Am chef ca soarele sa se joace putin in parul meu...

Si a venit toamna... O toamna rece si neiertatoare cu cei ce inca sperau la raze de soare, caldura si linistea verii. Poate prea devreme, de fapt mult prea devreme... fuck!
Ador vara, dar cu toate acestea nu devin o scorpie deprimata cand afara nu sunt 40 de grade si-un soare de care nu stii pe unde sa te mai ascunzi. Asta cu conditia sa nu ploua si sa nu fie chiar 10 grade in septembrie, ca atunci chiar devin evil! Dar daca stau bine sa ma gandesc, eu de fapt nu ma ascund cand dau de soare, imi dau bluza si pantalonii jos si ma intind ca o lacusta lesinata la soare. As face-o si pe bulevardu' din centru, daca nu ar exista mamaie si tataie care sigur ar incepe sa arunce cu apa sfintita si sa afume ceva tamaie in jurul meu. Pe langa intinsu' la soare, cu siguranta as mai face ochi dulci vreunui trecator simpatic sa prepare instantaneu un cocktail racoros care sa contina obligatoriu ceva cu grade, dar ceva chill ca totusi sunt 40 de grade afara. Ooff ca mi-e dor de vara. Stiam eu ca nu fac bine daca ma apuc de scris. Acum devin nostalgica si-mi vine sa fug la geam sa ma uit in gol la cerul plin de nori. Nu-i corect, sunt in concediu, vreau soare, vreau caldura, vrea cocktail-uri aduse de masculi patratosi pe care zac doua frunze de orice in zonele acelea pe care le tinem ascunse in astfel de povesti ca doar nu vrem sa dam totul mura-n gura, mai trebuie si imaginitia omului sa lucreze. Mintea mea bolnava ma poate determina sa scriu multe, dar sunt cuminte cu scrisu' ca-s femeie maritata acum si poate citeste barbati-miu bazaconiile astea...
Deci, vad o urma de soare pe cer. Ma retrag in glorie, asa cum imi place sa cred ca o fac de fiecare data. Ies la aer, am chef ca soarele sa se joace putin in parul meu. Imi pun chiloteii de duminica si dansez.
Va puuuup!


Pin It

Când seara se lasă..

Ador serile de sâmbătă când se lasă liniştea în jurul meu, când îmi adun toate gândurile şi le bag într-un sertar pe care-l încui ca mai apoi să arunc cheia cât pot eu de departe, acele seri în care mă desprind de tot şi de toate şi trăiesc în lumea mea perfectă. Acolo sunt doar eu şi el...

"Am să intru-n tine ca marea-n cort
Am să intru-n tine şi-am să cad în gol
Tremur tot şi îmi vine să plang
Cum să ameteşti de la un sărut?
Limbile noastre dansează pe cer
Iubito, tu-mi dai mult mai mult decât cer
Sânii tăi arşi îmi strivesc inima,
Iubito, unde duce iubirea ta?"

Lumină difuză, melodiile lui încet cât să-mi gâdile uşor urechile, închid ochii şi cânt fiecare vers, trăiesc fiecare vers, fiecare emoţie..
Nici nu mai ştiu momentul în care a început să-mi placă muzica lui.. Ba nu, mint, ştiu perfect!

"Să fac dragoste cu ploaia,
Să fac dragoste cu vântul,
Să fac dragoste cu cerul,
Să mă-ntind pe tot pământul."

Întotdeauna ştiu ce vers am nevoie să aud, ce emoţii simt că trebuie să trăiesc că să-mi alimentez starea, indiferent de natura ei. Şi da, absolut de fiecare dată zâmbesc.

"A fost o vreme când nu mai credeam că iubirea e altceva decât pretext pentr-un roman
Acum zâmbesc, nu pot să cred, iubirea face duş şi eu întins astept.." 

Am crescut iubind pe melodiile lui, am trişat, am plâns, am râs şi-am făcut promisiuni. De fapt şi acum iubesc, trişez, plâng, râd şi fac promisiuni cu aceleaşi versuri în minte. Doar că acum le percep altfel. Timpul să fie oare vinovat?

"Voi ce acum mă ascultaţi
mai meditaţi şi nu uitaţi
că-n dragoste indiferenţa-i cea mai grea
cu fiecare despărţire
o stea din cer se va desprinde
iar eu voi ştii ca aţi făcut greşeala mea" 

Am atâtea versuri în minte dar atât de puţine cuvinte. Le trăiesc, nu le povestesc; le simt, nu le explic..

"În ochii tăi râde marea
În ochii tăi e ninsoarea
În ochii tăi este soare
În ochii tăi este zarea"

Seara mea specială se apropie de final. Sunt obosită. Zâmbesc de mai bine de trei ore, dar ştiu că mi-am facut plinul de fericire..

"Ne amestecăm trupurile-n noapte
Ne amestecăm pân-ajungem şoapte
În Limba ta o şoaptă vreau să ajung
Să ma topesc..." 

Mereu în gândul meu ♥

 


Pin It

Întâmplări normale din viața unui om normal..

Printre multele frici ce nu-mi dau pace zi de zi se numară și teama aia tâmpită și inutilă care se instalează de fiecare dată când urmează să ies în lumea largă: teama cum că m-am suit în autobuzul greșit. Știu, chiar am un stol de păsări la mansardă...

Mă confrunt cu această stare absolut de fiecare dată când întind piciorul să urc treptele autobuzului cât și pe durata călătoriei, mai puțin în diminețiile când plec de acasă spre muncă, pentru că în zona rezidențială în care locuiesc circulă un singur autobuz și ăla din ani în paști. Surprinzător, dar această teama nu a apărut în urma unui șoc din copilărie când din neatenție m-am suit în autobuzul greșit și mi-am plimbat celulele ore în șir pierdută și cu ochii înlăcrimați de frica gândului că nu voi mai ajunge niciodată acasă. Nu, teama asta e pentru că neuronii mei nu funcționează așa cum trebuie. Tot zic că trebuie să-mi fac niște analize până nu apuc să mușc oameni nevinovați pe stradă..

Ei bine, în general sunt perfect capabilă să-mi stăpânesc această teamă, doar că azi dimineață cineva a avut alte planuri pentru mine. De unde m-am suit în autobuz și până unde trebuia să cobor aveam de parcurs 2 stații. Nu mult, puteam să merg pe jos să ard caloriile acumulate de la floricelele cu unt și cașcaval halite cu o seară înainte, dar se spune că-i la modă fundul de braziliancă așa că huo mers pe jos! Așadar, o dată cu mine se suie și o tanti. Îmi caut un locușor confortabil (în picioare evident, că autobuzele din Brașov sunt pline de pensionari la orice oră, în orice zi) și o văd pe tanti respectivă cum vine spre mine și mă intreabă ”Acesta este 5??”. Atâââât, la următoarea am coborât și-am luat-o la pas. Și da, era 5.

Pin It

I believe in Unicorns, bitch!

V-am povestit vreodată cât de credulă sunt? Adică dacă ar opri o maşină în dreptul meu pe stradă şi cel dinăuntru mi-ar spune "hei păpuşă, urcă aici la tati în maşină că am bomboane" primul meu gând probabil ar fi "oare are cu ciocolată?". Da, la nivelul acela de credulă sunt...
Acum să revenim cu picioarele pe pământ.
Sunt o fire maleabilă, eu spun din păcate deşi unii cataloghează acest lucru ca o calitate. Mneeah, fiecare cu păsărica lui. Problema e că eu am un stol, vorba cuiva..
Cred în poveştile alea nemuritoare cu happy endinguri şi în fazele alea mult prea penibile din filme cum că personajul negativ întotdeauna o încasează. Mai dureros e că sunt conştientă că viaţa-i o curvă care mereu complotează împotriva ta dar prefer să mă prefac că nu observ. Parcă să trăieşti ignorând semnele alea cât o baniţă aşezate strategic din metru în metru te face să zâmbeşti ceva mai larg în dimineţile răcoroase din săptămâna când trebuie să te trezeşti să mergi la muncă. Fir-ar, că mai am 39 de ani pâna la pensie şi asta dacă nu se mai schimbă ceva, dar d'oooh trăim în România şi asta o să ne omoare până să prindem prima pensie.
Că tot am atins subiectul muncă.. Am observat pe stradă în ultimile două săptămâni că tocmai s-a inventat o noua metodă de-a face bani cinstiţi. Dacă analizez bine situaţia ajung până la urmă la concluzia că de vină nu-i cel ce practică "meseria" respectivă ci bălălăul care crede şi dă. Furnicar de coşari pe străzile ceva mai circulate din oraş. Îmi aduc aminte de copilăria mea când trebuia să alerg să-mi rup gâtul după câte un coşar să-l ating să am noroc. Acum fug ei după tine şi-ţi descântă cine ştie ce vrăji specifice lui Harry Potter. Îţi pupă mâna şi dacă vede că are de-a face cu o inima de gheaţa ca a mea încep să-ţi blesteme duşmanii că poate aşa te convingi că merită şi ei o ţigară sau o bere.. Da, cam ăsta-i nivelul lor salarial: o bere sau o ţigară, nicidecum o pâine pentru echipa de fotbal de acasă. Da, ştiu, nu toţi sunt în situaţia respectivă, iar atunci de ce o fac?? Oricum trist, iar ochii mei de şoim ieşiţi la vănătoare au băgat de seamă ca din 10 persoane vreo 7 le dă bani. Câte un leu, câte doi că vezi maică e şi el om necăjit.
Cam asta-i ţara în care trăim. Şi da, remarca aceasta cuprinde tot tacâmul: taxe tâmpite puse pe tot ce mişcă sau stă nemişcat, bugete mici alocate celor ce au nevoie şi care pot face ceva să schimbe lumea asta strâmbă în care ne facem veacul, promisiunui electorale care culmea, prinde în continuare la pensionari şi etc etc.
Bine am revenit. Nici că se putea mai bine! Pin It

"Exerciții de echilibru" cu Tudor Chirilă

Pentru sufletul meu.. să le am pe toate la un loc :)

 Episodul 1

 Episodul 2

 Episodul 3

 

 Episodul 4

 Episodul 5

 Episodul 6

 Episodul 7

 Episodul 8

 Episodul 9

 Episodul 10

 Episodul 11

 Episodul 12

 Episodul 13

 Episodul 14

 Episodul 15

 Episodul 16

Pin It

Cuvinte enervante..

Seara bună dragii mei.
Am lipsit destul de mult din peisaj aşa că am ţinut să vă reamintesc că mai trăiesc. Nu, această postare nu este o revenire miraculoasă a mea pentru că nu am de gând sa revin cu articole zilnice şi băgări în seamă la fiecare doua zile scriind despre diverse nefolositoare. Mă limitez la a scrie atunci cînd am ceva de spus, iar subiectul acestui articol îl am de ceva timp în cap. Noroc cu fetele mele care mereu îmi aduc aminte, involuntar, de acest subiect.
Poate titlul "cuvinte enervante" nu este foarte corect, pentru că pe mine mă enervează la culme unele litere trântite aiurea la începutul, mijlocul sau sfârşitul cuvântului..
De exmplu: de ce trebuie să scrii dak în loc de dacă, kopil în loc de copil, k în loc de ca sau u în loc de tine (nici măcar în loc de tu)?? Ca să nu mai zic de tâmpenia cu my în loc de mai (exemplu: My mergem acolo?) Nu înţeleg.. Nu sunt eu un as în ale gramaticii, dar nu am avut niciodată tendinţa să stâlcesc în halul ăsta limba româna! Este atât de obositor să citeşti un astfel de text încât eu cel puţin câteodată îmi bag picioarele în ele discuţii şi ignor complet frazele scrise astfel. Îmi cer scuze celor ce se simt cu musca pe căciulă.
Probabil toată treaba asta a pornit de la faptul ca odată demult când scriam sms-uri ne limitam la cele 160 de caractere şi ca să nu depăşim acest număr făceam tot felul de prescurtări.Ok, posibil ca în acea perioadă să fi făcut si eu la fel, dar am depăşit acel episod. Ok, poate şi astăzi mai sunt persoane care nu vor să depăşească cele 160 de caractere când scriu sms-uri, dar care-i scopul prescurtărilor de acest gen într-o discuţie liberă pe mess sau facebook? Com`on că nu-i chiar aşa de greu să scrii normal!
Probabil job-ul meu şi faptul că scriu destul de multe mail-uri m-au determinat să fiu atentă la cum scriu, că de nu, la cât de maniacă sunt eu cu sms-urile, mesajele pe facebook si viber-ul aş fi folosit fără doar şi poate acest stil de-a scrie.
Gata că m-am plictisit. Mi-am spus of-ul aşa că îmi pot da muzica la maxim şi pot da iama fără remuşcări în borcanul de Finetti.

Pin It

O poveste emotionanta.. Zach Sobiech

Pin It

Ziua Internațională a Muzeelor și Noaptea Europeană a Muzeelor 2013

Așa cum ne-am obișnuit de vreo opt ani încoace, și anul aceste avem noaptea porților deschise pe la muzee, un prilej tocmai bun pentru a ne lua desaga în spinare și a porni spre diferitele orașe ale căror muzee ne interesează.

Așadar, înarmați-vă cu multă răbdare și liniște sufletească pentru a face față neșifonați cozilor infernale de pe la intrări și porniți în noaptea de 18 spre 19 mai spre București, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Sibiu și alte câteva orașe care iși vor deschide porțiile muzeelor pentru curioșii care nu au apucat să viziteze anumite locuri sau pentru cei care pur și simplu sunt pasionați de așa ceva și doresc să vadă pentru a zecea oară un muzeu, două, trei.. Intrarea va fi libera.

Probabil majoritatea iși vor îndrepta gândurile spre Muzeul Antipa din București care este și el pe lista muzeelor ce își vor deschide porțile în acea noapte. Intrarea este gratis, dar la expoziția The Human Body va fi cu taxa.

Programul de vizită pentru noaptea respectiva cât și mai multe detalii despre, găsiți aici

Pin It

A venit iepurasul..

Era cazul sa intru si eu in randul oamenilor ce se respecta si care butoneaza de zor telefoane smechere cu android.
Noua mea jucarie nu se ridica la nivelul smecheriilor care costa sute sau mii de euro, desi la liber costa si el vreo 250 euro, dar este perfect pentru ce-mi trebuie mie, adica poze, check mail and facebook siiii.. din nou poze dar de data asta via instagram.
Totusi am moments cand mi-e tare dor de Nokia meu cu tastatura qwerty pe care il incarcam o data la 3-4 zile. Acum umblu cu incarcatorul dupa mine. Dezavantajul de a avea smartphone..
In concluzie sunt tare multumita de el..
Aaa da, trebuie sa va mai spun ca treaba asta o scriu din aplicatia blogger for android??

Pin It

Vama - Perfect fără tine

În sfârșit s-a lansat noua melodie și noul videoclip Vama.. L-am așteptat cu sufletul la gura. De când au aparut pe canalul lor de youtube teasere cu videoclipul am fredonat întruna refrenul. Kimo al meu se uita cam ciudat, i-am explicat că nu are nicio legatură cu el și că nu-i cu dedicație.
Aseară la ora 21:00 (ora la care urma să fie lansat oficial videoclipul) eram călare pe youtube și facebook, asteptând cu inima cât un purice și cu emoțiile primei zile de școală melodia ce urmează să-mi facă vară mai frumoasă.. 

"Clipul nostru vorbește despre prietenie. Prietenia care nu-și supune participanții la încercări demonstrative. Iubirea solicită demonstrații. Prietenia le presupune, le conține. Orice iubire ratată se reface mai întâi în brațele prietenilor. Așa că într-o zi, când nu mai poți, îți iei câmpii și fugi la mare. Asta am învățat eu că avem, fuga către mare ca să ne rescriem povestea. Pare un clișeu comercial. O fi. De câte ori nu fotografiezi răsăritul? Este un cântec vesel, optimist, de vară și pentru asta am ales ca refrenul să fie reggae. Pentru noi Perfect fără tine este imnul verii” povestește Tudor Chirilă

Versuri:
Nu mai urla
Se aude in bloc
Am inteles ideea
Ai risipit iubirea pe un dobitoc
Iesi naibii din casa
Eu asta astept iubito
Esti libera sa cauti fraierul
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)
Te-am inselat
Ma declar vinovat
Am circumstante insa
Am vrut si eu sa vad cum e sa fii barbat
Te-ai transformat In instanta morala
Dar ai uitat
Dansai prin vama goala si era
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)
Ti-aduci aminte cand ne-am combinat
Era frumos, era perfect, era adevarat
Pe mese sau sub mese dar numai impreuna
Iubirea si distractia se cam tineau de mana
Apoi te-ai transformat usor, usor in profesoara
Si-am inceput sa am restante in fiecare seara
Ziceai ceva de genul “iubirea-i lupta grea”
Dar o cam luasesi razna, luptai doar pentru ea
Acum sunt singur in masina dar nu e suparare
De cat premiant in inchisoare
Mai bine repetent
In drum spre mare
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Fara tine (draga mea, draga mea)
E mai bine (draga mea, draga mea)
Am timp si pentru mine (draga mea, draga mea)
Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)

Pin It

Primele fire de păr alb

..primele două extrem de vizibile. Daaamn!! Noroc că sunt mai blonduță și nu se văd decât în urma unei atente inspecții. Și noroc că doar eu și Kimbozaurul meu avem de-a face cu căpățâna mea mult prea mică în proporție cu restul corpului.  Acum serios, altcineva de ce s-ar uita în capul meu cu atenția necesară observării semnelor îmbătrânirii?!

În gașca mea cu zăpăciții de la bloc există o vorbă ”de la o vârstă…”, vorbă ce sincer speram să mă prindă din urmă doar foarte târziu, dar acum când faptul e consumat și încep să răsară primele semne că nu mai sunt o căprioara tânără și sprintenă constat că nu-i chiar un capăt de țară. Totuși, nu mai am nici eu 18 ani. Au cam apus vremurile când rezistam până dimineața la băutele din weekend și de asemenea au trecut vremurile când eram în stare să urc cele 4 etaje de la Kimbozaur de acasă fără să simt că leșin și că inima mi-e undeva prin creier. Stai așa, niciodată nu am fost în stare să urc acele scări fără să gâfâi ca o girafă fugărită în deșert.

Cu toate acestea și în urma unei cugetâri ceva mai profunde ca de obicei, îmi dau seama că nu-i un lucru atât de rău să îmbătrânești. Bine, eu sper că deodată cu firele albe din cap vor apărea și câțiva neuroni fresh, pregătiți să absorabă toate informațiile posibile și imposibile ce-mi trec prin fața ochilor și prin dreptul urechilor, exact ca o gaură neagră care înghite tot.
Întrucât mi-am spus of-ul și mi-am eliberat pe calea scrisului lacrimile ce-mi stăteau în ochi cât pe ce să o ia la goană pe obraz în jos, constat că m-am resemnat așa că diseara voi sărbători cele două fire de păr alb la Cityplex, watching Oblivion.
Cheers!

Pin It

Departe de civilizaţie

Și a mai trecut un weekend, unul departe de casă așa cum au tot fost cele din ultimile săptămâni. De data aceasta am decis să fim pe cont propiu, nu de alta dar pensiunile cu restaurant ne-au ajuns. Și am mai decis că nu este nevoie să străbatem sute de kilometri ca să ne simțim bine. Așadar am început căutările de vile/cabane în jurul Brașovului. Uite asa am ajuns la vila Ionela din Predeluț. Un loc superb cu un peisaj de-ți taie respirația. Vila este situată chiar la ieșirea din ”stațiune” pe un mic deal, fapt ce-i oferă turistului liniștea după care tânjește. Am închiriat vila complet, de vineri până duminică la un preț foarte bun și ne-am bucurat din plin de prezența reciprocă, de frumusețea locului cât și de tone de mâncare și băutură .

În ceea ce privește peisajul am avut noroc, întrucât munții erau încă acoperiți de zăpadă iar dealurile din jur erau verzi, toate acestea combinate cu weekend-ul călduros și cerul fără nicio urmă de nori m-au determinat să pun această locație pe primul loc în lista mea cu locuri preferate unde am fost cazată. O combinație ce-ți încântă ochiul fără doar și poate.

Am făcut foc de tabără, am stat la povești, ne-am uitat la filme, am mâncat, am baut, într-un cuvînt ne-am relaxat, deși acum sunt parcă mai obosită ca atunci când am plecat.

Vila are 4 camere, fără baie în cameră. Am crezut că acest lucru o să fie o problemă dar nici vorbă de așa ceva. La parter este living-ul, o cameră, o baie și bucătăria care din păcate este cam mică pentru 8 persoane, câți am fost noi, dar cum am avut vreme frumoasă am servit masa mai mult pe afară. La etaj sunt 3 camere, o baie și un balcon destul de măricel. Toate camerele au pat matrimonial, dulap, măsuță și televizor care apropo, pentru cei interesați de acest aspect, prinde multe canale nu ca în alte locuri unde butonezi de 3 ori și o iei de la capăt. Bucătăria este complet utilată. Afară în curte este un loc special amenajat pentru grătar cu masă, scaune/băncuțe cât și un grătar mare din cărămidă, un balansoar și încă un loc special amenajat pentru foc de tabără sau pentru a prepara mâncărică la ceaun cu butuci în jur pe care poți sta.

Aaa da, era să uit un lucru important de care am râs tot weekend-ul.. Vecinul de lânga vila Ionela avea oi și capre. Nu am știut că oile pot behăi atât de mult, pe atâtea voci și atât de funny.
Cu siguranţă vom reveni pe acele meleaguri, căci ne-a plăcut prea mult pentru a da uitării acest loc.

Pin It

Cine, ce nu înțelege?

Şi din nou apelez la voi. De data aceasta cer şi eu câteva păreri despre ce, cum, când, de ce (plus alte întrebări menite să-ţi ruineze ziua), păreri despre ceea ce credeţi voi despre mine în funcţie de prostioarele ce le scriu. (Propoziţia asta-i cam dubioasă din punct de vedere gramatical, dar fie, treacă de la mine).

Culmea, azi am aflat că am nevoie de un alt partener de discuţii (Wtf?!). Am întrebat uimită de ce şi mi s-a răspuns să-mi citesc blogul ca să aflu răspunsul. 
Ei bine, m-am așezat confortabil și am început să frunzăresc blogul în căutarea articolului, frazei sau chiar a cuvântului minune ce l-a făcut pe respectivul individ să-mi spună asta. Nimic. Nada. Nothing. Nichts. Niets.

Acum urmează întrebarea: ceea ce scriu eu pe blog dă impresia că-s nemulţumită, nefericită și alte adjective d-astea negative? 

Nu de alta, dar îmi place viaţa mea, aşa imperfectă cum este ea. Poate câteodată mă mai plâng că nu-i totul de un roz piţiponesc, dar asta nu înseamnă că nu sunt fericită. Din contră, mă bucur mai mult atunci când îmi răsar în cale diverse obstacole pe care de fiecare data le trec cu brio, decât să am parte de o linişte mormântală care ar speria şi pe cel mai emo dintre.. emi?! (care spanacu’ meu e plurarul de la „emo”??)

Să arunce cu pietre cel ce consideră că are o viaţă perfectă, cel care are bani să facă tot ce vrea şi să-şi plimbe paşii prin toată lumea asta, este împlinit din punct de vedere profesional având job-ul mult visat şi evident bine plătit, are alături o persoană pentru care ar străbate mări şi ţări şi cu care nu se cearta-n veci, are familia aproape şi o mulţime de prieteni care îi sunt alături mereu. Deci, eu aşa cred că arată o viață perfectă. Dacă mă iau după ceea ce tocmai am spus, viața mea nu este nici pe departe perfectă pentru că nu am ascunşi în spatele casei munţi de bani, nu am nici cel mai cool job din lume şi nici o jumătate cu care să nu mă cert. Dar în schimb am o familie care mă înțelege, îmi este aproape și care mă sprijină în orice idee tâmpită aș avea, nişte prieteni pentru care aş înota 7 mari (păcat că nu ştiu să înot :D) şi da, un partener de viaţă care mă acceptă aşa cum sunt şi care în ciuda faptului că sunt complicată (da! recunosc) îmi face toate poftele chiar şi atunci când nu merit altceva decat să stau la colţ pe coji de nuci. Asta mă face pe mine fericită şi sincer, nu cred că mi-ar rezista organismul la acea perfecţiune de care povesteam mai sus. Cred că m-aş plictisi îngrozitor să nu am cu cine să mă „bat” şi să nu trec prin acele momente gen „ioooi, şi uichendu’ ăsta ieşim! de unde pana mea să mai fac rost de bani?” 

Acum serios. Chiar îi rog pe cei ce citesc ce înşir eu pe acilea, acei câțiva cititori, să-mi spună în 2-3 cuvinte ce impresie dau.. Chiar par nefericită? Dacă da, tre’ să-mi schimb felul de a scrie că nu am fost înţeleasă cum trebuie..

Mulţam celor ce-mi răspund şi datorită cărora îmi voi da și eu seama cum sunt percepută „din afară”, dacă trebuie să mai lucrez sau nu la expimare că să înțeleagă poporul ce trebuie din poveştile mele.

PS: Nu trebuie să ai cont de blogger ca să laşi un comment anonim.
Acum serios, chiar aș aprecia un semn de la voi.. Tulai Doamne că cerșesc atenție :D

Carla's Dreams feat INNA - P O H U I

Pin It

Când viața îmi dă lămâi, plâng!

Sunt genul de om care pune enorm de mult suflet în ceea ce face, iar când întâmplările reale din viața devin pararele cu ceea ce și-a imaginat sufletul meu că ar fi frumos să se întâmple, sunt complet dărâmată și câteva zile nu mai funcționez la capacitate maximă. Din păcate în acest weekend mi-am demonstrat încă o dată că așa sunt eu și că mă entuziasmez mult prea devreme pentru lucrurile mărunte care îmi place să cred că au menirea de a-mi face viața ceva mai frumoasă. De fapt stai așa, că ăsta e scopul lucrurilor mărunte, să facă viața mai frumoasă și să te facă sa zâmbești în orice condiții. Păcat că uneori altul este planul gravat cu litere de-o șchioapă pe filele vieții. Nu contează cât te opui sau cât speri și te rogi ca ceva să se întâmple, când viața-ți stă scrisă undeva acolo sus nu ai șanse prea mari să schimbi ceva. Ce-i drept, prefer să cred că am puterea de a-mi schimba destinul și că decizile luate pot schimba ceea ce este scris. Din păcate acest gând iși ia zborul destul de rapid, deoarece viața mereu are grijă să-mi reamintească faptul că lucrurile sunt uneori mai complicate decât par. 

Oooh boy, hai că nu-mi place cum am început săptămâna. O ador pe Emma ai zăpă căreia îi place să râdă non-stop și să facă glume proaste.

Switch mode: ON pe happy Emma.

Laaa laaa lalala la laaa

O săptămână faină dragii mei, vouă, celor 2 cititori ai mei. 

Fun - Carry on


Later Edit: contrar aparenţelor, nu este vorba despre mine şi Kimbozaurul meu. Pin It

Hai să ne jucăm de-a croitoresele!

Seara bună dragii mei.
Aş avea şi eu nevoie de puţin ajutor din partea celor cu un simţ ceva mai dezvoltat pentru fashion, deşi în acest moment sunt bine venite absolut toate părerile despre ce şi cum aş putea face. Ei bine, aş vrea să pun la punct acest sacou care-i extreeem de monoton. Şi cum inspiraţia mea refuză cu nesimţire să se arăte de câteva zile bune, m-am gândit să apelez şi la voi, în ideea în care aveţi ceva mai multe idei ca mine (dacă aveţi doua idei, deja e mai mult decât ceea ce am eu în căpşor în acest moment).
Aşadar, ce pot coase/lipi/ataşa de el, pe la guler, mâneci sau prin alte părţi să-l schimb complet şi să-l fac să fie oleacă mai în trend?!
După cum se vede este albastru şi din păcate nu ştiu exact ce material este (nu, pe etichetă nu scrie). Pare a fi ceva sintetic..
Mulţam de ajutor. Rămân datoare..

Pin It