. Dar colega mea cu care faceam meditatii in liceu nu ne-a onorat pana acum cu prezenta. Ei bine, recunosc, nici noi nu ne-am gandit sa o chemam la iesirile noastre in doua.
Totul a inceput alaltaieri. Trebuia sa ies cu Andu, dar cu o juma de ora inainte sa ne intalnim am zis: 'hai sa dam telefoane si vedem noi care mai apare". Ei bine, a venit doar o colega. Am fost la un suc prin oras. Si uite asa am hotarat sa ne vedem si a doua zi (adica ieri).
Cate amintiri am am scos din sacul uitarii. Ce vremuri cand intalnirile astea cu dormitul una la alta aveau loc cel putin o data pe saptamana. Dar acum ne-am hotarat sa tinem legatura si sa ne vedem des, foarte des.
A ramas sa iesim si saptamana viitoare, dar atunci o sa fim mai multe, cel putin asa sunau promisiunile celor ce nu ne-au onorat zilele astea cu prezenta.
Frumos, chiar foarte frumos. O intalnire de acest fel, in care iei toti cei 4 ani de liceu la puricat te bine dispune cat pentru o saptamana. Asadar, pana pe data de 25.11.2010, ora... 22:00 sa zicem, nu o sa ma supere nimic. Pin It

Stupid dreams!

Imi este cam somn si pe buna dreptate.  Nu am reusit sa mai dorm de la 04:05 azi dimineata si asta din cauza unor vise ciudate numite cosmaruri! Nu ca nu mi-ar mai fi fost somn, ci pur si simplu mi-a fost frica sa pun geana peste geana sa nu cumva sa visez iarasi.. Mi-am deschis televizorul si m-am uitat la Ioana D'arc. Stiu, stiu, nu era cel mai potrivit film pe care sa-l vizionezi dupa o noapte plina de cosmaruri, dar... dar era mult prea interesant sa nu ma uit.
Acum trebuie sa trag tare la munci pentru ca maine as vrea sa stau acasa, caci am ceva treaba, iar dupa-amiaza ma intalnesc cu gagica mea!
Sporuri in orice planuri aveti azi! Pin It

Addicted to rock music :)

Traaa laaa lalala la la laaaalalal laaa lalala la la ....

Bine dispusa si cu chef de distractie...

PS: De prin oras cu 'nasii' Pin It

Din plictiseala...

Cu siguranta ati auzit sau cel putin ati vazut trailerul filmului "Scott Pilgrim vs. the World", o productie 2010. Ce sa spun despre el? Nu mi-am petrecut 2 ore din viata degeaba, desi in primele 30 minute asta am crezut. Iar la final, 20% din mine continua sa creada asta. Dragut, dar facut dupa alte standarde si nu pentru multi.
O poveste de dragoste, ceva mai ciudata si mai fantastica, o poveste ce trezeste cateva trairi si sentimente, asta daca esti genul acela cu capul in nori. Pe scurt, el se indragosteste nebuneste de ea, fata visurilor lui. Ea... ea e o pustoaica rebela, ce la o prima privire zici ca nu are nici in clin nici in maneca cu viata de pe pamant. Ca el sa poate fi cu ea, trebuie sa se lupte cu ‘seven evil exes’. Si da, s-a luptat. Iar in final… ramane sa va uitati, nu pot spune chiar tot
Acum sa fim seriosi, cred ca oricarei fete i-ar place sa treaca prin asa ceva macar o data in viata.
Sa fi acea pustoaica nonconformista, rebela, dorita de un pusti dragalas, la fel de rebel ca tine, pusti ce este gata sa faca orice, chiar sa se bata cu toata lumea. Nu sa se bata la propiu pentru tine, ci sa stii ca te doreste si ca ar face tot ceea ce poate sa te castige. Ce dragut. Cum ai putea rezista la asa ceva? Iti spun eu: nu ai putea.
Chiar am citit undeva un comentariu despre acest film ce mi-a placut mult. Spunea ceva de genul: nu este un film despre care ar scrie Shakespeare sau Chaucer, dar este profund. Si da, aprob aceasta afirmatie. O sa ramai mult timp pe ganduri dupa ce o sa vezi filmul, in special daca esti fata, noi suntem mai sensibile :)

PS: Chiar ma plictisesc! Pin It

Dumnezeu a lasat Romania mai saraca...

S-a mai stins o stea, un geniu, o valoare...
Cu cine sa umplem golul lasat in urma de plecarea voastra?



Odihneste-te in pace alaturi de ingeri, Adrian Paunescu POETUL! Pin It

Shopping, shopping...

Buna dimineata tuturor (celor ce nu se trezesc la 8 ca mine)
Tinand cont de faptul ca astazi este joi, iar de maine incepe weekendul, ma gandesc ce as putea face sa ma relaxez dupa o saptamana infernala la munci. Pai... ma gandeam asa: sambata imi iau gasca si mergem la capitala. Un film 3D, o tura de shopping (o tura mai lunga, caci Afi Palace e maaare), ceva papa bun pe la Nordsee (tare mi-au facut cu ochiul crevetii de data trecuta), dupa care ne suim in masinute si venim acasa. (masinute ca o sa fim doua, ca suntem multi). De fapt, nu venim chiar acasa. Mergem pe undeva pe langa Brasov, ca sa ne clatim gurile cu un gratarel mic si foarte bine venit. O sa ramanem acolo pana... luni dimineata probabil, ca doar imi cunosc gasca si stiu ce le zace in capsor. Nu ar fi
pentru prima data cand vin luni direct la munca dupa un weekend prelungit.
Dar, aceasta discutie cu aceste planuri a avut loc weekend-ul trecut, nu samabata ca atunci am fost la film (Legend of the Guardians: The Owls of Ga'Hoole - in 3D, vi-l recomand cu cea mai mare placere, merita toti banii), tot la capitala, ci duminica. Drum lung si cale batuta de atunci pana acum, dar poate nu s-a uitat discutia si o sa plecam in lume. Nu am chef de stat in casa. Tot plec eu pe undeva, si singura :)
Acum ma retrag inpoi la munca. Nu poate fii weekend chiar de joi. Macar sa astept pana mai dupa-amiaza.

O zi buna!

Later edit:
Sambata am vazut "Due date" (dragutel), iar duminica am fost la gratar. 4 masini. De mult nu ne-am mai strans asa de multi. Weekend de nota 10! Pin It

Looking for a new home

Acum incep sa-i simt lipsa. Am fost dezamagita cand s-a inchis, era ca a doua mea casa. Nu mergeam foarte des pe acolo, dar aveam grija ca odata la 2 - 3 saptamani sa ii calcam pragul. Ne linistea.Atmosfera romantica si o doamna de nota 10 ce mereu ne intampina cu zambetul pe buze. Muzica? Romantic FM. Nu publicitate, nu stiri, ci doar o muzica placuta oricui. Mereu serveam aceasi mancare: pizza, desi sunt sigura ca meniul era plin de multe bunataturi. Dar... dar era cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata, si am mancat pizza  la mama ei, in Milano.
Acum trec aproape in fiecare zi pe langa Regal si privesc cu tristete casa, terasa ce odinioara ne lumina zilele. De cand s-a inchis, nu am mai iesit la nici un restaurant (exceptie, bineinteles, facand barurile si terasele unde ne strangem sa bem). Acolo nu iti permiteai sa bei pana nu mai puteai, era mult prea elegant si de o finete mult prea rara.
Acum realizez ca niciodata cand i-am calcat pragul nu am vazut restaurantul plin. 2 - 3 mese la care stateau cativa  oameni si.. cam atat. Si ma mai intreb de ce oare s-a inchis? Cu siguranta nu a fost descoperit la timp.
Tin minte ca noi aveam masa noastra in colt, de unde vedeam totul, chiar si plasma ce se atarna pe perete in zilele cu meciuri tari (nu, nu era o bodega unde veneam toti betivi sa se uite la meciuri, ci oameni stilati, cu clasa ce veneau si serveau cina uitandu-se si la fotbal)
Acum... acum trebuie sa caut un alt loc de liniste. Parca simt nevoia sa ies la un restaurant, sa ma comport ca o domnita finuta. Of, ce pacat... ce pacat... Pin It

Din gluma... in hilaritate

Facem compromisuri peste compromisuri, fara sa ne gandim la consecinte. Totul se rezuma la "a o lua de la capat" daca ceva nu merge bine. Ma gandeam acum cateva zile ca firea omeneasca este facuta in asa fel incat sa trebuiasac sa aleaga intre a face ceva sau altceva. Toata viata noastra este un sir lung de decizii, decizii ce uneori avem mare grija cum le alegem, iar de cele mai multe ori reusim sa dam cu batul in balta. Nu o sa povestesc ceva legat de mine, pentru ca nu am mai luat nici o decizie aiurea in ultimul timp, dar trebuia sa scriu ceva. Adica mi-era dor sa mai scriu cate ceva pe aici, dar din pacate nu stiu ce. Cand nu am posibilitatea sa pun mana pe un mouse si o tastatura sa scriu repede ce am in minte (pentru ca am unele idei, ceteodata) uit repede. Tocmai de aceea ajung sa scriu din ani in pasti, nu ca ar interesa pe careva.Si plus de asta, la cate mii de bloguri exista in toata comunitatea asta numita blogosfera, ce as putea cere? Sa nu uitam sa punem la socoteala si faptul ca sunt anonima. No name, more fun!
Si dupa cum se vede, ceea ce scriu nu prea are legatura cu... nimic?! Deci da, recunosc, ma plictisesc. La munca o sa stau degeaba vreo 2-3 zile, adica nu degeaba, dar programul in care lucrez este luat de mama lui, adica de cei de la capitala pentru un update, asa ca mare lucru nu o sa fac. O sa tot mut cateva hartoage de ici colo, asta ca sa nu stau chiar 8 ore sa frec menta pe net, nu ca m-ar deranja.
Acum plec spre a mea dulce casa, la o ciorbita buna facuta de mama.

PS:  O blonda face comanda de pizza
      - O taiem in 6 sau in 12 felii?
      - In 6, ca nu pot sa mananc 12. Pin It

The English hour

I can not believe how time goes on around us. We are so hurry to accomplish what we wanted, that we forget to stop and admire what surrounds us. I don't understand how we do that, especially as we are aware that what "passes" by, is gone for good.
I speak from my own experience. I'm so busy with my job and other projects that I often forget to stop, pull my heart and throw one eye through the window to see the sun pierces the clouds blanket, clouds that bothers us a few days. In fact, what can I ask? It's October, autumn is the season of rains. It's normal to be so!
Besides the fact that  in my life, nothing happens that worth  to be mentioned here, I see that my fingers are not even on my side, they don't want to write anything. Okay, well, lack of inspiration is to blame, but dhee .. It's not my fault, it's them! 
So, as to make work more interesting I decided to write in English. You have my apologies if this English is not one of the best.

I'm leaving now, but here you have something really beautiful . Enjoy it!

Pin It

Toamna se numara bobocii...

Toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Nu-mi plac ploile si nici frigul, dar ador zambetul oamenilor ce parca au un alt chef de viata. Pentru mine, totul incepe toamna. Anul incepe in octombrie. Privesc altfel viata, si nu mica mi-a fost mirarea cand am realizat ca in anii precedenti, cam prin aceasta perioada am realizat lucruri semnificative in ceea ce ma priveste.
Chiar daca imi place toamna, am tot refuzat sa cred ca aceasta s-a instalat peste noi, dar pana cand sa ma amagesc? Frigul si ploile nu-mi plac si nici nu ne dau pace, asa ca imi este cam greu sa nu vad si sa nu simt. Eram mult prea calita de temperaturile extreme, ca sa fac trecerea la bocanci si geaca groasa. Dar ca intotdeauna, peisajele m-au linistit si am uitat ca trebuie sa ma infofolesc cu cele mai groase haine din dulap.
Nu degeaba se spune ca toamna este un anotimp ce te face sa fii cu capul in nori. In ultimul timp, mai mult ca niciodata, am fost o visatoare. Nimic premeditat si bineinteles, nimic iesit din comun. Am tot visat la cursurile de chitara si de dans ce vreau cu atata patos sa le urmez. Pe cele de chitara le mai aman putin, dar dansului o sa-i spun 'buna ziua' de saptaman viitoare (cel putin asa sper).
Si din nou ma cuprinde melancolia provocata de dorinta de a-mi lua masina, de a conduce cat vad cu ochii, cu Vama in boxe, fara ca nimic sa-mi pese. Uff... cat timp o sa mai treaca pana cand o sa pot face asta cu propia mea masina. Dar sunt absolut sigura ca va veni si acea vreme, trebuie doar sa mai astept putin.
Acum inchei, cu un zambet larg pe buze pentru ca sunt fericita, foarte fericita. O fericire fara motive prea mari, doar o simpla fericire... Pin It

Doar o competitie!

Discutie in cel mai 'aiurit' departament din firma, printre fifa pe consola, plasma imensa, injuraturi si cativa colegii gura casca: noi, femeile, fara barbati pe lumea aceasta am fi doar niste femei, singure, frumoase si grase! Nu am avut tupeul necesar sa ma revolt, caci eram singura fata pe o raza de cativa zeci de metri. Nu as fi facut fata la discutiile in contradictoriu ce ar fi urmat. Am tacut si am aprobat timid din cap. Da, asa este, cum spuneti voi. Ei bine, nu este deloc asa. Intr-o astfel de situatie, viata noastra, a femeilor s-ar transforma intr-o adevarata competitie.Intotdeauna vom vrea ceva mai mult si mai bun decat tipa' de langa noi. Asa am fost mereu. Suntem niste perfectioniste si intotdeauna vom face ca totul sa fie nu bine, ci foarte bine, iar pentru asta, este clar ca nu avem nevoie de barbati. Voi sunteti cei dependenti de fustita mamei, sau a iubitei, sau a celei mai bune pietene (da, sunt si barbati d'astia).
Sa nu uitam sa subliniem ca intotdeauna, sau cel putin in 90% din cazuri, ne cereti parerea inainte sa faceti ceva. Sa nu uitam ca noi va facem de mancare si noi avem grija de voi si va suportam cu toate aiurelile voastre. Aaa da, si ce era mai important: sa nu uitam ca voi nu puteti trai fara sex, pe cand noi, putem! (exceptie de la regula cele nesatule). Si uite asa, cand intreb, ce s-ar face barbatii fara femei, sa nu mai aud raspunsuri de genul: am trai fericiti!
Totul se rezuma la a fi mai bun si a avea mai mult decat cel de langa tine. Nu conteaza ca este femeie sau barbat. Asta este natia noastra de oameni. Suntem intr-o continua competitie, unde premiul cel mare este.... nimic! Dar trebuie sa castigam ca sa ne simtim impliniti. Tampenii. Iar eu vad ca deja aiurez. Probabil astenia de weekend este de vina. Este vineri iar mintea mea din cate vad a tras pe dreapta. Ma resemnez si ma retrag. Pe luni. Pin It

Tra la laaalala laaa la la ...

♥ Today I feel kinda pink! ♥ 

Pin It

Sweet memories...

Veneam acasa cu autobuzul. Intr-o statie s-a umplut de copii, tineri de liceu. Discutau de lucrarea la mate. Erau fericiti ca aveau 3 puncte din oficiu, in loc de 1....
Liceul... Locul in care iti incepi viata, adolescenta, locul in care ai parte de prieteni, locul in care iti intalnesti prima iubire. Locul in care o nota proasta la teza era parca un capat de tara. Sa nu uitam de carnetul de note. Cate batai de cap ne mai dadea. Daca s-ar putea sa nu ni-l ceara parintii ar fi ideal. Chiuliutul, cea mai tare chestie pe care o putea-i face. Ce vremuri frumoase. Lucrari, referate, teze. Mi-e dor de orele in care stiam si eu cate ceva si ridicam mana la profa sa ma asculte pe mine, mi-e dor de lucrarile la care copiam totul din caietul ce-l tineam pe colorifer, in partea stanga a mea. Mi-e dor de colegii din spate de la care auzeam din 2 in 2 minute in timpul lucrarilor 'zi-mi si mie, zi-mi si mie!'. Mi-e dor de profu' de mate cu care radeam la fiecare ora de glumele ce le facea, mi-e dor chiar si de lucrarile ce le dadea, lucrari de care imi era groaza, pentru ca tot timpul ne muta din banci. Aaaa da, si sa nu uitam de cravata lui funny ce o purta la mai toate lucrarile.Mi-e dor de orele de la 8 dimineata iarna, cand urcam la liceu pe o bezna totala. Orele de sport la care nu am participat niciodata, dar eram prezenta. Mi-e dor de profa de bio, Imola, de domnul director, de profu' de silvicultura ce avea doar 2 costume si mereu le combina intre ele. Mi-e dor chiar si de cel mai afurisit prof din scoala, care dupa generatia mea a ajuns director. Mi-e dor de colegul de banca si de povestile lui cum impresiona fetele. Mi-e dor sa-mi ceara sfaturi. Mi-e dor sa-i fac tema la engleza. Mi-e dor de pauzele alea ce treceau ca vantul cand aveam de copiat teme. Mi-e dor de orele de istori din clasa a 12-a, ore la care profa ma asculta destul de des pentru ca la bac am ales istoria. Pacat doar ca eram cam pararela si din nota 3 nu ma prea scotea. Profa de romana... Cam bleguta ea, dar super de treaba. Nu ne-a lasat pe niciunul desi eram cu totii pe langa materia asta. Carti citite? Nu vai, rezumate de la colegii mai silitori. Profu' de practica. De nota 10. Cu el am urcat pentru prima data pe un munte adevarat. Am fost la Babele. Pacat ca nu avem nici o poza. Nu s-a bagat bine filmul in aparat. S-a descoperit asta a 2-a zi. Nici o problema pentru ca eram impreuna cu si nu ne pasa. Clasa a 12-a...meditatii la mate cu o buna colega. Mereu copiam temele una de la alta. Cateodata ne bufnea rasul in timpul orelor de meditatii. Saraca profa mereu ne intreba ce avem, dar noi nimic, Radeam pur si simplu. Apoi serile in care ramanea colega la mine, ea fiind dintr-un oarasel de prin imprejurimi. Ne povesteam pana si cele mai ciudate intamplari pana dimineata la 4 - 5. Baieti, baieti si iar baieti. Cam asta aveam noi in cap, desi in fata noastra era 'o treapta'. Mi-aduc aminte de teama ce o aveam din cauza absentelor. Nu am fost corigenta niciodata si nici repetenta. Nu am stat nici la camin in cei 4 ani de liceu, dar am stiut sa ma bucur de fiecare minut si sa las in urma o amintire de neuitat.
Atunci, gandeam ca liceul nu este nimic special, dar iata-ma dupa 4 ani de zile. Am trecut si prin facultate, si asa am realizat ca nimic nu se compara cu anii de liceu. Acestia sunt unici. Acum din pacate ne mai intalnim doar foarte rar, dar niciodata nu suntem toti. Intradevar, anii de liceu nu se uita niciodata si da, intradevar, sunt cei mai frumosi ani din viata. As da orice sa mai trec odata prin liceu, cu aceiasi colegi, aceiasi profi si aceleasi intamplari. Nu vreau nimic nou, doar sa fim iarasi, noi impreuna.

O melodie de suflet, pe care am plans mult timp dupa sfarsitul liceului. Chiar si acum am lacrimi in ochii...

 
stela enache si florin bogardo-ani de liceu
Asculta mai multe audio diverse Pin It

Libertatea este o datorie, nu un drept

La servici. Imi astept mancarea. Ma chinuie putin raceala asta ce nu-mi da pace de cateva zile incoace, dar o inving ca sunt mai puternica si am o vointa mai mare ca ea. Inainte sa intru pe blog, am intrat pe pagina mea de facebook. M-am intristat putin. Motivul? Am vazut o poza ce mi-a trezit cateva amintiri. Am inchis pagina respectiva si am trecut mai departe. Asa cum am facut de fiecare data. Pacat ca imaginea mi-a ramas tiparita in minte si ma tulburat putin. Dar ce sa-i faci? Asta este viata. Cand nu ai ceva mai bun de facut, pur si simplu te legi singur la cap, fara sa te gandesti la consecinte.
Mi-am revenit, dar recunosc ca inca imi aduc aminte pasaje din ceea ce a fost. Culmea, nu ma intristez, ci doar zambesc. Un zambet sec.
Dar hai sa inchidem subiectul si sa revenim la altceva mai vesel.
In fiecare dimineata cand ajung la munca, imi verific mail-ul. Primesc mereu mesaje de la stiriliprotv.ro. Da stiu, trist, dar asa prefer eu sa-mi incep ziua. In majoritatea cazurilor ma amuza stirile ce le primesc. Fac exceptie, cele care intradevar intra la capitolul stire: tragedii, dezastre etc.

Later edit:
Am mancat. Acum parca vad viata cu alti ochi. Mai stau cam o ora la munca si plec. Cred ca ar fii cazul sa mai fac si eu cate ceva.
So, back to my usual life.

PS: Sa nu ma intrebati de ce titlul nu are nici o legatura cu ceea ce am scris. Pur si simplu am citit treaba asta undeva si mi-a placut. Suficient cat sa o trec la capitolul 'titluri' Pin It

Buna dispozitie de joi dupa-amiaza

Daca ieri eram nervoasa, azi se pare ca numai stelute, beculete si cai verzi pe pereti visez. Nu sunt obosita, nu ma doare capul, nu sunt ciufuta, sunt toata un zambet, unul chiar fara nici unmotiv, si nu e mult cand spun ca este un zambet prostesc. Nu stiu daca ati mai avut vreodata momente in care efectiv iti vine sa razi din orice, iar rasul nu se mai opreste si pari atat de penibil in fata colegiilor, dar asta esti tu, iar astfel ma simt eu acum. Arata-mi un deget si o sa rad fara sa ma opresc cateva minute bune. Ciudata trecerea de la o stare la alta. Intradevar, cred ca este in functie de cum te trezesti dimineata: cu fata la cearceaf or ba.

Acum ma pregatesc de plecare. Nu acasa, ca nu am chef. Merg prin oras sa casc ochii.

O zi faina tuturor! Pin It

O zi pe dos.

Sunt ciufuta, obosita si ma doare ingrozitor capul. Asta nu este una dintre cele mai bune zile ale mele. Pur si simplu am inceput cu stangul. Ieri am stat pana la ora 20 la munca si nu am facut nimic din ce mi-am propus, desi nu am stat degeaba, dar in schimb am reusit sa ma enervez pe un ... amic, sa-i spunem asa, care m-a bagat in seama undeva pe la ora 19:30, razandu-mi parca in fata ca inca sunt la munca la ora aia. Am ajuns la discutii de genul: banii pe care ii castig eu aici intr-o luna, el ii face acolo intr-o saptamana si asta dupe ce isi plateste chiria. Tin sa precizez ca acest amic se gaseste undeva prin Anglia, amanunt nesemnificativ, la fel ca el pentru mine incepand cu ziua de ieri. Am incercat sa ma stapanesc, dar eram un car de nervi. Parca il intrebase pe el careva ceva de cat castiga pe acolo. Pur si simplu lauda, lucru ce l-a spus si el: 'da, ma laudam'. Ok. M-a deranjat, recunosc. Este pur si simplu o lipsa de respect. Si da, recunosc, nimanui nu ii strica ceva bani in plus, dar atata timp cat stau la firma asta si stau pe banii astia, inseamna ca ma descurc din punct de vedere financiar.
Parca nimic nu mai merge cum trebuie. Totul se misca in reluare in jurul meu, toate cele sunt in urma, nimic nu este cum vreau eu. Solutie? Alta tara! Pin It

Wilting like a flower

I'm so tired, like nothing makes sense.
Perhaps the weather is to blame, or perhaps
I'm expecting too much from life,
expectations that seems to delay.
I don't want to do anything, I just want to relax,
to go away, to be spoiled.... Pin It

In cautare

Idei, am nevoie de idei! Pin It

Nici cerul nu e ca in Romania

Dupa cele 2 saptamani petrecute in Germania, ma bate gandul sa imi gasesc un job pe acolo. Stiu, stiu, eu nu am fost in stare sa plec in Bucuresti cu un job, d'apai la 2000 km. Oricum, viata este altfel acolo. Oamenii nu se compara cu cei de la noi. Acolo nu auzi claxoane, acolo nu ai parte de un trafic infernal, acolo statul nu iti ia si ultimul banut, acolo e altfel, este mult mai bine. Acolo nu te condamna nimeni ca esti roman. Este adevarat, nici acolo nu umbla cainii cu colaci in coada, dar este semnificativ mai bine. De fapt, oriunde este mai bine ca in Romania. Pai hai sa ne gandim putintel la bani, pentru ca sa fim seriosi, asta conteaza cel mai mult. La un salariu mediu de 2000 euro, iti permiti sa platesti 600 euro chirie, sau sa zicem mai bine, sa cheltuiesti 1000 - 1200 euro cu chirie si utilitati si tot iti ramane ceva.
Merita sa incerci sa faci ceva acolo, sa iti incepi viata de la zero. Casa noua, job nou, prieteni noi. Nimic sa nu aiba legatura cu tara de unde ai venit. Dar ca sa ajungi sa realizezi asa ceva, trebuie mai mult decat vointa. Iti trebuiesc studii, recomandari, poate si ceva pile, de ce nu?
Eu as vrea sa realizez atatea, dar nici macar in stare sa fac un master nu sunt. De la an la an tot zic: poate anul asta. O sa raman cu vorba asta pana la adanci batraneti.
Toate ca toate, nu pot uita deloc ceea ce am vazut in cele 2 saptamani. Iata cateva 'lucruri' ce nu le pot uita:

Pin It

My 'high' experience - part 2

Amsterdam.
Ce as putea sa spun despre acest oras? Cred ca toata lumea stie de ce am vrut sa ajung pe acolo.
Hai sa incep cu inceputul, ca sa mai lungesc postare.
Drumul pana acolo a fost fain. Lung, dar ok. De fapt nu chiar asa lung. 400 km, dar pe autostrada nu-i prea simti cand gonesti cu 180 la ora.

Am trecut putintel si pe langa mare

Apa si pe o parte si pe alta a autostrazii. Deci ei au facut autostrada prin mijlocul marii, iar noi nici macar 200 km de autostrada nu avem? Foarte tare! :))

Am ajuns in Amsterdam. Un oras foarte aglomerat. De oameni si de... bicicletele lor.

Ati mai vazut vreodata atatea biciclete la un loc?

Ne-am plimbat prin centru, pe la muzee, desi toti cei din grup vroia sa termine cat mai repede episodul cu 'oameni culti ce viziteaza muzee' si sa trecem la ... 'd-ale noastre'.
Plin de coffee shop peste tot. Unde te uita-i numai coffe shop. Inteligenta mea nu mi-a dat un ghiont sa fac si eu o poza ca tot omu' la un astfel de.. bar. Dar sunt multe sa stiti, iar mirosul de 'joint fumat' te ameteste de cum il simti. Evident am cautat un coffeshop mai liber si... ne-am simtit bine. Something easy. Tutun cu marijuana. Se fumeaza ca o tigara normala. Ne-am luat si pentru acasa. Tot ceva easy si inca ceva mai hardcore, vorba baietilor. Numai marijuana. Se fumeaza mult mai greu. Este atat de ciudat. Nici nu simti cand tragi in piept atat de puternica este. Eu ca taranul, am tras fumuri zdravane, ca sa simt ceva, dar nimic. Dupa o jumatatede ora am inceput sa simt. Toate sa invarteau, capul mi-era greu si parca totul se misca muult mai incet decat ma miscam eu. Senzatia a durat vreo 2 ore. Nimic deosebit. Ma asteptam sa fie ceva foarte interesant, la cate am tot auzit. Cica 'te simti mai bine'. No shit! :))
As fi vrut sa aduc un joint hardcore si acasa, dar am venit cu avionul (iar masina pe platforma) asa ca nu mi-am permis sa risc.

Superb, mirific, de neuitat, pe scurt: o experienta ce vreau sa o repet cat mai repede.
(Apropo, nu este chiar atat de scump biletul de avion pana in Amsterdam :D) Pin It

Perechea potrivita

Azi am fost la shopping. Cautam o rochita pentru nunta, nunta de care am aflat abia azi, adica azi am primit invitatia, pentru 18 septembrie. Bineinteles ca nu mi-am gasit rochita, dar nici banii nu-i mai am. Mi-am luat o pereche de blugi, dar asta dupa ce mi-am facut un car de nervi parcurgand de 5 ori drumul raft blugi - cabina proba. Foarte greu sa-ti gasesti niste pantaloni faini, mai ales atunci cand nu ai 90 - 60 - 90. De fapt cred ca este imposibil sa iti gasesti o pereche de pantaloni care sa-ti vina perfect. Cand te apuci sa cauti pantaloni, ai in minte un model, cum ar trebui sa arate, ce culoare... pacat ca socoteala de acasa nu da cu cea din targ.
Totusi mi-am luat ceva de care sunt mandra. Nu sunt nici pe departe ce as fi vrut, dar sunt ok. Noi sa fim sanatori.
Gata, inchei. Asta a fost doar un intro. Ma intorc la partea a 2-a din "my 'high' experience". Pin It

My 'high' experience - part 1

Am revenit, desi practic nu sunt in fotoliul meu de acasa, ci tot peste granita scumpei noastre tarisoare.
Asta este mai putin important acum, pentru ca oricum este sfarsitul povestii si nu vreau sa stric nimic. (mda, trebuia sa fiu acasa de o zi, dar ceva zile in plus de 'vacanta' nu strica niciodata).
Dupa cum se stie, acum mai bine de o saptamana am plecat intr-o mica vacanta in afara Romaniei.
O prima oprire, de o noapte, am facut in Arad.

Frumos oras, iar pensiunea la care am stat a fost de nota 10. Pacat ca drumul pana acolo ne-a luat aproape o zi intreaga, iar in afara tarii intr-o zi am strabatut aproape 3 tari. Lipsa autostrazilor si chiar a drumurulor nationale asfaltate cum trebuie isi spune cuvantul.
Ungaria, Slovacia, Cehia. Germania, Olanda. Am trecut de primele 2 cu viteza luminii, o a doua oprire de o noapte a fost in Cehia, Praga, intr-un camin studentesc transformat in hostel pe perioada verii.

Ieftin, curat si in buricul targului. Am experimentat si eu pentru o noapte dormitul intr-un camin cu baie si dusuri la comun, cu galagie pe hol si mai ales sa nu uitam de barul din cadrul universitatii, pe care l-am admirat oarecum din departare. Aaaa, sa nu uitam sa mentionam ca si Bratislava este un oras superb, asta ce am vazut din masina, din trecerea mea cu viteza luminii prin Slovacia.

Dimineata am pornit din nou la drum. La drum, adica la vizitat Praga si la cascat gura prin cetate.

o fi de aur? 

Cehia. Coroana ceheasca, 'copeici' cum imi place mie sa le zic, m-a omorat. Nu se primeste pe nicaieri euro la ei, ci doar moneda lor nationala.Nu este greu deloc. 25 de copeici = 1 euro. Simplu, dar atat de complicat cand tu nu vorbesti limba lor, ei nici atat pe a ta, iar engleza este ca 'ungurestele' la noi. Am luat teapa cu 100 de copeici la o benzinarie, dar nu m-am agitat foarte tare, pentru ca eram in primele zile de concediu, zile in care inca mai aveam o caruta de bani.
Dupa gura cascata din Praga am zis ca ar fi timpul sa o iau din loc, Zis si facut. Ma mai desparteau doar 6 ore de condus nebun pe autostrada pana in Germania, destinatia finala. Am ajuns seara tarziu si am cazut imediat lata. Somn de voie pana a doua zi.

'Welcome you... romanian people', parea ca sopteste Bremen-ul a doua zi dimineata.
Aici am avut un apartament cu 3 camere la dispozitie. Ce altceva isi mai poate dori cineva? O tara straina, un loc in care sa stai singur si pentru care nu platesti nici un cent si o masina la dispozitie. Frumos. Pacat ca toti banii alocati pentru vacanta s-au cam dus din primele zile, dar nici asta nu a fost o problema foarte mare. Romanul tot roman ramane. Imprumutul este la putere, slava Domnului ca am avut de unde.
Am hoinarit cateva zile prin imprejurimi:
Centrul istoric al Bremen-ului

Hamburg

Bremerhaven.

Marea splendoare, punctul culminant al calatoriei a fost Amsterdam, dar asta este o alta poveste, intr-o alta parte (2), intr-o alta zi. Iar intr-o alta parte (3 probabil) o sa urmeze si experienta avuta in cel mai mare muzeu de jucarii din lume (conform spuselor lor) Pin It

Ultimii 10 metri

Gata. In juma de ora o sa plec in mult asteptatul concediu.

Ne auzim cam in... 10 zile!

Acum mai spun doar atat: Amsterdaaam, viiiin! Pin It

Anotimpuri

Amintiri, dulci amintiri. Nici un cuvant nu ar putea explica si reproduce distractia si momentele unice petrecute vara trecuta. Pacat doar ca au luat sfarsit atat de repede.


Asculta mai multe audio Muzica

Acum totul a devenit... doar o melodie mai lenta, dar la fel, cu acelasi sens...


Asculta mai multe audio Muzica

Nu o sa lasam trecerea timpului sa ne faca sa uitam ce a fost, nu-i asa? Pin It

Liniste

Nu am mai revenit ieri pentru ca nu am avut timp, dar astazi de dimineata mi-am amintit de peisajele superbe de acolo de unde am fost weekendul trecut, motiv pentru care am venit zambareata la munci si cu chef de a impartasii tuturor ca zona Covasna este minunata din punct de vedere a ceea ce poti vedea pe acolo.
Din pacate nu am reusit sa imortalizez cela mai frumoase lucruri, dar cu siguranta pozele acestea aduc liniste in sufletul oricarui om.

Pin It

Disperare

Nu am internet acasa de mai bine de o saptamana, ba chiar peste 2 zile se fac exact 2 saptamani! Cum sa supravietuiesc eu lumii moderne fara conexiune la internet?
Singurul lucru ce pot sa-l fac este sa pandesc modem-ul si vad cand licare toate butonasele si atunci hop pe el ca sa profit de timpul pe care-l am. Dar 5 minutele nu-mi prea ajung 'sa-mi fac toate nevoile'. Bine ca pot sta la munci pe net. Macar atat!
O sa revin mai tarziu ca acum am ceva trebuta (manca-le-ar mama de diminutive). Pin It

Despre nimic

'A avea un blog nu consta in postari zilnice, fara nici un sens'. Deci da, ce sa spun? Ma regasesc printre blogari care scriu doar de dragul de a scrie ceva, orice, chiar daca 'povestile' nu au nici un sens. Ar trebui sa incep sa fabulez istorioare si povesti cu tenta SF, sa scriu ceea ce fac zilnic, dar din pacate nu am o viata foarte interesanta. Problema mea cea mare este ca nu ma pot desprinde de acest mic jurnal. Cand ajung acasa, normal ca primul lucru pe care il fac este sa deschid calculatorul, ca mai apoi, prima pagina ce o accesez sa fie cineva-spunea. Am devenit dependenta, asa cum eram odata de hi5 si facebook (de ultimul nu sunt inca lecuita, dar ma straduiesc). Pai facand lucrul acesta, normal ca la un moment dat stai cu degetale deasupra tastaturii fara sa-ti vina nimic in minte, cam asa cum eram inainte sa ma apuc sa scriu chestia asta.Dar dhee, nu ma pot abtine. Nu-mi gasesc o alta activitate ce sa ma faca sa uit de existenta acestui 'mic paradis' in care imi pot face de cap. Si cand ma gandesc ca am un prieten (chiar foarte iesit in lume si foarte sociabil) care nu are nici macar adresa de mess. Tind sa cred ca asa este cel mai bine. Tehnologia asta nu ne face decat rau, dar din pacate nu ne putem abtine.
Toate acestea se intampla de cand am incetat sa-mi tin un jurnal pe hartie. Bine, asta s-a intamplat acum multi ani, dar dupa 8 ore de munca + caldura + haos nu prea mai ai chef sa scrii intr-un jurnal 'de hartie'. Chef nu ar trebui sa am nici pentru acesta, dar asa cum am mai zis, aproape toata lumea are blog, asa ca trebuie sa incerc sa tin si eu pasul.
Nu sunt interesata de cate persoane imi citeste blogul, sau de unde sunt, sau cat timp au stat, sau ce anume este cel mai des citit, sau care sunt cuvintele dupa care ajunge lumea pe blogul meu (recunosc, am avut cateva tentative de instalat diverse chestii pentru asa ceva, dar am esuat) ci pur si simplu scriu pentru mine, pentru sufletul meu, desi cateodata sunt reticenta si nu scriu chiar tot ceea ce am pe suflet.
Mi-ar placea sa am o deplina libertate in ceea ce consta gandurile mele, sa pot scrie fara teama ca cineva va citi si va interpreta altfel ceea ce am scris, tocmai de aceea prefer sa ma rezum la aberatii fara nici un sens.
Gata, trecem la prostioarele noastre de zi cu zi. Sunt la a 7-a cana de apa, calaie, mama ei de apa, ca la cele 40 de grade din birou nu are cum sa fie rece, iar frigiderul este cu 2 etaje mai sus, deci da, o beau calaie, caci lenea este mai mare decat placerea de a bea apa rece din frigider, si oricum nu este buna la o asa caldura.
Constat, eu si restul populatiei, ca lumea se modernizeaza pe zi ce trece tot mai mult, iar noi ne adaptam incetul cu incetul la tot ceea ce este nou, iar asta o facem fara ca nici macar sa ne dam seama. Uite, de exemplu, prietena mea Anqutz si-a facut blog. Doar din cauza insitentelor. A spus: 'ok, imi fac'. Dovada vie ca ne adaptam si ca ne place ceea ce facem. Cel putin asa zic eu. Si culmea este ca, desi este la prima postare, scrie chiar ok. La cat mai multe postari Anqutz, si bine ai venit in blogosfera. Pupici.

PS: Din punctul meu de vedere, cel mai greu este sa gasesti un titlu postarii. Cateodata mi se pare chiar imposibil sa asociez 2 - 3 cuvinte ca sa formez un amarat de titlu. Asa ca in mare parte, titlurile mele nu prea au legatura cu 'interiorul'. Pin It

Vreau. Da, chiar vreau. Vreeaau, nu intelegi?

Cald
Foarte cald
Fara aer conditionat
Nu este o zi ideala de stat la birou
Vreau acasa
Vreau sa ma balacesc in apa
Sa savurez o limonada
Si fructe multe
Vreau sa ma racoresc
Vreau sa plec mai repede in concediu
Nu vreau sa ma mai intorc din concediu
Vreau sa fie racoare afara
Si sa ploua
Sa alerg prin ploaia racoroasa
Vreau sa nu ma uit inapoi,
Dar totusi vreau sa stiu ce se intampla in urma mea
Vreau sa am chef de munca
Si sa nu mai fiu asa plictisita
Vreau atatea
Dar mai ales, vreau 'curaj' sa le fac pe toate! Pin It

Povestile copilariei

Se spune ca atunci cand iti sarbatoresti ziua de nastere, inainte sa sufli in lumanarile de pe tortul ce se presupune ca il primesti, trebuie sa iti spui o dorinta, dar nu cu voce tare, pentru ca risti sa nu se mai indeplineasca. Ei bine, ultimile dati in care mi-am pus o dorinta, asa ca la carte, respentand toate conditiile, nu mi s-a indeplinit absolut nimic. Atunci, ma intreb, care este rostul sa o spui in gand? Sau care este rostul sa-ti mai pui dorinta? Sau asta este o chestie pentru copilasi, ca sa le faca viata mai roz decat oricum este? (asta in cazul pustilor de pana in 5 - 6 anisori). Sau din toata populatia globului care practica acest 'sport' au avut cu totii parte de surpriza indeplinirii dorintei, si doar eu nu am primit nimic? Ma irita treaba asta!
Hai sa dezbatem putintel si povestea lui Mos Craciun. De ce? Hai sa mintim copii. Desi recunosc, partea din viata in care crezi in mosul acela gras cu barba si par alb, sanie si reni si care incape pe horn, este cea mai frumoasa din toata copilarie. Cine nu isi aminteste cum stateam sa il pandim sa vedem cum arata? Pe el, pe Mos Nicolae si pe Iepurasul de Paste. Acum nu imi convine ca trebuie sa spunem aceste povesti copiilor, dar asta face parte din copilarie. Nu-mi convine pentru ca am crescut si am constatat ca ceea ce ne este prezentat in primii ani de viata nu este nici pe departe real. Ne izbim de problemele societatii inca de mici copii. Dar cu toate astea, povestiile acestea fac parte din viata, fara ele nu am mai fi ce suntem azi. Da, crestem si cu timpul realizam ca nimic din ce ne-au spus cei din jurul nostru nu este adevarat. Bun inceput de viata le dam celor mici. Dar asta nu este o problema, pentru ca oricum acestea sunt chestii minore pe langa ceea ce va intampina pustiul de-a lungul vietii. Dar oare cum ar fi viata daca toate aceste personaje ale copilariei ar fi reale? Oare ar fi totul mai frumos? Cum ar fi sa cerem dorinte si sa ni se indeplineasca? Cum ar fi daca i-am scrie lui Mos Craciun si Mos Nicolae ce ne dorim si sa primim? Cum ar fi ca Iepurasul sa ne aduca mereu ce cerem? Oare viata ar fi mai frumoasa, sau pur si simplu ar fi o monotonie generala? Cu siguranta ne-am satura de atata bine si tot am incepe razboaie si scandaluri, ca doar asta este omul, nici asa nu-i bine, dar nici asa. Suntem o fire tare dificila si greu de satisfacut. Nimeni nu-si aduce aminte de unde a pornit, cu totii uita ca au fost copii si au avut vise si sperante. Totul se rezuma la 'a avea mai mult ca cel de langa tine'.
Dar de ce ma complic? Pastrez subiectul acesta pentru o alta postare :)
Pana atunci, spun asa: copilul din mine refuza sa se maturizeze, iar eu nu vreau sa insist foarte mult. Am cazut de acord doar in faptul ca pana voi avea copilasii mei, ca sa le transmit 'mostenirea', eu continui sa cred in dorinte, in Mosi Craciuni  si in Mosi Nicolae, in Iepurasi, Zane Maseluta, in stele cazatoare si in basme. Pin It

Something about love

"Love doesn't make the world go round, love is what makes the ride worthwhile." 
(Elizabeth Browning) Pin It

Flori intr-o viata trecatoare

"[...] I got everything I need right here with me. I got air in my lungs, a few blank sheets of paper. I mean, I love waking up in the morning not knowing what's gonna happen or, who I'm gonna meet, where I'm gonna wind up. Just the other night I was sleeping under a bridge and now here I am on the grandest ship in the world having champagne with you fine people. I figure life's a gift and I don't intend on wasting it. You don't know what hand you're gonna get dealt next. You learn to take life as it comes at you... to make each day count [...]" (Jack Dawson, Titanic) Pin It

Un singur sens: inainte!

"Este o nebunie sa urasti toti trandafirii pentru ca te-ai intepat intr-unul, sa renunti la visele tale pentru ca unul nu s-a implinit, sa iti condamni toti prietenii doar pentru ca unul dintre ei te-a tradat, sa nu crezi in iubire doar pentru ca cineva nu te-a iubit..." (autor necunoscut)

Pin It

Curcubee, floricele, norisori...

Pana asta de idei ce nu-mi da pace de ceva vreme, ma pune intr-o situatie nefavorabila, si anume: sa scriu toate aberatiile. Ei bine, iti vin eu de hac. Si cum nu ma pot abtine sa nu scriu cate ceva in fiecare zi pe blog, m-am gandit la ceva. Pana cand voi avea ceva interesant de spus, o sa postez zilnic, alaturi de o imagine draguta cate un citat celebru.
O sa incep din seara aceasta... Pin It

Luuuuni!

A venit si ziua de luni. Asa as fi vrut sa nu se termine weekendul, dar din pacate inca nu s-a descoperit formula opririi timpului in loc.
Pana atunci, pot spune ca m-am bucurat enorm de aceste 2 zile si o seara de vineri pe care le-am petrecut la munte (chiar in  middle of nowhere) cu 'gasca de la bloc'. Locul in care am ajuns, a fost cea mai superba locatie unde ne-am petrecut sfarsitul de saptamana ever. Cabana superba, o familie de nota 10+ si peisajul... absolut mirific.Deocamdata atat. Nu de alta dar ar trebui sa ma apuc si eu sa misc cate un alta pe la munci. Ceva poze, poate mai tarziu.

Later edit (14:54):
Este atat de cald la munca. Nu sunt in stare de nimic. Sunt atat de obosita si fara chef, de parca as fi venit dintr-un concediu de 2 saptamani. Apai daca acum ma vait asa, ce ma fac cand ma intorc din adevaratul concediu? Of, abia astept sa plec. 20 august. Mai este putin. Oricum nu stiu exact daca in 20 este plecarea. Poate 21 sau 22, depinde cum terminam cu munca.
Budapesta, Praga, Breman, Marea Nordului (macar asa o sa vad si marea, chiar daca nu o sa ma balacesc asa cum trebuie si nici plaja nu o sa fac cum as vrea) si Amsterdam. Acestea sunt marile opriri din concediul meu. Nu mai am rabdare. AMR 11 zile. Can't wait :) Pin It

Vineeeeeri!

Dap, in sfarsit este vineri. O parte din mine astepta weekendul, iar o parte nu. Pai uite de ce: asteptam ziua aceasta pentru ca astazi plec cu gasca la munte. Urmeaza un weekend de distractie. Cealalta parte din mine, aceea mai cu capul pe umeri, spune ca weekend la munte = bani multi cheltuiti, iar acesta nu este cel mai potrivit moment, mai ales ca in 20 august plec in concediu prin tarile calde. Da, in sfarsit o sa vad Praga si Amsterdam, iubirile mele. Totusi, vorba lu' mami, daca nu cheltui acum bani pe distractii, cand sa o fac, cand o sa am casa si familie de intretinut?!
Ei bine, urmandu-i sfatul am decis: mergem la munte, desi vroiam sa-mi dedic acest weekend unei iesiri cu cortul. Dar am lasat-o balta. Desi acum o saptamana toata lumea vroia cu cortul, se pare ca peste noapte zana maseluta le-a scos la toti maseaua de minte si nici unul nu mai judeca cum trebuie, adica toti au vrut la cabana., ca doar nu poate trai nimeni fara baita si apa calda timp de trei zile. Dooh!
M-am resemnat si am ales varianta unei cabane inchiriate pe undeva prin judetul Covasna, intr-un varf de munte. Din cate am inteles, nici unul dintre noi nu stie sa ajunga acolo. Stim doar ca drumul este foarte prost, dar toti avem jeep-uri si ne permitem sa trecem prin hartoapele patriei. Zona in care o sa mergem este cea din poza de mai sus. Draguta zona, nu am ce comenta. Numai ca va trebui sa imi ofere ceva mai mult decat un peisaj mirific, ca sa ma faca sa uit de anularea iesirii cu cortul.
 Ma intreb daca in aceste 3 zile de stat pe acolo, o sa mai facem si altceva decat gratare, carti, bautura, gratare, carti... Ups, ma repet. Deci doar atat o sa facem?? Vai de mine. Suntem niste oameni atat de sedentari. Ma uimesc cum inca ne mai putem misca, mai ales ca facem treaba asta aproape in fiecare weekend.
So, that's the and of my journal for today.
Smell you later, cam in 4 - 5 zile (dupa ce imi revin)

Pin It

NASA: O explozie solara ne va intoarce la comuna primitiva!

Am gasit ceva interesant, ce m-a pus pe ganduri. Este un articol destul de lung, dar merita toata atentia. Ma intreb doar daca asa o sa fie? Chestia asta ma duce cu gandul la filmul "Knowing", un film chiar interesant. Va las sa lecturati.

"22 septembrie 2012. Miezul noptii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortina scanteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreala a mai putut fi observata atat de adanc in sud fata de regiunea arctica. Dar, fascinatia fenomenului nu dureaza mult. In numai cateva secunde, becurile aprinse de pe strazi si din cladiri incep sa palpaie, devin neobisnuit de stralucitoare pentru un moment, dupa care toata tara se cufunda in intuneric. In numai 90 de secunde, intreaga Europa ramane fara electricitate. Dupa numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morti, iar infrastructura continentului zace in ruine. S.U.A., China si Japonia se zbat si ele sa isi revina in urma acestei catastrofe – o furtuna violenta, petrecuta la 150 de milioane de kilometri distanta de Terra: pe suprafata Soarelui.
Fatza ucigasa a Soarelui
Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naste un dezastru de asemenea proportii pe Pamant; si totusi, un raport NASA, emis in luna ianuarie a acestui an de Academia Nationala de Stiinte (NAS) din SUA, vine sa sprijine intocmai aceasta teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizatiile occidentale au cultivat inconstient semintele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viata, in intregime dependent de tehnologie, ne expune astazi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafata Soarelui sunt de natura sa ne "prajeasca" centralele energetice, un eveniment cu consecinte catastrofale. Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci cand experti in fenomene meteorologice spatiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunta ca ne apropiem din ce in ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar putea compromite, in numai cateva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: si totusi, acest lucru este posibil.Suprafata Soarelui este o masa circulara de plasma - incarcata cu particule de mare energie; o parte a acestora evadeaza din stransoarea atmosferei astrului si se deplaseaza prin spatiu sub forma vanturilor solare. Din timp in timp, acesti "curenti" transporta miliarde de tone de plasma sub forma unei mingi de foc denumita "emanatie masiva a coroanei solare". Daca o astfel de emisie ar lovi campul magnetic al Pamantului, rezultatul ar putea fi cu adevarat devastator.Patrunderea plasmei in atmosfera noastra ar cauza schimbarea rapida a configuratiei campului magnetic al Pamantului, eveniment care ar induce curenti in cablurile de tensiune ale centralelor electrice. Aceste centrale nu au fost construite sa gestioneze un asemenea flux direct de electricitate. Cel mai mare pericol la care se supun, in cazul unui "atac" de aceasta natura, este topirea circuitelor interne ale transformatoarelor, intrebuintate pentru transmiterea curentului la utilizatorul final. Un asemenea eveniment, de dimensiuni mai reduse, a avut loc in provincia canadiana Quebec, in martie 1989, atunci cand 6 milioane de oameni au ramas fara electricitate, vreme de 9 ore. Dar furtunile solare pot fi cu mult mai aspre.
Progresul nostru, blestemul nostru
Cel mai devastator eveniment meteorologic spatial din istoria cunoscuta s-a intamplat in 1859 si este stiut drept "evenimenul Carrington", dupa astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a inteles cauza: "doua formatiuni de lumina alba intens stralucitoare", emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat in opt zile de conditii meteo spatiale severe. Numerosi martori oculari au declarat ca au observat aurore boreale impresionante chiar si la Ecuator. In toata aceasta perioada, retelele telegrafice mondiale au fost intrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiinte sugereaza ca, din pricina progresului tehnologic, in eventualitatea reproducerii unui fenomen de o asemenea anvergura, astazi lucrurile ar putea sta mult mai rau si multi oameni ar putea muri.
Doua mari probleme trebuie luate in calcul.
· Una o reprezinta centralele electrice moderne, proiectate sa opereze la voltaje foarte mari pe suprafete foarte intinse. Desi aceasta metoda ofera o mai mare eficienta de gestionare a retelelor electrice, minimizand pierderile de energie si risipa prin supraproductie, ea a facut centralele mult mai vulnerabile conditiilor meteo spatiale. Centralele de mare putere se comporta ca niste antene, canalizand curenti directi, de intensitati enorme, in transformatoarele electrice.
· A doua problema consta in interdependenta centralelor cu sistemele care ne intretin viata: filtrarea apei de consum si a celei menajere, infrastructurile de transport al marfurilor, pietele financiare si multe altele relationate cu electricitatea.
Combinand cele doua aspecte, devine limpede ca o repetare a evenimentului Carrington ar fi de natura sa produca o catastrofa cum lumea moderna nu a mai cunoscut. Si se va manifesta intocmai contrar cu ceea ce suntem obisnuiti sa faca dezastrele naturale; in general, regiunile cel mai putin dezvoltate ale lumii sunt cele mai vulnerabile, nu zonele tehnologizate si sofisticate, asa cum va fi cazul in aceasta situatie.
Sfarsitul vietii, asa cum o stim.
Potrivit rapoartelor NAS, un eveniment meteorologic spatial violent in zona S.U.A. ar putea induce curenti capabili sa distruga 300 de transformatoare-cheie in aproximativ 60 - 90 de secunde, oprind alimentarea cu electricitate pentru mai mult de 130 milioane de oameni. Din acel moment, numaratoarea inversa ar incepe pentru America. 
Apocalipsa in 4 pasi:
1. Primul efect nefast - imediat, pentru unii - va fi sistarea alimentarii cu apa potabila. Oricine va locui intr-un apartament aflat la inaltime, unde apa trebuie pompata pentru a ajunge, va fi imediat vaduvit de aceasta. Pentru restul, apa potabila va mai veni prin conducte pentru inca, cel mult, jumatate de zi.
2. De asemenea, va inceta orice forma de transport asistat electric: trenurile, tramvaiele, metrourile si troleibuzele nu vor mai circula. Nici restul mijloacelor de transport nu vor avea o viata prea lunga, deoarece combustibilul din rezervoare se va termina si nu va mai exista energia electrica necesara pomparii benzinei din rezervoarele subterane in statiile de alimentare.
3. In acelasi timp, rafturile supermarketurilor se vor goli in foarte scurt timp si vor ramane goale, din acelasi motiv al imposibilitatii transportului.
4. Generatoarele de rezerva vor mai functiona inca in punctele esentiale, dar numai atat cat le vor permite bateriile, acumulatorii si rezervele de combustibil care le pun in miscare. Pentru spitale, acest lucru ar insemna aproximativ 72 de ore de functionare a aparaturii de orice fel. Dupa acest interval, va inceta orice forma de asistenta medicala moderna.
Cu adevarat socant este faptul ca aceasta stare a lucrurilor va dura luni de zile, poate ani: transformatoarele topite nu pot fi reparate, ci doar inlocuite. Specialistii estimeaza ca exista cateva astfel de transformatoare de rezerva, dar instalarea unuia nou presupune munca de o saptamana sau mai bine pentru o echipa bine antrenata de lucratori; iar acestea nu se gasesc pe toate drumurile. Oricum, in aproximativ o luna, toate transformatoarele de rezerva ar fi deja puse in functiune; insa numarul lor este insuficient si ar ramane inca foarte multe puncte nerevitalizate. Pentru acestea, va fi necesara construirea unor transformatoare noi, proces care ar putea dura pana la 12 luni.Chiar si daca unele sisteme vor redeveni capabile sa primeasca energie, nu exista nicio garantie ca vor avea ce primi. Aproape toate conductele de gaze naturale si petrol care exista necesita electricitate pentru a fi operationale. Centralele electrice alimentate pe carbuni pastreaza de obicei rezerve care sa le ajunga pentru cel mult 30 de zile, dar in lipsa sistemelor de transport care sa aduca mai multa materie prima, electricitatea de rezerva va fi sistata la doua luni de la catastrofa. Nici centralele de energie nucleara nu ar duce-o mult mai bine. Ele sunt programate sa se opreasca in eventualitatea unor probleme de alimentare si nu li se permite repornirea inainte ca sistemele electrice sa fie functionale.
Fara energie pentru sistemele de incalzire, racire sau refrigerare, fara transport si asistenta medicala, oamenii ar incepe sa moara in numai cateva zile. Pericolul va fi imediat pentru cei a caror sanatate depinde de o anumita medicatie. Daca se opreste alimentarea cu energie electrica in New Jersey spre exemplu, s-a pierdut un centru important de productie a farmaceuticelor pentru toata SUA. Medicamente perisabile precum insulina vor fi de negasit, iar cei suferinzi de diabet sunt cu milioanele pe fiecare continent. Sistarea productiei, a distribuirii si a stocarii acestei substante ii va condamna pe cei mentionati la moarte. Iar ajutorul nu va fi prea aproape. Zonele afectate de furtuna solara s-ar putea afla la sute si mii de kilometri de oricine ar putea interveni pentru a oferi ajutor. Dintre acestia, putini ar fi dispusi sa o faca, iar aceia, la randul lor, vor fi probabil sarac echipati pentru a se ridica la nivelul unui asemenea dezastru.
In bani, la o prima analiza, nenorocirea s-ar ridica la costuri de peste doua mii de miliarde de euro. Aceasta doar in primul an dupa furtuna, iar NAS considera perioada de refacere undeva intre 4 si 10 ani. Este legitima intrebarea daca natiunile aproape integral tehnologizate si-ar mai reveni vreodata. Si se pare ca cele mai expuse regiuni sunt cele aflate in emisfera nordica. Tari aflate la latitudini ridicate, precum Suedia si Norvegia, spre exemplu, sunt constiente deja ca, in timp ce spectacolul regulat al aurorei boreale este placut de privit, el reprezinta si un avertisment continuu la adresa retelelor electrice de aici.Cu toate acestea, tendinta instalarii unor retele de voltaj foarte ridicat inseamna ca si state aflate mai la sud sunt vulnerabile in fata furtunilor electromagnetice. Spre exemplu, China este pe cale sa implementeze o retea electrica de 1.000 de kilovoti, de doua ori voltajul retelei Statelor Unite. Aceasta ar insemna o unealta perfecta pentru dezastrul indus de conditiile meteorologice spatiale, deoarece eficienta retelei de a se comporta ca o antena creste pe masura ce si voltajul dintre retea si sol este mai mare.
Nici Europa nu este pregatita suficient. Responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor provocate de vremea spatiala este foarte fragmentata aici, sunt de parere cercetatorii. Retelele electrice europene, in plus, sunt masiv interconectate si extrem de vulnerabile defectarii in cascada. In 2006, sistarea controlata a alimentarii cu energie electrica a unei portiuni a Germaniei - pentru a permite trecerea in siguranta a unui vas pe sub cabluri de mare voltaj - a cauzat o prabusire in cascada a alimentarii cu energie electrica in tot vestul Europei. Numai in Franta, cinci milioane de oameni au ramas fara electricitate timp de doua ore. Aceste sisteme sunt atat de complicate incat specialistii insisi par sa nu intelega pe deplin efectele modificarii conditiilor intr-un singur punct.
ACE, “dumnezeul” de pe orbita si 2012
Vestea buna este aceea ca, existand un avertisment timpuriu, companiile electrice isi vor putea lua masuri de precautie, precum ajustarea nivelurilor de voltaj si a cantitatilor de electricitate, restrictionand transferul de energie electrica astfel incat "ciocurile" subite de tensiune sa nu provoace un efect domino in randul retelelor de alimentare. Totusi, vestile proaste nu se opresc in acest punct, caci sistemele noastre de avertizare din timp devin tot mai putin de incredere pe zi ce trece.De departe, cel mai important indicator al timpului probabil la nivel spatial este dispozitivul NASA Advanced Composition Explorer(ACE). Lansat in 1997, satelitul respecta o pozitie pe orbita Soarelui ce il pastraza constant la jumatatea drumului dintre acesta si Pamant. Contactul sau neintrerupt cu suprafata solara inseamna ca furnizeaza continuu rapoarte despre directia si viteza vanturilor solare si ale altor curenti de particule incarcate care trec pe langa senzorii sai. ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 pana la 45 minute inainte ca o furtuna geomagnetica sa loveasca Pamantul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativ un sfert de ora pentru a pregati sistemele in vederea unui eveniment critic.Totusi, zic oamenii de stiinta, in cazul evenimentului Carrington, "emisia masiva din coroana solara" a calatorit atat de repede incat a ajuns la Terra in mai putin de 15 minute de la locul unde este pozitionat ACE. In plus, sistemul are deja 11 ani si si-a depasit durata de viata planificata. Detectoarele de la bordul sau si-au mai pierdut din sensibilitate si nu se stie cand vor inceta sa mai functioneze, putand claca chiar in momentul urmatorului flux puternic de radiatie.
Din nefericire, viitorul apropiat nu anunta un inlocuitor pentru ACE. Alti sateliti de observare solara, precum Observatorul Solar si Heliosferic (SOHO) pot oferi un oarecare avertisment, dar cu informatii mai putin detalitate si - crucial! - mult mai tarziu. Implicarea specialistilor si a politicienilor in aceasta chestiune este minima, in prezent neluandu-se prea in serios problema... pana cand, probabil, dezastrul va lovi si va provoca zeci de milioane de victime.Cel mai probabil, o furtuna solara ar putea lovi in primavara sau in toamna anului 2012, odata cu urmatorul maximum al Soarelui. In perioada echinoctiilor, orientarea campului magnetic al Pamantului catre Soare ne face, in mod particular, vulnerabili unui asalt plasmatic. Mai mult, in aceasta perioada, consumul de electricitate este relativ scazut, nefiind necesare, in mod excesiv, nici incalzirea, nici racirea. Cu numai o mana de retele electrice functionale, sistemul energetic se bazeaza pe algoritmi computerizati pentru "gatuirea" cantitatilor mari de energie din centrale, ceea ce le lasa foarte vulnerabile in calea "ciocurilor" bruste. Daca, pana atunci, ACE isi va da obstescul sfarsit sau o minge uriasa de plasma va lovi prea repede pentru ca dispozitivul sa o semnalizeze la timp, consecintele vor fi dintre cele mai sumbre, putand arunca o mare parte a planetei, sau chiar intregul Pamant, in haos.
Ce este de facut? Nimeni nu stie inca, mai ales ca guvernele sunt foarte greu de mobilizat in vederea unei crize cum nu a mai fost pana acum. Factorii de decizie nu au obisnuinta de a lua in calcul evenimente cu frecventa scazuta, cum sunt cele de natura cosmica, ce foarte rar se intampla de doua ori in rastimpul unei civilizatii.Pe de alta parte, ar trebui sa ne fi invatat lectia din dezastre naturale precum uraganul Katrina, valul tsunami din Indonezia sau cutremurul recent din Haiti si sa intelegem ca "putin probabil" nu este totuna cu "imposibil". Mai ales cand miza este atat de mare, iar probabilitatea ca o furtuna electrica sa loveasca in urmatorii trei sau patru ani, si cu efecte devastatoare inca, nu este tocmai scazuta. Evenimentul Carrington s-a intamplat intr-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; asadar, pur si simplu, nu avem garantia ca un astfel de eveniment nu se va relua intr-un ciclu solar neobisnuit, asa cum este cel in care ne aflam in prezent. Iar daca nu intelegem la timp riscurile la care ne supune declansarea unei furtuni solare de proportii, s-ar putea ca multi dintre noi sa nici nu mai aiba ocazia sa regrete ignoranta de care guvernele mondiale au dat dovada."
Sursa articolului o gasiti aici. Pin It